4,526 matches
-
Orice viciu este un cal troian. Ciocoiul de tip nou are un limbaj birjăresc, gândește pe sponci și se spală rar. Un orgoliu mărunt poate face dintr-un mare scriitor un sublim rătăcit în politică. Nici nu știu unde mai găsim atâta noroi cu care să ne împroșcăm. Dacă nu ar fi în joc pierderea privilegiilor, lumea ar geme de curajoși. Merită să fii un strigăt într-un ocean de indiferență. Arta fundamentală a orgoliului este intoleranța. Cîndva muzele noastre făceau trotuarul între
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
că de la înaltele mese rămân întotdeauna lături consistente. Lingușirea este o admirație băloasă. Câinele se gudură pe lângă stăpân și latră la străin. Există femei care procedează invers. Peste tot în lume lingușirea este subvenționată. Stă la îndemâna oricui să zugrăvească cu noroi o valoare. Ne mâncăm cu atâta poftă unii pe alții, de parcă am fi din turtă dulce. Doamne, de ce ne - ai lăsat pe mână semenilor ? Niciodată semenii nu te scuipă dezinteresat. Brațul analfabetului călău izbește din porunca unei foarte rafinate semnături
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mâncăm cu atâta poftă unii pe alții, de parcă am fi din turtă dulce. Doamne, de ce ne - ai lăsat pe mână semenilor ? Niciodată semenii nu te scuipă dezinteresat. Brațul analfabetului călău izbește din porunca unei foarte rafinate semnături. Imbecilul zugrăvește cu noroi tot ce nu poate demola. Răutatea țâșnește din noi, precum noroiul strâns în pumn. Din păcate, răutatea este și viguroasă și longevivă. Orice băț visează să fie avansat între spițele unei roți. Ne urmăresc tot mai multe priviri în poziție
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
turtă dulce. Doamne, de ce ne - ai lăsat pe mână semenilor ? Niciodată semenii nu te scuipă dezinteresat. Brațul analfabetului călău izbește din porunca unei foarte rafinate semnături. Imbecilul zugrăvește cu noroi tot ce nu poate demola. Răutatea țâșnește din noi, precum noroiul strâns în pumn. Din păcate, răutatea este și viguroasă și longevivă. Orice băț visează să fie avansat între spițele unei roți. Ne urmăresc tot mai multe priviri în poziție de tragere. Am devenit bipezi ca să ne putem urmări unii pe
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Cauzele sunt întotdeauna îmbârligate. Din propria-ne conștiință nu ne putem exmatricula decât singuri. Toate creierele sunt fosforescente. La incandescența ajung doar câteva. Caut răspunsul care nu epuizează întrebarea. Niște criterii rahitice pot conduce la o inflație de erori. Prin noroi și burniță, ciobanii fac închisoare în haine civile. Nu s-ar putea spune că între imperiul cratiței și glezna femeii s-a produs vreun emancipat divorț. Există și uși care nu duc nicăieri. Pesimistul este adesea un om alungat de la
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
certitudinea cât și îndoiala. Nu e bine să fii nici pom lăudat, dar nici fruct interzis. Omul este deocamdată singura ființă care își permite să aibă sărbători. Deseori calitățile secundare duc spre scaune principale. Țăranul nu va putea scăpa de noroi decât pe soclu. Exilul este aventura viermilor care pleacă dintr-o rădăcină de hrean cu speranța că vor ajunge într-o sfeclă. Din când în când în viață ca și în artă se schimbă accentele. Acasă este locul de unde simți
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mulți fii, îi are pentru sabie și odraslele lui duc lipsă de pîine. 15. Cei ce scapă din ai lui, sunt îngropați de ciumă și văduvele lor nu-i plîng. 16. Dacă strînge argint ca țărîna, dacă îngrămădește haine ca noroiul, 17. el le strînge, dar cel fără vină se îmbracă în ele și de argintul lui omul fără prihană are parte. 18. Casa lui este ca aceea pe care o zidește molia, ca o colibă pe care și-o face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
au apucat zilele suferinței. 17. Noaptea mă pătrunde și-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează. 18. De tăria suferinței haina își pierde fața, mi se lipește de trup ca o cămașă. 19. Dumnezeu m-a aruncat în noroi și am ajuns ca țărîna și cenușa. 20. Strig către Tine, și nu-mi răspunzi, stau în picioare, și nu mă vezi. 21. Ești fără milă împotriva mea, lupți împotriva mea cu tăria mîinii Tale. 22. Mă ridici, îmi dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Duhul lui Dumnezeu m-a făcut și suflarea Celui Atotputernic îmi dă viața. 5. Dacă poți, răspunde-mi, apără-ți pricina, fii gata! 6. Înaintea lui Dumnezeu eu sunt semenul tău, și eu ca și tine am fost făcut din noroi. 7. Astfel, frica de mine nu te va tulbura, și greutatea mea nu te va copleși. 8. Dar tu ai spus în auzul meu, și am auzit sunetul cuvintelor tale: 9. Sunt curat, sunt fără păcat, sunt fără prihană, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
plece? Îți zic ele: "Iată-ne?" 36. Cine a pus înțelepciunea în negura norilor sau cine a dat pricepere întocmirii văzduhului? 37. Cine poate să numere norii cu înțelepciune, și să verse burdufurile cerurilor, 38. pentru ca să înceapă pulberea să facă noroi și bulgării de pămînt să se lipească împreună? 39. Tu izgonești prada pentru leoaică, și tu potolești foamea puilor de lei, 40. cînd stau ghemuiți în vizuina lor, cînd stau la pîndă în culcușul lor? 41. Cine pregătește corbului hrana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
pe fugă, pietrele din praștie sunt ca pleava pentru el. 29. Nu vede în ghioagă decît un fir de pai și rîde la șuieratul săgeților. 30. Sub pîntecele lui sunt țepi ascuțiți: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi. 31. Face să clocotească fundul mării ca un cazan și-l clatină ca pe un vas plin cu mir. 32. În urmă el lasă o cărare luminoasă; și adîncul pare ca pletele unui bătrîn. 33. Pe pămînt nimic nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
că aveam în fața ochilor, în carne și oase, persoane care trăiseră la începutul secolului. Purtau fuste lungi până în pământ, care foșneau la fiecare pas. Era o zi caldă, dar se vede treaba că, mai devreme, plouase. Se zăreau urme de noroi pe tivul fustelor. Cea mai în vârstă dintre doamne m-a privit și a zis: - Ia te uită! Joseph Maynard! Deci, până la urmă, ai sosit la timp ca să fii de față la înmormântarea bietei tale mame... De pe ce meleaguri ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
de vin crud, care încă fermenta, pe care îl cumpăram cu doi lei de la țărani. După prima săptămână, primim vestea că ne întoarcem acasă pentru o zi sau două să ne spălăm atât pe noi, cât și lucrușoarele pline de noroi uscat. Abia așteptam să ajung în oraș să văd ce-i cu ea. Eram răcit ca dracu'. Tușeam și mă durea 1 în spate, undeva sub omoplat. Dimineața, maică-mea m-a dus direct la spital unde m-au păstrat
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
șoseaua Buzău, de unde ajungeam în București cam într-o oră jumate, prindeam o mașină mică și în două, cu orice camion. Am sărit din vagon, convins că singura mea șansă ca să mai prind avionul să traversez întinderea aia întunecată de noroi, să sper din toată inima că petele albicioase de care-ți vorbeam adineauri, și care se întindeau de-a lungul luminițelor, să nu fie bălți, pe care nu le-aș fi traversat decât cu barca, după lungimea, dar mai ales
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
dar mai ales lățimea lor, și să opresc prima mașină indiferent de tip sau direcție de mers, să-i pun o sută în mână ca să-l conving să mă ducă la București. În câteva minute pantofiorii mei erau plini de noroi și adunau în continuare, parcă aveau magnet, nu alta, până când la un moment dat nici nu mai puteam ridica picioarele de la pământ, de grei ce erau. Ce căutam eu în mijlocul Bărăganului, fără nici un bagaj în mână, plin de noroi până la
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
de noroi și adunau în continuare, parcă aveau magnet, nu alta, până când la un moment dat nici nu mai puteam ridica picioarele de la pământ, de grei ce erau. Ce căutam eu în mijlocul Bărăganului, fără nici un bagaj în mână, plin de noroi până la genunchi, luptîndu-mă acum cu niște nămeți imenși de zăpadă, pentru că zăpada erau petele alea lungi, rămase de la iarna ce nu trecuse încă, troienită de crivățul ce mătura câmpia de fiecare dată când ningea și netopită, slavă Domnului, ca să-mi
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
zărit luminile alea două de faruri. Am încercat să traversez noianul din fața mea, dar din cauza frigului de noapte se formase o pojghiță subțire de gheață, care se rupea la fiecare pas, și dacă până atunci nu avansam din cauza tocurilor de noroi, acum intram până peste genunchi în zăpada umedă. îmi venea să urlu de ciudă pentru că mașina care-și arăta luminile în dreapta mergea în direcția bună, dacă nu mă mințise nașul, dar la viteza cu care mă deplasam eu nu puteam
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ratasem. Muie, băi, că n-ați vrut să mă luați și pe mine. Intru în compartiment, mă aștept să se uite toți la mine ca la un extraterestru, dar, spre surprinderea mea, nimănui nu-i păsa că sânt plin de noroi până la genunchi și, cu cât mă uit mai atent, cu atât mă prind mai repede că toți sânt cel puțin la fel de mizerabili ca mine, dar nu de la vreo incursiune în câmp. Mi-aprind o țigară pe care o răsucesc cu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
suim în trenul de Sinaia bucuroși că am reușit să ne ținem de cuvtnt și uite cum se încheie povestea și stau în trenul de București în dimineața aia de pomină când am încercat să depășesc recordul mondial de obstacole, noroi și zăpadă, și-ți povestesc despre cum sânt în trenul de Sinaia în drum spre aventura ce putea să ne coste viața, de care mi-am adus aminte doar când m-am afundat în mormanele alea de zăpada, aceeași zăpadă
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
nu pot să uit fața celor de la vamă, când le-am explicat că nu am nici un fel de bagaj. Nu apuc să-mi imaginez ce s-ar fi întîmplat dacă în taxi nu mi-aș fi frecat pantalonii plini de noroi, și aș fi apărut așa la vamă, pentru că adorm. Mă trezesc la Paris după câteva secunde parcă mai slinos, nu uita că n-am dormit de două zile, și azi-dimineață încă alergam pe câmpurile dintre Făurei și Buzău. Cobor printre
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Ceva mă deranjează însă. În cadru mi-au apărut două chestii oribile. Nu te speria, îmi spun mie de data asta, mai ales că mă prind într-un târziu că este vorba de cei doi pantofi ai mei, plini de noroi, încă uzi înăuntru, aceiași pantofi, care, lucioși și curați ieri, de fapt, alaltăieri dimineață, se desfătau de sub pat cu o priveliște de invidiat. Imaginează-ți puțin, în ce loc strategic, dar nu de tot băgați, doar cât să ciupească din
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ocazii și pe care le ții în dulapuri special amenajate și parfumate. Crema scumpă cu care sânt unși în fiecare zi face cat ei să arate noi peste ani, spre deosebire de pantofii sau ghetele de zi de zi, care suportă scâlcierea, noroiul, umezeala și care nu văd crema niciodată în viață, arătând ca dracu'. Câinii de apartament sau câinii vagabonzi. Există oameni care nu-și înșală niciodată pantofii. Adică au o singură pereche pe care o penetrează zi de zi. Nici nu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
gândesc la alți pantofi. Mulți, săraci, sigur și-ar dori să și-i mai înșele vara cu câte o pereche de sandale, sau iarna cu niște bocanci. Asta e, băieți, îi alint. Îmi pare rău că v-am chinuit prin noroaiele, zăpezile și cocenii de porumb. încă sânt plini de mizerie și încerc o curățare haiducească, lovindu-i unul de altul să mai cadă ceva de pe ei. Și cum dădeam eu așa din picioare, zăresc ceva gălbui, care iese de sub pantof
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
două dealuri, în care principalele instituții erau biserica, școala, grădinița, magazinul și nelipsitul bufet. Mai marii vremii de la județ ajungeau rareori în control pe aceste meleaguri pentru că nu existau mijloace de transport, iar drumurile erau pline de praf vara, de noroi primăvara și toamna, și înfundate de nămeți iarna. Locuitorii așezării își duceau resemnați viața adaptându-se anevoie la condițiile grele în care trăiau, crescându-și copiii după experiența preluată de la generațiile precedente și manifestând respect față de biserică și școală. Într-
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
noile gunoaie. Le vezi mai mult agățate prin crengile copacilor, tot mai decolorate, an de an, până putrezesc cu totul. Acum, ambalajele produselor electronice made in China formează o bună parte din materia gunoaielor. Bineînțeles, ceea ce miroase e altceva: același noroi menajer în care stau înfipte foi de caiet cu teme la compunere, aceleași coji de cartofi și lături cenușii. La parterul blocului meu e un butic de tablă și sticlă în care un domn cumsecade stă mereu citind ziarul în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]