13,698 matches
-
a întâmplat ceva la Baia de Sus? Femeia dădu din cap aprobator. Ai tăi? Nu, spuse ea aproape în șoaptă, mai rău. Toma veni repede lângă ea și o cuprinse în brațe. O mângâie pe spate și o sărută pe obraz. Mihăiță plângea deja pe pat, probabil supărat că taică-său îl lăsase singur. Ia spune, o întrebă el, ce s-a întâmplat? E rău Cristi, e rău! repetă ea printre suspine. Ce ne facem? Copilul țipa de-a binelea acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se păru că vede ceva mișcându-se în interiorul scobiturii. Se opri și privi din nou acolo. Totul era la fel, nu se observa nimic deosebit. Pereții zgrunțuroși erau nemișcați. Nu se petrecea nimic neobișnuit, doar aerul rece îi bătea pe obraji. Ceva era totuși în neregulă, nu știa ce, dar se schimbase ceva. Pricepu imediat ce îl neliniștea, curentul își inversase direcția, acum venea din interior, bătându-l în față. Examină cu mai mare atenție golul din fața sa și se cutremură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în lături nici de la carne dacă aveau posibilitatea, se semnalaseră chiar și atacuri asupra oamenilor. Simțea cum teama îl cuprinde încetul cu încetul și începu să tremure necontrolat. Acum alerga de-a binelea. Frunze și ramuri subțiri îl loveau peste obraji. Mirat, se întrebă de unde apăruseră acestea. Probabil că ieșise de pe drum și intrase printre copacii de pe margine. Asta nu era bine de loc. Încercă să se oprească din fugă dar călcă pe ceva moale și se dezechilibră, căzând la pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fugă dar frica îl paralizase de tot. O amorțeală rece îi cuprinsese membrele, țintuindu-l pe loc. Își cuprinse capul în mâini și închise ochii strâns. De acum, ursul era lângă el. Costi se aștepta să-i simtă răsuflarea pe obraji. Iar se făcuse frig, o adiere înghețată îl învălui dintr-o dată, venind dinspre locul de unde bănuia el că se apropie fiara. Apoi se făcu din nou liniște. Foșnetul frunzelor încetase și nici picăturile de apă nu mai curgeau de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ușor și se apropie de fereastra deschisă. Feri în lături perdeaua subțire ce flutura încet, mișcată de curentul slab de aer. Geamurile camerei situate la etaj, dădeau spre grădina din spatele locuinței. Lumina caldă a soarelui după-amiezii târzii îi mângâia plăcut obrajii. Casa lui Simion Pop, cel la care trăsese cu ceva mai puțin de un ceas mai devreme, era aproape de marginea orășelului Baia de Sus. Dincolo de coroanele înalte ale merilor bătrâni ce creșteau în fundul grădinii mai erau doar câteva gospodării după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spuse Toma, ștergându-și discret o urmă invizibilă de spumă rămasă în colțul buzelor, de unde mă cunoașteți voi și mai ales, de unde știți că sunt polițist? Eh, domnule inspector, păi se poate? spuse chelnerul atingându-și ușor cu degetul arătător obrazul. Dacă nu suntem în stare să ne cunoaștem clienții... Ăsta-i abc-ul meseriei. Altfel, ne lăsăm dracului de treabă și ne ducem să vindem pătrunjel în piață. Cum te cheamă, dragă? întrebă Cristian, care trecuse deja la a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
viroagei se repezi pe partea cealaltă și începu să se cațere pe malul înalt. Ajuns sus, își trase o clipă sufletul după care își strigă din nou băiatul. Începuse să sufle un firicel de vânt, se lăsase rece și pe obraz simți câteva picături reci. Jos, pe fundul ravenei din care tocmai urcase începea să se adune o pâclă ușoară. După fiecare chemare, rămânea nemișcat așteptând să pri mească un răspuns. Pădurea rămânea însă tăcută, nu se auzea decât zgomotul picăturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aproape se află Pohoață. L-a pus taică-tău să se țină de noi. A văzut că am plecat împreună și îi e teamă ca nu care cumva să facem ceva singuri aici. Hai, să mergem! spuse Ileana ai cărei obraji se îmbujo raseră pe loc. Porniră mai departe la drum. Cristi se apropie de Ileana și îi șopti: Ajungem acuși la capătul de sus al răriturii, unde va trebui să facem la stânga. De ce? se miră ea, vorbind tot încet. Putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Păși ușor peste albia îngustă și se avântă mai sus. Aici, iarba făcuse loc unui covor gros de mușchi, în care piciorul se scufunda până la glezne. Se aplecă și luă în căușul palmelor puțină apă pe care o aruncă pe obraji. Își umezi fruntea și dădu cu apă și pe ceafă. Fără să știe de ce, avu grijă să nu spele zona unde îl sărutase Ileana. Acum își amintea și pricina pentru care venise acolo. Căuta bârlogul ucigașului. Trebuia să dea ocol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ceață. Nu-i era frică, însă se simțea mic și dezarmat. Știa că se află în fața unui rău fundamental care nu voia nimic altceva decât să-l ucidă. Își strânsese capul între umeri și privea în sus. Dintr-o dată pe obraji simți iarăși căldura serii de vară. Cu o repeziciune de necrezut, ceața se retrăgea strângându-se într-o formă aproape rotundă. Era din nou adunată în fața stâncii unde se deschi dea intrarea în mină. Luna ieșise de după munte, scăldând poiana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
întunecate. Era singură și se afla în primejdie, plângând. Trebuia neapărat să alerge la ea să îi dea o mână de ajutor. Dintre fuioarele ce se încolăceau înăuntru îi vedea chipul descom pus de spaimă și lacrimile curgându-i pe obraji. Își scutură cu putere capul, smulgându-se cu greu din vraja ademenitoare. Făcu un pas împleticit spre Calistrat și cuprinse toiagul în palma mâinii drepte. Bătrânul îl apucă strâns de braț sprijinindu-l. Ai auzit și tu? întrebă înfrigurat Cristian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vedea că retrăiește momentul acela din tinerețe. Cristi îi respectă tăcerea, așteptând continuarea povestirii. L-am întrebat pe tata din ce pricină îngropase și săcușorii cu aurul neamțului, de ce nu îi luăm cu noi. Mi-a tras o palmă peste obraz și m-a înjurat de mamă. Nu-l mai văzusem niciodată atât de supărat. Mi-a pus în vedere să uit de comoară și să îmi iau gândul la ea. La fel îți spun și eu ție, să nu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dar, în sfârșit, respira. Bucuros că reușise să-l readucă în simțiri, inspectorul se opri și așteptă câteva clipe. Văzând că acesta nu face nici o mișcare, își băgă brațul sub ceafa bătrânului, ridicându-i capul și lovindu-l ușor peste obraji. Calistrat! îl strigă Toma, zgâlțâindu-l ușor. Ei, Moș Calistrat, s-a terminat, bestia a plecat, revino-ți! No, nu-i nevoie să strigi, șopti bătrânul, nu sunt surd, Cristi. Surprins, inspectorul era cât pe ce să-i scape capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe el nu-l interesa acest aspect, atâta timp cât omul își vedea de treabă și ducea la îndeplinire sarcinile pe care i le dădea. Cu ajutorul lui și al cunoștințelor sale, reușise în mai puțin de jumătate de an să își spele obrazul pătat. Îi pedepsise fără milă pe cei ce își bătuseră joc de el. Nu-i plăcea să ucidă, dar ordonase fără să clipească moartea acestora, mai ales că nu era nevoie să-și murdărească el mâinile cu sânge. Boris se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îi smulgea un geamăt de durere. Pe spate, acolo unde lespedea de piatră îl apăsase, era cel mai rău. Probabil că avea și o coastă ruptă, ori poate numai fisurată, pentru că îl durea ori de câte ori trăgea aer în piept. Mâinile și obrazul drept îi erau pline de escoriații urâte iar ochiul îi era umflat și pe jumătate închis. I-ar fi prins bine niște gheață ca să mai reducă umflătura dar, deocamdată, asta nu era o urgență. Își trăsese un tricou și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ștergându-i fruntea transpirată cu o batistă umedă. Încercă să își dea seama unde se află și ce s-a întâmplat. Amintirile îi reveneau încet, Ileana zâmbea bucuroasă, mângâindu-i acum fața. Atingerea ei îi făcea bine și își lipi obrazul de palmele ei catifelate. Calistrat?! rosti el dintr-o dată, sărind din pat. Ce a făcut bătrânul aseară, pe munte? Bună dimineața! Te-ai trezit, în sfârșit. Cum te simți? S-a dus acolo, nu-i așa? Trebuia să fiu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
alt obstacol. Muchiile ascuțite ale pietrelor îi întrau în carne, sfâșiindu-i pielea de pe picioare și spinare. Pe cât putea, căuta să își țină capul sus, ferindu-l de lovituri. Deși ținea ochii strâns închiși, de usturime, lacrimile îi șiroiau pe obraji. Agitându-se atât, consumase și bruma de aer pe care o mai avea în plămâni. Era imposibil să-și mai țină respirația, în urechi pulsul îi bubuia puternic, în timp ce nevoia de a inspira devenea de nestăpânit. Simțea că în câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acolo. În timp ce se apropia îl studia pe intrus. Era un bărbat în vârstă, peste șaptezeci de ani, după părerea lui Godunov. Avea părul alb, căzând în plete până deasupra umerilor, o barbă stufoasă și mustață bogată, căzută pe oală. Pielea obrazului, atât cât mai rămânea vizibilă, îi era brăzdată de riduri adânci. De sub sprâncene, îl priveau niște ochi albaștri, scăpărători și deosebit de limpezi, în contrast puternic cu fața arsă de soare. Deși era ușor adus de spate și se mai împuținase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
piatră de lângă intrare. Introduse mașina în viteză și trecu dincolo de pod. Înainta încet, cu ochii în patru, atent la orice mișcare. Ridicase geamul portierei, dintr-un reflex pe care nu și-l putea explica. Lui îi plăcea să simtă pe obraji curentul de aer curat de afară. Acum dăduse drumul instalației de aer condiționat la maxim, pentru că simțea că se sufocă de căldură. Nici la peșteră nu observă nimic neobișnuit. Și aici, totul părea în regulă, aceeași pace netulburată a naturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu ferestrele acoperite de perdele groase. În sfârșit, ai înviat! i se păru că aude vocea lui Simion Pop, de undeva de departe. No, credeam că te-au omorât brutele alea. Pardoseala rece din mozaic de ciment, îl apăsa pe obraz. Mirosea urât și era plină de praf. Ca prin ceață, îl auzea pe socrul său mișcându-se undeva, în apropiere. Deschise ochii, clipind repede și îi zări silueta masivă la numai doi pași. Își simțea capul cât o baniță, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
liniștea pădurii, focul de armă răsună puternic printre copaci. Godunov se aruncă repede la pământ. Încă nu price pea ce se întâmplă, dar îi era clar că atacatorii nu glumeau, glontele îi șuierase pe la ureche, chiar îi simțise fierbințeala pe obraz. Aruncă arma și rămâi pe burtă cu mâinile și picioarele crăcănate! urlă din nou Pohoață cât putea el de tare. Următorul glonț ți-l bag direct în spinare. Ieșise de după movila de pământ și se apropia încet de mercenarul întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
unul dintre ucenicii lui Petru. „Și ai grijă să nu răcești.“ Simon Își făcu vînt, precum cocoșul, cu ambele picioare deodată, dînd din mîini neajutorat și ridicînd un nor de praf. „Cucurigu!“, Îi strigă un mucalit. Era un tînăr cu obrazul spîn și cu ochi șireți care, atunci cînd rîdea, păreau două tăieturi piezișe. Simon se uită În direcția lui și zise: „Nu-i deloc ușor, fiule! Pămîntul atrage orice corp, pînă și o pană, darmite o ruină umană de patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
tot ce ar fi putut Însemna imaginea autorului, imaginea vanității sale, singura Însușire pe care se sprijinea făptura-i șubredă; va elibera, așadar, manuscrisul de acele micimi În care s-ar fi reflectat ca pe luciul unei bălți, chipul cu obrazul ciupit al lui Jeshua Krohal, cearcănele sale vineții ca și trupu-i trîndav; apoi va tăia dintr-un condei orice aluzie răutăcioasă la adresa unor stări de lucruri ca și unele degresiuni biblice ca aceea despre femeia lui Lot, În care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
te doară, să nu mai apuce a se coace: „Beșică naranghie, beșică de bâzdie, Ieși din sorocul meu și-a lui Dumnezeu Du-te la fântâna crestei (de pe deal?!) E masă întinsă, făclii aprinse Unde se bea, se mănâncă ...în obrazul ... (cutărui) să rămână curat, luminat.” Urmează fumigatul. Se aprinde o cârpă de pânăză, să nu fie de lână, se afum cu ea locul umflat. După terminarea descântecului se stinge cârpa și cu partea arsă se dă peste locul umflat. Descântatul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ce să admiri mai întâi: îmbinarea culorilor, motivele „impregnate” cu acul, dispunerea în câmpuri și râuri, sobrietatea, finețea execuției sau capacitatea de exprimare a „artistei” sau „artistului”. Dacă nu ni s-ar fi păstrat prin mănăstiri țesături în fir pentru „obraze” domnești, cusături în fir reprezentând figuri de sfinți, dar și de domnitori și domnițe, am crede, că și ce au cusut și crestat țăranii români sunt imitații de la alții. Numai că, atunci când vine vorba de manifestări artistice, nu e nevoie
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]