6,900 matches
-
pauze, mă furișez din echipa de lucru și mă duc la el la birou. Intru direct pe ușă și îl rog să mă ia sub aripa lui. El e ocupat, frunzărește un document, și se uită la mine pe sub marginea ochelarilor. Nu mă recunoaște la început. Apoi se mai uită o dată la mine. Văd că mă recunoaște, dar tot nu zice nimic. Se uită lung în continuare. Mă analizează cu privirea. O privire îndrăzneață, nepoliticoasă chiar. Ca un negustor de antichități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
povestesc despre Yu Qiwei și Tang Nah. Sar peste căsătoria cu domnul Fei. Kang Sheng mă întreabă detalii despre divorțurile mele. Ai vreo obligație în prezent? Nu, îi răspund. Foarte bine. Dă din cap și mă privește din nou pe sub ochelari. Kang Sheng mă face să pricep că în Yenan trecutul cuiva e mai important decât realizările sale din prezent. Partidul crede în ceea ce ai făcut, nu în ceea ce promiți că vei face. Partidul ține pe toată lume într-o permanentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Lan Ping, Yu Qiwei ar putea fi o persoană foarte bună să te ajute să-ți construiești trecutul. Văzându-mă un pic nedumerită și pierdută într-o clipă a amintirii, mă sfătuiește: Haide, lasă trecutul acolo unde e. Își dă ochelarii jos și se uită țintă la mine. Ai fost atentă când am zis cuvântul „a construi”? Așa că pricep. Sunt recunoscătoare, Kang Sheng Ge. Îi spun „frate mai mare” în dialectul din Shang-dong. Pentru nimic, răspunde el. Ține-mă la curent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
sută la sută, dar sunt păianjeni cu furci putrede, nu mai pot toarce firele, nu sunt de nici un folos revoluției. Ei vorbesc în acord cu Karl Marx, dar îl ajută pe Chiang Kai-shek. Am fost batjocoriți. Ni s-au dat ochelari cu lentilele zgâriate, ca să nu vedem limpede. Am crezut în Stalin și am avut încredere în oamenii pe care i-a trimis. Însă ce fac ei altceva aici, în afară de a face experiemente sociale pe spinarea noastră? Mao dezbate pe tema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ceea ce sunt eu. Mă tratează ca pe egalul lui Mao. Cu aceeași considerație, el luptă pentru ideile și gândurile mele și îmi mărește puterea. Lumea zice că nu zâmbește niciodată. Însă atunci când mă zărește, înflorește ca un trandafir. În dosul ochelarilor cu lentile groase, ochii lui seamănă cu niște mormoloci. Pupilele nu sunt niciodată nemișcate. Îmi zice că i-am dăruit o nouă viață. Cred că vrea să spună o scară spre raiul politic. Îmi zice că aștepta un astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Rezumat manualul de instrucțiuni al fiecărui membru al Partidului Comunist. Te ating cu mâinile astea, le pun pe obrajii tăi care ard, ca să se răcorească. Mă uit în oglindă și mă îmbrățișez pentru toate prin câte am trecut. Dându-mi ochelarii jos, zăresc o pereche de ochi umflați. Te-am făcut să verși lacrimi, te-am făcut să iubești și te-am obligat să faci roata pe vârfuri pe cuțit. Ai fost un evantai de iarnă, o sobă de vară - nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
între el și Liu. La Biblioteca Națională există o imagine celebră a acestui moment. O fotografie alb-negru ilustrează momentul de umilire al lui Wang Guang-mei. În fundal e un ocean de capete. În colțul din stânga e un jurnalist care poartă ochelari și are la el un aparat de fotografiat. Este fericit. Are un zâmbet pe chip. Wang Guang-mei se află în centrul scenei. Fața îi e pe jumătate ascunsă de o pălărie albă din paie, cu boruri mari - a fost forțată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
tovarăș de arme cu mine, cineva care-mi cunoaște obiceiurile și secretele, cineva care vede ce fac în clipa asta. Cunoști persoana aia? El îi dă drumul la braț și se prăbușește înapoi în scaunul de ratan. Ea își scoate ochelarii, își șterge transpirația abundentă de pe frunte, apoi își pune ochelarii la loc. Însă nu-i stau. Îi tot alunecă în jos - nasul îi este umed. Încearcă să-și țină ochelarii cu degetele. Dar tot nu stau. În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și secretele, cineva care vede ce fac în clipa asta. Cunoști persoana aia? El îi dă drumul la braț și se prăbușește înapoi în scaunul de ratan. Ea își scoate ochelarii, își șterge transpirația abundentă de pe frunte, apoi își pune ochelarii la loc. Însă nu-i stau. Îi tot alunecă în jos - nasul îi este umed. Încearcă să-și țină ochelarii cu degetele. Dar tot nu stau. În cele din urmă, decide să-i dea jos. Știi tu, Jia-zei-nan-fang - De hoțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
se prăbușește înapoi în scaunul de ratan. Ea își scoate ochelarii, își șterge transpirația abundentă de pe frunte, apoi își pune ochelarii la loc. Însă nu-i stau. Îi tot alunecă în jos - nasul îi este umed. Încearcă să-și țină ochelarii cu degetele. Dar tot nu stau. În cele din urmă, decide să-i dea jos. Știi tu, Jia-zei-nan-fang - De hoțul din casă e cel mai greu să te păzești. Sunt sigur că știi despre ce vorbesc, nu-i așa? Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Chun-qiao, cu pași grăbiți. poartă o jachetă Mao și pare mic și slab, ca și cum s-ar vedea prin niște lentile cu unghi amplu. Deodată, în spatele lui apar două gărzi. Îi sar în spinare și-l culcă la pământ. Îi scot ochelarii. Nu se zbate deloc și e luat de acolo. E ora 8:15. Decorul se schimbă. Acum e Sala din Aripa de Est. Intră discipolul Yao. Apar două gărzi și îi blochează calea. El privește în jur și cade în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
armele și cè nu mai aștepta decât verdictul meu, care, în general era unul pozitiv, La o pizza! dar, îmi amintesc de trandafiri și de busuioc și îi întind buchetele, ne zâmbim scurt atunci când ni se întâlnesc privirile, ea cu ochelari de soare, afarè un sfârșit de septembrie cu soare, Din acest moment în care eu m-am intors cu atâta ușurințè în trecut, la cel ce eram înainte, febril, neliniștit, neastâmpèrat lèuntric numai când o vedeam și în care ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
viețile noastre curg foarte aproape una de cealaltè, dar nu vor mai ajunge sè se întâlneascè vreodatè, știu din aceastè clipè în care eu caut din ochi o masè liberè în restaurant cè pentru mine totul este pierdut, Își scoate ochelarii de soare și pentru prima datè, dupè trei ani, ni se întâlnesc ochii, din priviri ne înțelegem asupra mesei, toate mișcèrile noastre armonizându-se într-un mod natural, de parcè am fi trèit foarte mulți ani împreunè, alesul pozițiilor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de atunci e neschimbat ca si cum totul s-ar fi petrecut ieri! Urc încet scèrile farmaciei, recunosc clinchetul clopoțelului de la ușè, apoi, dupè câteva secunde de așteptare, din spatele rafturilor se ivește o doamnè mai în vîrstè, cu pèrul impecabil aranjat, poartè ochelari de vedere și mè privește cu severitate, profesional, Cu ce vè pot fi de folos?! Nimic nu s-a schimbat în încèperea frumos iluminatè, totul e la fel, dar farmacista pare sè nu mè mai recunoascè, Bunè seară ! Am venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
alte douè fete, urmèrește amuzatè, cu gândurile aiurea, teribilă încleștare, Turnirul lor sângeros și inutil îmi stârnește reacții neînțelese de gelozie, încè nu-mi dau seama care dintre cei doi adolescenți rèzboinici va fi învingètorul, sè fie oare bèiatul cu ochelari, cel pe care niște țepi rèzleți din barbè îl amègesc cu o bèrbèție neatinsè încè, sau bèiatul cel blond, măi copilèros în expresia fetei, dar trèdând de pe acum un viitor cuceritor? Ea stè pe banca de sub nuc, în locul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
directorii de licee În genunchi la el! Nu cumva Îl nemulțumește ceva la nota lui? În stânga ține hârtia, depărtată mult de ochi, În dreapta paharul pe care Îl tot duce la gură, Între genunchi strânge diplomatul. Se Încruntă pentru că citește fără ochelari sau nu Îi convine ceva din ce vede? * 4 martie 1986 Notă informativă Cu ocazia vizitei pe care am făcut-o În Italia Între 19 ianuarie și 21 februarie 1986, ca invitat al universităților din Roma și Milano, am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
rămas! Da’ să ciripești pe la colțuri că de ce nu te avansez, asta poți, ai, ’tu-ți curu’ mă-tii! Crezi că nu știu ce scoți pe gură? Nu ești În stare nici să citești ce-ai pe hârtie? — Tre’ să-mi schimb ochelarii, toarășu’ colonel! — Când să-ți schimbi ochelarii, dacă zaci pân crâșme, tembelule? Dă-i, bă, odată, drumul! * — ...Am reactivat agentul Emilian, care din cauza funcției de răspundere are deplasări de servici... — Ai reactivat-o pe mă-ta, băi, toarășu’! Nu „din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de ce nu te avansez, asta poți, ai, ’tu-ți curu’ mă-tii! Crezi că nu știu ce scoți pe gură? Nu ești În stare nici să citești ce-ai pe hârtie? — Tre’ să-mi schimb ochelarii, toarășu’ colonel! — Când să-ți schimbi ochelarii, dacă zaci pân crâșme, tembelule? Dă-i, bă, odată, drumul! * — ...Am reactivat agentul Emilian, care din cauza funcției de răspundere are deplasări de servici... — Ai reactivat-o pe mă-ta, băi, toarășu’! Nu „din cauza,” ci „pentru că are”! Iar pe agentul Emilian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cu zece ani și de-aia ai rupt logodna? Nu-l vezi, Buni? Uite-l colo, domnul care intră in vamă acum! Un domn Înalt, cu costum alb, cu păr alb, cu barbă.. — Dar tu, Buni, nu vezi nici cu ochelari până acolo? Vezi sau nu? — Da sau nu? Spune, Buni! Ce faci, plângi? Nu plânge, Buni! Nu pierzi nici o ocazie să faci o gafă! Nu plânge, Îi lăcrimează ochii de la cataractă! — Chiar, Buni, am uitat să te Întreb, cum te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
era pulbere că fanfara orașului n-a venit s-o aștepte. Și hop, apare și o față dubioasă, cu un carton mototolit, pătat, scris de mână, cu litere strâmbe și o Înhață pe babă! Și, chiar În spatele ei, El! Cu ochelarii lui meseriași și trenciul aruncat pe-un umăr și barba tunsă la fix. — Pe cât că e ăsta? i-am zis Milenei. * N-am Înțeles de ce ai noștri n-au putut să-l repereze din primul moment, deși umblau cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
la alții cu plecăciuni, țepeni ca niște ciocli, și-și tot strângeau mâinile, tot le ieșeau ochii din cap de mirare, tot nu le venea să creadă, așa să arate el? El să fie ăsta? Să nu fie el? Cu ochelarii lui meseriași și hainele albe cu epoleți și buzunarele de pe mânecă și fermoarele, doar le charme n’attend pas le nombre des années! * Dar ce le-a terminat pe ele a fost dâra de TABAC original, the successful range for
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
acopere vuietul trepidant, ultramodern al aeroportului nostru, În care un avion pleacă/vine la două-trei ore. — Dă-te puțin Într-o parte, să-l văd și eu! Deci așa arată? — Care dintre ei spui că e? — Cu costum sport și ochelari! — Lentile de contact, geantă sport pe umăr! — Și barbă! — Nemaipomenit! Am fost sigură că e mai tânăr! — Mai bătrân! — Mai scund! — Mai gras! -- Mai chel! — Cu totul altfel mi l-am imaginat! Cu pălărie de pai, trenchcoat, baston. — Redingotă, melon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
rând, lângă o parașută! * Dar acum nu mai era posibil nici un dubiu, pe ultima ieșită, bătrâna doamnă cu mănuși și pălărie, o Înconjura un grup Întreg de tinere copile, iar În fața lor sta singur el, un angelic discoman reformat, cu ochelarii lui meseriași și costumul alb plin de buzunare și fermoare, geanta de voiaj pe umăr, atât. Valizele trebuie să le fi pierdut deja prin vamă, ca să fie În conformitate cu poveștile familiei, ca să-și schimbe cu adevărat porecla În renume. Ba nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
port pică pentru această călătorie... Argumentația Christei este cu atât mai convingătoare cu cât vocea ei, casantă la Început, s-a tot catifelat pe măsură ce vorbea. La sfârșit și-a vârât În poșetă bricheta și pachetul de țigări, și-a pus ochelarii și s-a uitat la ceasul atârnat cu un lănțișor la gât. Dar soțul ei Încă mai are ceva de spus: — Când ocupi funcții importante cum ocupă el, Într-un stat ca acela, sigur că plătești un anumit preț. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
a mers de bunăvoie decât la concertele Anei Maria. * Christa s-a oprit și ea din aplaudat. Tot trage de lănțișorul de la gât: Încearcă să descifreze ecranul ceasului, mijindu-și ochii, neputincioasă. Nu vrea să-și pună, În acest moment, ochelarii. — ...Nu plecăm Înainte ca să biseze? Îl Întreabă. Veșnicul lui contratimp cu Christa. S-ar părea că În fine l-a auzit și, brusc, este de acord să plece. Acum. Sau e rapiditatea reacției ei atunci când privirea lui Întârzie pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]