16,610 matches
-
bovină. Auziți, băi, fraților, stau și mă gândesc: cum dracu’ le-or fi făcut ăia laba la tauri? Cu două mâini, cred. Ia uite, pe al nostru Îl cheamă Oțel, așa scrie pe tub. Ce cuminte o fi stat taurul Oțel să-i gâdile ăia toroipanu’! Ia arătați-mi mâinile! Așa. Da. Pot să vă citesc viitoru’: amândoi o să fiți oameni ai muncii de nădejde, Încadrați În meseria de mulgători de tauri. Baroane, tu o să poți lucra și cu gura, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
celălalt să Îngenuncheze. „Îi vezi mă?” iscodise Vieru cu grijă prefăcută. „Nu, mă, nu-ș’ ce dracu’...” „Păi Învârte rotița aia, nu sta ca o momâie!” În timp ce vorbea, Vieru apucase un tubuleț de plastic În care zăcea strădania bărbătească a taurului Oțel. Îi picurase Baronului În păr, fără ca acela să simtă, niște scârboșenie albicioasă. Apoi zisese cu o voce atât de prefăcut grijulie, Încât și un sărman cu mintea și-ar fi dat seama că Își bătea joc: „Baroane, chiorăște-te, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vorbit cu sclifoseli de oraș. Vieru, după ce-și terminase strachina și râgâia de sătul, se apucase să spună către ceilalți, care Încă lipăiau cu lingurile de lemn prin fiertură: „Bă, fraților, de ce Îmi amintește mie coleașa asta de taurul Oțel?!”. „Păi tu oi fi mâncat și de la el și știi”, făcuse Baronu. „Eu, vericule, n-am Înghițit așa ceva, da’ puteți să-mi spuneți voi cum e, că v-am picurat la amândoi În străchini. Nu vă gâdilă așa, printre dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
auziseră bubuituri ca de mitralieră grea. La puțin timp, poarta se deschisese și ieșise pe ea monstrul de fier călărit de veteranul de război și de fiu-său. De atunci, Socol cel tânăr se pusese pe trai dulce, urieșenia de oțel - Însoțită și de povești războinice - le aduna precum becul fluturii pe fetele și femeile de pe la oraș, dar cu slujbe În sat. Cele mai multe pe care le amețea erau profesoare și Învățătoare - navetiste care veneau un an-doi, apoi se Învârteau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sănătos, am fost și eu la vremea mea. Cam toți bărbații din neamul nostru ne-am dus la Război. Să treci pe la frate-meu Ion Credinciosu și spune-i c-am zis eu neapărat să-ți dea chivăra aia de oțel cu țepeluș În creștet, adusă de tata din primul război cu nemții!” „Așa fac. Hai să trăiești!” se grăbi Enin să plece, Încredințat că nea Mitu se zărghise, căci oricine știa că fusese un copil găsit, fără frați, surori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Încărcătura de alice vâjâia mult departe de țintă. Guguștiucii, chiar dacă era noapte, o porneau În zbor bezmetic la auzul pocniturii. Până la urmă mâncau ciulama de vânat de pe urma praștiei - la care vărul nu renunțase niciodată cu adevărat - și a bilelor de oțel. Iar Înălțătoarele plimbări pe Întuneric cu pușca În mână aveau să se termine cu o bătaie crâncenă. Într-o noapte, pe când Ectoraș se afla pe marginea drumului și aștepta ca văru-său să aprindă lanterna și să țintuiască În sfoara ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ceea ce le spusese ursuzul lor unchi și merseseră cu mintea și cu fapta mult mai departe: construiseră o armă grea, bine Încheiată, care trăgea nu niște amărăciuni de capse pentru Împușcat pereții, ci cartușe adevărate. O bucată de țeavă din oțel și de mărimea de care aveau nevoie găsiseră la Nicu Fieraru, care se arătase chiar bucuros de afacere, căci primise În schimbul ei doi litri de vin roșu, sânge de iepure. După ce frații construiseră arma, merseseră cu ea să le-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
foc. Se răzgândise, o netezise și o pusese iară, cumva stingheră, Între cele două coperți. Așternuse acolo, cu litere cam tremurate, câteva rânduri În creion chimic. „Băiatul meu Ion a montat iapa cu sămânță de taur. Pe taur În chema Oțel. Peste nouă luni iapa a fătat ceva care nu era nici vită, nici cal. Am crezut că e semn rău. Am omorât vițelul ori cârlanul ori ce-o fi fost și l-am Îngropat departe de casă și adânc. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cupola bibliotecii. Urmară o bubuitură, un vuiet și din clădire se Înălțară flăcări aproape nesfârșite. „He-he! Dracu’ i-a luat!” auzi Monstrulică un glas Încântat. În spatele tancului, locotenentul-major Foameangât leșinase de durere, cu un picior prins Între fioroasele angrenaje de oțel ale șenilei. Monstrulică se cățără pe turelă și bătu cu pumnul. Le spuse celor dinăuntru să nu mai miște hărăbaia, apoi sări și se Îndreptă către rănit. În timp ce doi subofițeri de la transporturi Încercau să scoată cu niște leviere piciorul zdrobit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sunt, de fapt, războinicii dușmani. Probabil că s-au săturat de lunga campanie, au pus mâna pe cine știe ce cântăreață din sat și încearcă să se distreze. E de neiertat ca niște luptători să aibă mințile atât de răvășite. Sufletele de oțel și piatră ale adevăraților războinici nu sunt așa de slabe! În timp ce vorbea, toți oamenii își reveneau, pe rând, din reverie. — În loc de a asculta aiureli din-astea, fiecare om să-și păzească postul. Aceste castele sunt întocmai ca un stăruitor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
inamicul să se apropie de Domnia Sa. Înainte de a apuca să-și încheie cuvintele, gloanțe și săgeți începură să lovească ușa bucătăriei și ferestrele din apropiere, ca o aversă de ploaie. Nenumărate săgeți se înfigeau adânc în ușile de lemn, iar oțelul lucitor al vârfurilor lor ascuțite exprima limpede pentru cei din casă declarația de război. De la miazăzi de Rokkaku, de la miazănoapte de Nishikikoji, de la apus de Aburakoji, cele patru laturi ale Templului Honno erau învăluite în armurile clanului Akechi și strigătele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
până diseară cel târziu și să te întorci la tabăra principală. — Nu-ți face griji, Dosei. Când trupele mele alese pe sprânceană înaintează, au o putere explozivă; când stau pe loc să apere o poziție, sunt ca niște ziduri de oțel. Încă nu ne-a făcut nimeni de râs. — Seniorul Katsuie a avut, de la bun început, încredere în dumneata, dar, când privești situația din punct de vedere militar, orice întârziere după ce ai pătruns în interiorul teritoriului inamic nu e totuna cu îndeplinirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
voiau să posede acea capacitate omenească, de a simți că sunt mai puternici decât alții. A avea posibilitatea de a folosi un virus bine făcut, este pentru ei egală, cu senzația pe care o are luptătorul când simte la îndemână oțelul rece a pistolului. S-au dezumflat, când le-am spus că niciodată n-o să-i învăț să facă viruși, din motive etice și chiar legale, dar o să-i pregătesc așa cum trebuie, încât să poată să-și creeze propriile lor programe
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
vacii nebune. Uitați-vă la ea! a început el să strige înecându-se aproape. Și voi ați pocni-o dacă ați fi căsătoriți cu o curvă proastă ca ea! —Stai jos, Neil. Vocea lui Josephine era ca o lamă de oțel. —Cum îți permiți să folosești un asemenea limbaj în prezența mea? Neil a început să șovăie. Apoi s-a așezat din nou pe scaun, cu greutate. Josephine s-a întors către Neil. —De ce ți-ai bătut soția? N-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
faptul că Vivian țipase la ei. Însă amândoi erau ocupați să-și pună unul peste altul dosarele din fața lor. Oare nimeni nu mai era impresionat de tirada lui Vivian? Urlase cât o ținuseră plămânii! Oare oamenii ăștia aveau nervi de oțel? Cum de puteau să fie așa de calmi? Oare se obișnuiseră atât de tare cu abuzurile lui Vivian, încât nici măcar nu le mai înregistrau? Ultimul dintre gândurile astea era cel mai terifiant. — Deci a doua ta carte, a continuat Dawn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
era singurul lucru pe care îl înțelegea mintea masculină. De aceea era ea atât de dură cu Gaskell. Bărbații erau ca niște animale. Trebuia să le arăți cine-i stăpânul. Eva se duse în bucătărioara vasului și lustrui chiuveta de oțel inoxidabil. Henry o să înțeleagă ce tare avea nevoie de ea acum, când n-o mai avea și când trebuia să se ocupe singur de curățenie și să-și gătească singur, iar atunci când o să se întoarcă, o să-i tragă ea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
un sfanț, ca și țara lui zurlie și fără sfanț și fără noroc. Din bulevard spre dreapta și iar spre dreapta. Laterală liniștită. Arbori, zumzet neauzit, tăcere tenebroasă. Poarta grea de fier, trepte solemne. Clădire princiară, bolți, ogive, piatră lemn oțel, ferestre severe și coloane și policandre, cunoaștem decorul. Apasă butonul soneriei pe care scrie Dr. Marga. O fi stând deja pitită după ușă tanti Jeny, pacienta, devenită bona lui don’ doctor, o fi așteptând, ca de obicei, în spatele ușii. — Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
redactorul, și doamna Irina, care face machete. Imediat ce coborâți, o ușă cu perdeluță verde. Tov Ionel e vechi la noi, el știe totul, vă orientează... Își îmbrăcase deja paltonul cafeniu, uzat, își pusese deja căciulița de lână. — Trebuie nervi de oțel, să știți. Nu-i ușor! Deloc nu-i ușor, munca noastră și statutul nostru și obiectivele noastre și... Da’ vă spune tov Ionel toate, eu mă grăbesc. Abia am timp să-i dau fetiței de mâncare, la trei să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Tavi. Adolescentul Dominic își permise o nouă apăsare pe butonul soneriei. Nici o mișcare, de parcă surzise și Tavi, te pomenești, sau dormeau tun, amorezii, cine știe, cuplulglorios al filmului mut, Tavi și Tereza von Teresienstadt, adormiți tun în blindata lor iubire, oțel Krupp Sieg Heil, impenetrabil. Mai apăsă o dată, apoi repede, de câteva ori. Coborî, așteptă o vreme în fața blocului. Urcă din nou, sună. Nimeni, nimeni. În lumina chioară de pe culoar desluși, în cele din urmă, un bilet lipit pe ușă. Căută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în camera cu Buster Keaton, dar, când coboară la micul dejun, o oră mai târziu, obține același rezultat în tentativa de a stoarce informații de la ea. Împreună, continuăm să o interogăm până la jumătatea dimineții, dar copilul ăsta e făcut din oțel și nici nu se clintește. Nu vrea să ne spună cu ce se ocupă tatăl ei („Are o slujbă“) sau dacă mama mai are tatuajul pe umărul stâng („N-o văd niciodată dezbrăcată“). Singurul lucru pe care e dispusă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
încă ora opt și, mergând pe bulevard sub cerul acela strălucitor de albastru, eram fericit, prieteni, mai fericit decât fusese cineva vreodată. (20032004) . Wood - lemn sau pădure (engl.) . Brightman se traduce literal prin „om luminat/luminos“. . Glass - sticlă (engl.) . Steel - oțel (engl.) . În limba engleză, expresia any Tom, Dick and Harry înseamnă „orice om de pe stradă“, „orice terchea-berchea“. . Dick este un termen colocvial pentru „penis“ (engl.) . Brooklyn-Queens Expressway . Chowder - supă de scoici (engl.) . Spot - loc; pată (engl.) . Bush - tufiș (engl.) . Hawthorn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
chibrit coada unei tipe. Nu am știut niciodată ce s-a ales de ea în cele din urmă. A slăbit, observ nemulțumită. Al naibii de mult. E foarte slabă. Dar trăsăturile ei sunt ascuțite. Și ochii ei sunt de un albastru ca oțelul. Fără vreo urmă de căldură. —Ei... bună, zice ea cu un rânjet răutăcios de-abia ascuns. Cu asta te ocupi acum? —Bună, Celeste, spun calmă, remarcând diamantul enorm de pe mâna ei stângă. E măritată. Doamne, până și vaca aia a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
În care ușa lui Lissy se deschide. — Lissy ! Încep. Ce Dumnezeu... Și mă opresc, pentru că pe ușă nu iese Lissy, ci un bărbat. Un bărbat ! Un tip subțire și Înalt În pantaloni negri la modă și ochelari cu ramă de oțel. — A ! zic, surprinsă. Ăă... bună. — Emma ! spune Lissy, ieșind În urma lui. Are un tricou și niște colanți gri pe care nu i-am mai văzut, bea un pahar cu apă și pare sincer mirată că mă vede. Ai venit devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ușa se deschide cu un clic. O, Doamne. Mă simt ca În peștera lui Aladin. Privind cu ușoară teamă una la alta, ne croim drum pe un coridor luminat, În care pulsează ritmul muzicii. Ajungem la o ușă simplă de oțel, iar Lissy Își caută cheia. Îmi Îndrept rapid bluza și-mi rearanjez părul. — OK, murmură Lissy. Nu te uita. Nu te holba. Fii cool. — Bine, murmur drept răspuns și o urmez pe Lissy În club. Cât ea Îi arată cardul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să le cumpăr. Așa că clichez pe un scaun ergonomic rotitor, cu tapiserie roșie ca să se asorteze cu iMac‑ul meu, plus un dictafon care scrie cuvintele direct în computer. După care mă trezesc că adaug o clamă foarte cool de oțel care îți ține hârtiile în timp ce scrii, un set de dosare laminate de prezentare - care or să‑mi fie foarte folositoare - și un mini tocător de hârtie. Care este absolut vital, pentru că nu vreau să‑mi vadă toată lumea primele variante ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]