3,243 matches
-
și veleități de imnograf. El îi îndeamnă pe români să pună pe muzică versurile sale despre Europa: „Europa, Europa, / Mama noastră, Europa, / Ne-ai primit la sânul tău, / Noi te vom iubi mereu. Încercați să cântați aceste versuri pe / aria Odă bucuriei a marelui Beethoven. După fiecare strofă, cântați refrenul. / Strofa a patra este refrenul. / Eu chiar am înregistrat-o.“ (Europa) Citind asemenea versuri, îți vine să-l lași pe Alex Vâlcu la sânul Europei și să te muți în Asia
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
apărut în colecția „Ego. Publicistică“ la Polirom. Invitați: Tudor Octavian, Andrei Gheorghe, George Onofrei și Vasile Ernu. Ion Barbu la Timișoara Joi, 24 ianuarie, la ora 17.00 la Librăria Humanitas „Joc secund“ din Timișoara, va avea loc lansarea volumului Odă la Vodă de Ion Barbu, recent apărut la Polirom și care îl are drept prefațator pe Traian Băsescu, președintele României. Invitați: Ion Barbu, Șerban Foarță, Robert Șerban, Marcel Tolcea și Radu Pavel Gheo. CIRCUL NOSTRU V| PREZINT|: În politică este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
strămoșilor care emigraseră din China de Sud pe la mijlocul secolului al nouăsprezecelea. E drept că el s-a ferit de capcanele sofisticatei vieți javaneze, preferând viața frustă a insulelor; asta s-a datorat Însă bogăției și generozității familiei lui. A scris odă după odă despre viața pescarilor, dar n-a lucrat niciodată ca ei, la drept vorbind, de muncit n-a muncit niciodată. Crezi că asta-i falsifică opera? Poate să schimbe Întru câtva felul În care e citită? Când liderii politici
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
emigraseră din China de Sud pe la mijlocul secolului al nouăsprezecelea. E drept că el s-a ferit de capcanele sofisticatei vieți javaneze, preferând viața frustă a insulelor; asta s-a datorat Însă bogăției și generozității familiei lui. A scris odă după odă despre viața pescarilor, dar n-a lucrat niciodată ca ei, la drept vorbind, de muncit n-a muncit niciodată. Crezi că asta-i falsifică opera? Poate să schimbe Întru câtva felul În care e citită? Când liderii politici citează versuri
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
în domul de la Marienwerder. Dacă, deși slăbise repede, rămăsese totuși frumoasă la chip și la trup. Toate astea, precum și gulerul lui în permanență strâns în jurul gâtului, le-am readus în memorie pentru a evoca un profesor de latină. Totuși, această odă târzie nu ar fi putut fi decât parțial pe placul monseniorului Stachnik. Prea erau antagonice perspectivele din care apreciam viața și moartea prin inaniție a pocăitei Dorothea von Montau. Și, pe la mijlocul anilor ‘70, pe când călătoream împreună cu soția mea prin ținutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a celor publicate iarăși afirm că și volumul de față se impune și se autoprezintă cititorilor prin sine însuși. În unele părți ale ediției „Cuvinte românești fundamentale” omul de știință a adăugat o adevărată poezie în proză, fiind o reală „Odă a limbii române”, acesta fiind motivul afirmației mele de la început, că în ciuda unei lucrări științifice riguroase, lucrarea, în total și în final, se citește cu ușurință, ceea ce sporește și mai mult interesul cititorului român ori străin. Și o ultimă observație
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Darwin: Din diferite motive n-au putut ajunge la întălnirea noastră dl. William Shakespeare cu celebrul „Hamlet” și „Regele Lear”, dl. Cehov cu „Livada de vișini”, Ceaicovski cu „Lacul lebedelor” și alți titani ai muzicii: dl. Ludwing van Beethoven cu „Oda bucuriei”, Mozart, Giuseppe Verdi cu „Nabucco”, cu „Corul sclavilor”, marele inventator al antichității Arhimede și multe alte spirite ale științei și culturii. Evelin: Domnilor, această întălnire a fost sugerată de către dl. Darwin căruia vă propun să-i aducem un omagiu
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Benguri. Totul a fost orchestrat într-un imn închinat Universului. Cănd mă aflu în spațiu să știți că stelele căntă o simfonie unică, compusă de către Univers de la Marea Implozie și multiple Big-Benguri; deci milioane de vibrații într-o voce, o odă adusă Universului. Dar un om, o puștoaică, a emis teoria că lipsește o jumătate din Univers, deci și o jumătate din muzica astrală. Numai un muritor putea emite o asemenea ipoteză. Dar să nu ne facem probleme: timpul este nemuritor
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
interpret ale lui Evelin la pian. Aplauze, peste aplauze. Evelin: Nabucco este melodia care ne aduce aminte de vremurile în care am fost sclavi. Dar, parcă am mai spus, ne place de la voi muzica de fanfară, opera: Mozart, Beethoven cu Oda bucuriei, Dansul săbiilor a lui Haciaturian, rapsodiile lui Enescu și mulți autori și melodii pe care Academia le-a aprobat să se audieze pe toată planeta noastră. Profesorul: Cred că ai scăpat ce-i mai la modă: manelele. Evelin: Le-
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
de profesor? Ar fi o impietate! ― Abia aștept să-l aud! ― Stt!... acu' taci! După notarea absenților, Pompiliu își rotește ochii, îmbrățișînd cu privirea parcă întreaga clasă și spune: ― Să continuăm lecția despre Heliade Rădulescv. Vom citi și vom comenta oda "La Schiller". Heliade a scris această odă în preajma zilei de 28 octombrie, 1851, când colonia germană din București a sărbătorit centenarul nașterii marelui poet. A fost publicată mai târziu în revista autorului ei, "Echilibru între antiteze". Am putea spune despre
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
aștept să-l aud! ― Stt!... acu' taci! După notarea absenților, Pompiliu își rotește ochii, îmbrățișînd cu privirea parcă întreaga clasă și spune: ― Să continuăm lecția despre Heliade Rădulescv. Vom citi și vom comenta oda "La Schiller". Heliade a scris această odă în preajma zilei de 28 octombrie, 1851, când colonia germană din București a sărbătorit centenarul nașterii marelui poet. A fost publicată mai târziu în revista autorului ei, "Echilibru între antiteze". Am putea spune despre această poezie că este o odă elegiacă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
această odă în preajma zilei de 28 octombrie, 1851, când colonia germană din București a sărbătorit centenarul nașterii marelui poet. A fost publicată mai târziu în revista autorului ei, "Echilibru între antiteze". Am putea spune despre această poezie că este o odă elegiacă...; vă veți convinge imediat ce-i vom face lectura. Și Pompiliu începu să citească frumos, cald, plin de vibrație "La Schiller". Numai pe Camil Petrescu îl mai auzisem în clasa I-a citind cu aceeași sensibilitate! Este o viață moartă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Foarte bine! Dacă știi ceva mai mult, te rog!... Am povestit cu lux de amănunte conflictul dintre cei doi mari scriitori, aducând în discuție și literatura scrisă de către ei cu această tristă împrejurare. Pompiliu a comentat apoi cu mine lexicul odei, oprindu-se la cuvintele italienizate; iar eu am adus vorba despre "Beția de cuvinte", faimosul articol critic al lui Titu Ma-iorescu. Această interesantă convorbire dintre un mare dascăl și un elev care nu era al său a durat întreaga oră
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cam exagerat, așa cum se întîmplă întotdeauna în astfel de împrejurări! Să trecem deci la lucrarea scrisă și vom mai... convorbi la "oral", făcu el vădit amuzat de îndrăzneala mea. Am să vă dau subiectele pe două serii, și anume: două ode din Horațiu. La prima; "In arborem"; și la a doua: "Ad fons Bandusiae"! Toți lăzăriștii îi știam pe Horațiu la perfecție de la Barosanul, și încă din clasa a VII-a. Examenul de Latină a mers cum nu se putea mai
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
sus În bezna beznelor din dealul Celionului cu mâinile Împreunate a rugă, precum morții cei morți, ei trei, Dionisie și prietenul său Malhus, iar ceva mai Încolo, Ioan, cuviosul păstor cu al său câine, Kitmir. Sub pleoapele plumbuite, Îngreunate de oda somnului, sub pleoapele lor aghesmuite cu balsam și cucuta visului, nu se Întrezărea semiluna verzuie a ochilor pieriți, căci bezna era deplină, bezna jilavă a timpului, negura veșnică a grotei. De pe ziduri și din bolta peșterii se prelingea apa veșniciei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
l inert la poarta somnului său letargic. 3. Trupuri Încremenite, membre Înțepenite pe velința răpănoasă, a cărei jilăveală n‑o simțea Dionisie, căci se căznea să se rupă de ai săi dezdoindu‑și degetele mâinilor Încleștate, să se scuture de oda somnului și de amorțeala degetelor anchilozate, ce parcă se Împreunaseră Între ele, și să‑și presimtă trupul Împovărat, inima care, iată, se Însuflețise, dar și pântecele avea să se Însuflețească, apoi plămânii și chiar ochii ferecați de plumbul somnului, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nu mai avea cum desluși două femei, două vise, ci doar una singură, pe Priska lui cu ochi migdalați, pe Priska de acum și dintotdeauna, nălucirea ei Îl umplea de bucurie și parcă Îl Întrema, Îndeajuns să‑l dezmeticească din oda somnului, dar nu Îndeajuns să‑i miște mădularele sleite, și se Înfiora de gândurile sale, de cum răsucea firul amintirilor, care‑i redeșteptau toate cele petrecute Înaintea acelui somn. 5. Și văzu lucirea făcliei care, aidoma unui astru, ardea deasupra capetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mă suflă-acu? Să vântur nopții "Bu-hu-hu" Ca la un cântec, altădată? Se toarce vorba, închegată, Cutia-încet se-ncuie-n piept, În scrisul apei caut drept. UVEDENRODE La râpa Uvedenrode Ce multe gasteropode! Suprasexuale Supramuzicale; Gasteropozi! Mult limpezi rapsozi, Moduri de ode Ceruri eșarfă Antene în harfă; Uvedenrode Peste mode și timp Olimp! Ceas în cristalin Lângă fecioara Geraldine! Dantelele sale Ca floarea de zale, Prin brațele ei Ghețari în idei, La soarele sfânt, Egal - acest cînt: Ordonată spiră, Sunet Fruct de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Contemporanului unde am colaborat, vom vedea că în legătură cu aceste probleme nu găsim decât la suprafață anumite puncte de contact. În poezia mea, ceea ce ar putea trece drept modernism, nu este decât o înnodare cu cel mai îndepărtat trecut al poeziei: oda pindarică. Neputând să apar înaintea concetățenilor mei, ca poeții de altădată, cu lira în mână și florile pe cap, mi-am poleit versul cu cât mai multe sonorități. Pe lângă unitatea spirituală, adaug și una fonetică. În acest sens, poezia Uvedenrode
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
astfel înțeleasă, se așează imediat lângă marea experiență proustiană. Între învierea prin reminiscență activă a misteriosului Combray și preocuparea liricei înalte: ridicarea unui helenism neistoric, altfel adevărat (prezent în gândirea geometrică a lui Eudox și Apolonius, ajuns la expresiune în oda pindarică) - aceeași concurență făcută duratei curente se afirmă stăruitor. * Imnul spiritual e scris, fără colaborare, dar coeficient, de poeți din țări și decenii diferite. Dar urechi de critic neinițiate interpretează această omogenitate incongruentă într-o coincidență materială. Rilke și Nichifor
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
subpământene. Tipică pentru Stâncile fulgerate însă - Rugăciunea de dimineață, cu atmosfera ei de sfârșit de furtună. Și ar trebui o coroană de sălbatice ierburi ca să încunun cu vrednicie pe un Marsyas, înviat în sfârșit de Apolo: pe autorul acelei îmbătătoare Ode sihastre care evoacă toată bogăția și confuziunea pădurii, în egale măsuri de tetracord. Dar elogiul meu absolut se îndreaptă către pictorul Celui din urmă om. Nimeni în poezia noastră nu ne-a dat fiorul unui haos fără posibilități de revenire
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
după izgonirea din rai, groapă baudelairiană pentru un mort "joyeux", poetul concepe un imn "la soare", simbol al principiului integrator al unității lumii, sub semnul unei sexualități cosmice pure, muzicale, inspirat de fecioara Geraldine: "Gasteropozi!/ Mult limpezi rapsozi,/ Moduri de ode/ Ceruri/ eșarfă/ Antene în harpă:/ Uvedenrode/ Peste mode și timp/ Olimp!" Urmează totuși o cădere în pământul impur, Erosul stingîndu-se în Thanatos. Anecdoticul e numaidecât exclus în prima poezie din cel de-al treilea ciclu al volumului, Nastratin Hogea la
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
siguranța națională, că ele, cuvintele, e date date dracului, ca să zic așa, e persuasive, e nesimțite, dexul mamii lor! Io zic că Băsescu face bine că dă În presă, prea și-a luat-o-n cap și nu-i scrie ode ca lu` Ceaușescu... Vine Tămâioasa lui Șpriț. Este rece, o fiolă aburită care face poftă și altora, iar sunetul pe care Îl scoate dopul atunci când ajunge la aer Îl determină să zâmbească. Patronul toarnă În pahar cu boltă, așa cum cerea
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
e așa? Care e logica vedeniilor? Cea a succesiunii figurilor pe care le alcătuiesc norii fumului de trabuc. Hazardul! Hazardul este ritmul intim al lumii, hazardul e sufletul poeziei. O, hazardata mea Eugenia! Viața mea, calmă, rutinieră, umilă, este o odă pindarică țesută din miile de nimicuri ale cotidianului. Cotidianul! Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi! Dă-mi, Doamne, miile de mărunțișuri de fiecare zi. Noi, oamenii, nu sucombăm din pricina marilor suferințe sau a marilor bucurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
anxietatea sfârșitului posibil al romanului meu, peste și dedesubtul ei, continuă să mă muncească anxietatea posibilului sfârșit al romanului umanității. În care se include, ca episod, ceea ce se numește amurgul Occidentului și finalul civilizației noastre. Să mai evoc o dată finalul odei lui Carducci „Pe Monte Mario“? Descriindu-ne cum „până când, pripășită la ecuator, la chemările căldurii fugare, vlăguita descendență nu va mai avea decât o singură femeie, un singur bărbat, care, stând în picioare printre ruine de munți, prin pădurile moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]