6,770 matches
-
priveau de după ușă îngeri triști cu zâmbet veșted... Și-o Madonă din icoana adornată cu magnolii Alb drapată în lințolii, se reîntrupa ca Ana, Cu iubirea ei zidită, ca a noastră, în iluzii Picurându-se-n perfuzii dintr-o iarnă obosită... Și ne cad bucăți din Doi, se strivesc de caldarâm, Mit sihastru ce-l dărâm, recompus etern ca "Noi" Iar în zori ce se ridică, în lumina lor difuză, Mușc din sângerânda-ți buză, cu iubire și cu frică... Iar
EU ȘI ZEUL VAGABOND de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375674_a_377003]
-
nu vor să plece, Finalul anotimpului se-amână. Așa și noi stăm prinși în ezitare, Alegerile sunt ades greșite, Vedem neclar sau poate ni se pare Și nu găsim potecile dorite. De-aceea dragostea încet dispare Și sufletele-s triste, obosite. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: EZITARE / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2074, Anul VI, 04 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Leonte Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
EZITARE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375728_a_377057]
-
a reușit să fugă, iar Van Gogh s-a automutilat, retezându-și pavilionul urechii, realizând ulterior „Autoportret cu urechea bandajată”(1889). S-a internat la un spital, și-a revenit pentru o foarte scurtă perioadă, iar către sfârșitul anului 1888, obosit și incapabil să lucreze, s-a internat din nou într-un sanatoriu din Saint-Rémy-de-Provence unde s-a bucurat de o nouă revenire. A fost perioada cea mai prolifică, când picta câte un tablou pe zi, deși crizele începuseră să devină
GALBENUL SOLAR AL LUI VAN GOGH de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375695_a_377024]
-
soarelui”, „Vază cu cincisprezece flori ale soarelui”, „Un câmp cu flori galbene”. În lucrarea „Vasul cu floarea soarelui”, galbenul solar al petalelor grupate în cercul superior sugerează tendința înălțării, poemul floral fiind un imn. Corolele ofilite cu petale ale florii obosite, par „trase în jos de gravitația durerii”. Medicii și criticii de artă l-au considerat nebun. Pânzele pictate spre sfârșitul vieții au fost considerate „opera nebună”, pictorii fiind consternați de violența culorilor, de confruntarea dintre galben, albastru, verde și roșu
GALBENUL SOLAR AL LUI VAN GOGH de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375695_a_377024]
-
își aruncă tristețea-ngălbenită; gutuile-aurii și calde tufănele scânteie printre frunze ca parfumate stele. Grădina, în somn adânc, sub verdele de aur, de toamnă-i prăbușită, arar și-aprinde tufănica o lampă pe tulpină și cade-o galbenă gutuie din creanga obosită. În sufletul misterios al Toamnei, e cald și bine... ascunsă în semințe adormite, se plămădește dalba Primăvară. (FLOAREA Cărbune) Sursă fotografie:Memoria.ro-Galerie de poze Referință Bibliografică: La cules de struguri-Purani de Videle / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
LA CULES DE STRUGURI-PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375741_a_377070]
-
urmez ca să ajung la biroul de Resurse Umane. Un binevoitor mi-a vândut un pont ,că ar fi chiar ultimul pe stânga. N-a spus din care parte. E instituție de stat ,neonele sunt rare iar cele care sunt , pâlpâie obosite ,dându-și parcă, ultima suflare de lumină. Înaintez vertiginos, fără să-mi verific miopia la fiecare inscripție de pe ușile maronii ,aliniate în șir indian, de o parte și de alta. Dacă e ultimul,mai am un pic de mers. - Alo
FISA DE ANGAJARE de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379166_a_380495]
-
grijă de toate, soarele ne va zâmbi și nouă! Soneria începu să târăie, sigur venise Gabi. Mama Ioana deschise repede ușa, era intr-adevăr el, îmbrăcat cu halatul alb, venise în fugă pentru injecția lui Ionuț. Era tras la față, obosit, nedormit. - Sărut mâna și bună dimineața! Abia am reușit să scap, azi noapte m-au chemat de urgență, un accident urât de mașină, noroc că nu a murit nimeni, dar au venit cu traumatisme ce necesitau operații fără zăbavă. Sunt
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379195_a_380524]
-
gratuite, servicii și speranțe false! Păstrați fotomodelele slabe și frumoase în reviste și la TV, astfel încât soții lor să creadă că frumusețea fizică este, fără îndoială, cea mai importantă, și să devină nesatisfăcuți de soțiile lor. Păstrați-le soțiile prea obosite ca să-și mai iubească soții noaptea. Dați-le dureri de cap, de asemenea! Dacă ele nu-și vor oferi soților dragostea lor, aceștia vor începe să caute în altă parte. Acest lucru va dezbina rapid familiile lor! Dați-le Moș
ŞEDINŢĂ ÎN IAD de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379261_a_380590]
-
cu mâncăruri alese, dar inutile, ca să nu poată vorbi despre Înviere și despre puterea postului și a rugăciunii asupra păcatului și a morții. Chiar și în vacanțele lor trebuie să se epuizeze. Să-i faceți să se întoarcă din concedii obosiți. Țineți-i tot mai ocupați, ca să nu mai iasă în natură și să reflecteze la creația lui Dumnezeu. În schimb trimiteți-i în parcuri de distracții, la festivaluri de toate felurile, la evenimente sportive, la jocuri și concerte, unde e
ŞEDINŢĂ ÎN IAD de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379261_a_380590]
-
la festivaluri de toate felurile, la evenimente sportive, la jocuri și concerte, unde e multă gălăgie, multă forfotă, multă lume adunată. Alimentați-le curiozitatea pentru filme de toate genurile, astfel încât să-și piardă și timpul liber degeaba și să adoarmă obosiți. Țineți-i ocupați, ocupați, ocupați. Și când se întâlnesc la biserică, puneți-i să bârfească, să șușotească, să se înghesuie la miruit și la anaforă, așa încât să plece acasă fără nici un folos dobândit. Aglomerați-le viața cu atâtea cauze „bune
ŞEDINŢĂ ÎN IAD de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379261_a_380590]
-
PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > SCUZAȚI, CĂ MOR! Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 2118 din 18 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Scuzați, că mor! După vreo zece pași, moș Ion Bălănescu se simți foarte obosit și se așeză pe scara prispei, oftând din greu. În ultima vreme i se pare că timpul curge mai repede decât gândurile lui. Rezemându-și capul în baston, începu să mediteze: Cum mai trece timpul!... Nouășcinci?...sau nouășase?...Parcă mai
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
Cine să mai vadă sau să-l asculte ce bălmăjește... Mereu au avut treabă, iar el... de ce să-i supere cu aiurelile lui. „Scuzați, că mor! Că trebuie să plec și eu, să nu vă mai încurc viața...” Sufletul său obosit se așezase la marginea patului și privea resemnat la trupul său înțepenit. Se mira cu naivitate: „Ia te uită cum arăt ca mort!.. Și ăștia care stau în jurul meu și discută despre treburile lor... uite cum i-am încurcat eu
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Închisoarea în care mă aflu nu are ferestre cu zăbrele, nici gardieni are doar camere libere și singurătate, dacă te gândești, are atâta libertate câtă nu-ți trebuie. De fapt pleci dimineața și vii seara obosit, te inchizi în tine, dormi și tot așa fără sens. Nici n-ai timp să-ți cauți o colegă de cameră iar dacă găsești mare lucru nu se schimbă. Faci din când în când dragoste protejată, respiri același aer, fiecare
ÎNCHISOAREA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369127_a_370456]
-
Acasă > Versuri > Cuvinte > LECȚIA DE IUBIRE Autor: Silvana Andrada Publicat în: Ediția nr. 1975 din 28 mai 2016 Toate Articolele Autorului LECȚIA DE IUBIRE Să învățăm azi infinitul, acel opt mult prea obosit, Care cumva-n afară noastră și a universului s-a tolănit. Vom învăța cuvintele mângâietoare și toate cele ce rimează, Vom împleti în cele mai curate ceruri, albastrul care colorează. Vom învăța că în iubire nu sunt nici munți, oceane
LECȚIA DE IUBIRE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369185_a_370514]
-
mea, mi-am zis. Celelalte sunt amănunte. Această femeie era altceva. În fiecare zi lipseam 12 ore la lucru și atunci când mă întorceam acasă, întotdeauna exista mâncare pe masă ce mă aștepta. Când copii mergeau la somn, eram atât de obosiți, încât mergeam direct în pat și ne țineam strâns în brațe, până ce adormeam.Erau din puținele clipe ale zilei în care o simțeam atât de aproape, chiar și pentru atât de puțin. Aceste puține minute îmi dădeau puterea să continui
TREZIREA DIVINĂ de DAN PETRESCU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369219_a_370548]
-
Ediția nr. 1919 din 02 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Plutesc printre miliardele de picături, singur și stingher... Plutesc prin apa timpului prezent...caut un ungher. În buzele clepsidrei reci... brusc mă risipesc Și simt cum aripi îngerești din umeri obosiți îmi cresc. Nesigur înapoi privesc spre marea nopții infinită Disting o geană de lumină de catifea-nvechită. Târămul umbrelor tăcute lucește-n depărtare Cu pâlpîiri, stăfulgerări se stinge-ncet și moare. Pe-albeața molaticelor mâini cad ploi de arse stele
NOAPTEA DIN VIS... de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369238_a_370567]
-
și tu le primeai cu un sărut. Aș fi vrut să devin un poem ca să simt atingerea buzelor tale. dar mările se ascundeau în noi cu zâmbete gioconde. Te-am strigat din adâncuri, dar noaptea polară trecea spre zenit și obosit am adormit în brațele trandafirului pictat pe o mare. tăgadă nu-i Tăgadă nu-i și-n clipele arzânde mă ninge dorul cu clipiri verzui că beau izvor din mâna ta, iubire, izvorul tău, izvorul dorului. Și pietrele se pleacă
PICTURA DIN SUFLET de LEONID IACOB în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369262_a_370591]
-
în tăcere. Foarte vioi, s-a întors din doi pași lângă bătrâna doamnă, i-a prins repede degetul să-l apese cu forță pe buretele îmbibat în tuș și apoi pe fiecare hârtie în parte. După una sau două „semnături”, obosită și nemulțumită, doamna Eleonora l-a oprit, vorbindu-i: - Ho, de! Mai ușor maică! Mă omori de tot, ce ai? Rușinat, acesta și-a cerut scuze. Toată fața i-a roșit pe sub broboanele de sudoare apărute parcă din senin. Bătrâna
PARTAJUL (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369263_a_370592]
-
mătuși-sa, fu surprinsă că nu băgase de seamă când Mira-Mică intrase iar pe tăcute în casă și sta răzemată de tocul ușii. Chiar vorbeam cu Cosmin și ne întrebam ce-i faci tu mamei de o găsesc atât de obosită, încât se culcă odată cu găinile și doarme, doarme de parcă ar fi tras în jug toată ziua... Oare îi dai vreun tranchilizant ca să te poți tu ocupa de cine-știe-ce ?..., fură vorbele, în loc de binețe, ale verișoarei. Dar Mira nu o mai ascultă
CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
-
doi oameni la fel ... Așa a vrut Dumnezeu și s-a făcut voia lui, i-a lămurit biata femeie pe toți, respirând tot mai greu, în timp ce căuta să privească în ochii fiecăruia în parte ca pentru a le citi gândurile. Obosită, și-a plecat din nou capul răsucindu-l spre umărul stâng și a respirat adânc, de câteva ori, până a reintrat în ritmul său normal. Nimeni nu a întrerupt-o. Au privit-o cu atenție, încercând să-i înțeleagă vorbele
PARTAJUL (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369264_a_370593]
-
abia de-o clipă eliberat tare tare mă mai bucur că mi l-ai luat răsună strident prin aburul răsuflărilor grele glasul copilului de alături ce-și agită frenetic prin fața ochilor pistolul de plastic și privirea îmi lunecă peste zâmbetul obosit al mamei până când reușește să se agațe cu nădejde de minunata pată de culoare stacojie ca o rană proaspătă a pistolului ce se leagănă se răsucește hipnotizant în sus în jos precum flash-ul bilei strălucitoare a inconfundabilului perpetuum mobile
STACOJIU de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374153_a_375482]
-
ca pe zdrențe, râd ca niște clovni buni și dispar, după ce taie crucea din ultimul sunet auzit de noi. Se lasă liniștea trup în labirint... *** Umblu năucă privind cerul cum împarte umbre omului, mișcând brațele soarelui ca pe o caracatiță obosită. Mă gândesc la noi, oamenii care întâlnim uneori iubirea și habar nu avem cum să-i mângâiem acoladele acelui sistem de atitudini legate între ele atât de profund cu propriile noastre destine sau poate că ele sunt una cu noi
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
pentru universul citadin din care decupează secvențe cenușii, anoste de decor dezolant, asficsiant, precum tratarea frecventă a unei problematici de factură existențială: „Ploaia biciuie/ cenușiul blocurilor/ cu o furie nebună/ imitație timidă/ a lacrimilor/ ce se adună/ în spatele zidurilor// Sufletele obosite oftează/ în umbra ferestrelor.” („Efemeride 10”). Sau: „Își poartă dezamăgirile ecoul/ pe străzile zumzăitoare/ale orașului/ numărându-mi clipele/ în cadența pașilor/ ce bat asfaltul/ răni imaginare în/ cenușiul blocurilor/ ce se scurge/ peste existența/ unui azi îmbâcsit/ de noxe
O INSPIRATĂ SCHIMBARE DE REGISTRU EXPRESIV de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374196_a_375525]
-
through heavens of snow, beasts are howling and rooting. I cannot spot the window, it’s all snowed up with dreams. What comes next: uplift or fall în the abyss? APROAPE aproape, lebădă cântă mereu. Sfâșie norii cei negri un obosit, prea bătrân curcubeu. Și, totuși, ninge, ninge cu sori peste sufletul meu. NEAR Near, far, close-by, sweetly the swan sings. A tired, old rainbow pierces through the gloomy cloud. And still I can hear the sound of sun snow showers
AMOR PROHIBIT / FORBIDDEN LOVE (POEME) 1 de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374239_a_375568]
-
în mod sigur anul acesta la premiul Nobel. În sfârșit, lumea plecă. Rămaseră Inginerul si Asistentul, un tânăr care terminase cu succes facultățile de Medicină si Calculatoare și care contribuise substanțial la completarea bazei de cunoștinte a sistemului expert. Inginerul, obosit, îl intrebă: - Ce facem cu hardughia ? Aș lăsa-o aici până mâine dimineață, dar... - Lăsați că o păzesc eu, se repezi Asistentul. Și așa voiam să-i verific zona de cunoștințe referitoare la cancer. - Mulțumesc, răsuflă ușurat Inginerul. Abia aștept
DORINŢA de DAN NOREA în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374248_a_375577]