3,276 matches
-
Hai să facem lista, amantissime“, spusese nea Gică Teodosiu și era miercuri și ploua. Tovarășii Măndiță și Teodosiu se aplecaseră gospodărește asupra listei de priorități. Anul de dizgrație una mie nouă sute optzeci și, zilele doldora de poticnelile secolului și ale onor clientelei, trebuie să-ți stabilești din timp planul de bătaie, altfel pierzi tocmai acolo unde câștigul nu suferă amânare. Ochii lor străluceau. Trufie era, nu doar lăcomia succesului, în privirile descurcăreților. „Sună-l pe Vlăduț, amantissime, că te-a căutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și se repezi, trăgându-l pe Gafton după el, spre primul stâlp electric. Fără lumină, firește. Seara, străzile zăceau în beznă. Se auzea doar tropotul santinelelor, se ridica peste oraș putoarea gunoaielor neevacuate si bezna moale, scârboasă. — Bucuria merită toate onorurile, profesore! Când eram tânăr și luptam pentru paradis, m-au închis într-o închisoare adevărată. În captivitate, îi disprețuiam pe cei atenți la o floare, la cerul înstelat, la prospețimea zăpezii. Mi se părea un subterfugiu, o frivolitate. Azi, cand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Madam Gafton își dădea cu mâna peste gură, gata să-și facă cruce, ca în fața Necuratului, parcă îi venea și nu-i venea să râdă. Cică în momentul când l-au mișcat pe profesor, Tudorică s-a ridicat, brusc, pentru onor. Și uite-așa, s-a dat de gol pușlamaua, nu mai putea ascunde seminția păcătoasă, așa voiam să-i spun cartoafei de Veturia, dar am lăsat-o în plata Domnului și a păcătoșilor. Cam asta-i, deocamdată. Șperaclu ne va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lasciv, mult aplecată pe stânga, nojițele unor opinci maramureșene. - Dacă aveți nelămuriri, vă ajut eu insistă oficiantul. De-asta suntem aici. Pentru chestii de colaborare și îndrumare, respectiv, când nu tăiem chitanțe. Chiar dacă nu suntem solicitați, avem instrucțiuni să întrebăm onor clientela, care poate e nelămurită sau, așa cum ați văzut probabil că am precizat și pe masă, respectiv, este cu ambiguială și neclarități. Avea chef de vorbă. Femeia îl privi curioasă, urmărindu-i perorația. - Adică, vreți să spuneți, surâse ea, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ca de sorb că vine, nu știu de unde, de la mare depărtare vine, e poate chiar aici în oraș, nu știu ce poate fi, am auzit că a venit și profesoru ăla, Tomnea, și îl plimbă ai noștri peste tot și-i dă onoruri, s-ar putea să fie chiar el, că vine cu taine neștiute și fețe necunoscute după el, e mai bine să nu mă bag și să nu cunosc, oricum generalul Goncea e pe urmele lui, asta-i clar, toată lumea știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
casa de oaspeți din pădurea de la Obancea, unde-i aranjaseră să doarmă. A doua zi avea să primească și la prefectură o decorație, să-l facă cetățean de onoare al orașului, să-i mai dea cine știe ce diplomă, cât mai multe onoruri, care să-i amintească de legătura cu pământurile natale. Prefectul era la cuțite cu primarul. Primul era de-al puterii, celălalt se ținea cu opoziția. Nu încăpeau împreună în aceeași sală... Tot a doua zi, pe seară, avea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în timp ce poate foarte bine să guverneze fără a avea în slujba lui mereu aceiași nobili; el poate să numească, în aceste slujbe, în fiecare zi pe alții, și apoi să-i destituie, poate să le ia și să le dea onoruri și strălucire doar după bunul lui plac. Și, pentru a lămuri mai bine partea aceasta, vreau să spun că cei mari pot să fie considerați, în mod principal, în două feluri. Sau se conduc astfel încât prin modul lor de acțiune
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
dus o viață modestă, au iubit dreptatea, au fost dușmani ai oricărei cruzimi și plini de omenie și blânzi, să aibă, cu toate acestea, în afară de Marcus, un sfârșit trist. Numai Marcus a trăit și a murit bucurându-se de toate onorurile, pentru că numai el a urmat pe tronul imperial prin drept de moștenire, așa încât n-a avut nevoie să fie recunoscut nici de soldați, nici de popor; pe lângă această, avea și multe însușiri care îl făceau demn de tot respectul, astfel
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
principe, și trebuie să nu-i vorbească niciodată despre altceva decât despre ceea ce îl privește pe acesta. Iar, pe de altă parte, pentru a păstra bunele însușiri ale ministrului său, principele trebuie să se gândească la el, să-i acorde onoruri, să-l facă bogat, să-l îndatoreze față de el, împărțindu-i onoruri și funcții înalte, pentru ca el să-și dea seama că fără principe n-ar putea să existe și pentru ca onorurile numeroase să-l facă să nu mai dorească
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
ceea ce îl privește pe acesta. Iar, pe de altă parte, pentru a păstra bunele însușiri ale ministrului său, principele trebuie să se gândească la el, să-i acorde onoruri, să-l facă bogat, să-l îndatoreze față de el, împărțindu-i onoruri și funcții înalte, pentru ca el să-și dea seama că fără principe n-ar putea să existe și pentru ca onorurile numeroase să-l facă să nu mai dorească altele, bogățiile mari pe care le-a primit să-l facă să
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
să se gândească la el, să-i acorde onoruri, să-l facă bogat, să-l îndatoreze față de el, împărțindu-i onoruri și funcții înalte, pentru ca el să-și dea seama că fără principe n-ar putea să existe și pentru ca onorurile numeroase să-l facă să nu mai dorească altele, bogățiile mari pe care le-a primit să-l facă să nu mai vrea altele, iar funcțiile înalte pe care le deține să-l facă să se teamă de schimbări. Așadar
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
și sunt mândru de lucrul ăsta. Nu te interesează? -Drept să-ți spun, sunt prea bătrân ca să mă mai intereseze. Poate, dacă aveam cu zece ani mai puțin aș fi mers acolo să simt pe viu atmosfera ,,âmpovărată,, cu asemenea onoruri culturale. Dar sunt bătrân și nu mai pot Înregistra evenimentul. Mă gândesc numai la pensia mizeră, și la sfârșitul care va veni curând. Sunt dezgustat și Învins de viață. Tu ești ceva mai tânăr și, pe deasupra ai o fiică În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fals;care nu știe să recunoască în om investiția cerului,acela nu a ajuns încă la perfecțiune”.(Confucius). Satisfacția mea este că v-am invitat dragi cititori la un banchet plăcut,util și inedit. Autorul „E mai bine să meriți onoruri și să nu le ai,decât să le ai și să nu le meriți” (Mark Twain) Ceaușescu fusese înlocuit cu Ștefan cel Mare Ziua de 22 decembrie a debutat într-o atmosferă apăsătoare. Știrile pe unde scurte erau confuze. La
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
ascunde tăcerea lui când lui singur i-ar fi greu să spună? Iar țara lui să fie pe veci acel tărâm depărtat, populat de mutanți? ! Atunci la ce au servit atâția ani de muncă aici, În singurătate? La ce servesc onorurile pe care le primește aici, respectul colegilor, recunoștința oficialităților, afecțiunea colaboratorilor și studenților, dacă prin doar două vorbe - țara ta - Christa Îl trimite Înapoi, Îl exilează În acel tărâm sălbatic și sălbăticit? În țara care a fost a noastră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
am dat permisiunea s-o facă. Au voie să facă câte un articol mai nesemnificativ. Până una, alta. Și semnătura? întreb eu. Semnătura este a mea, spune Manfred. Aici, în Uppsala, a spus șeful de echipă în vreme ce noi, uimiți, dădeam onorul cu uneltele noastre - mături cu coadă, lopeți și vătraie -, aici, în Uppsala, trăia un om care se numea Viktor-Carte. Adevăratul lui nume era Viktor Persson. Poate că era de sânge regal. Niciodată nu știm unde poate răsări regalitatea. El strângea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cunoștea locurile, fiindcă acolo a făcut armata de drept. „Câtă alergătură am tras eu pe dealurile de lângă acest târg! Uite colo la stânga se vede cazarma”... „Iaca și poarta cu ghereta santinelei. Nu s-a schimbat nimic. Doar soldatul care dă onorul - când intră sau ies superiorii. Și câți s-or fi schimbat de atunci?!”. În scurtul timp până ce au ajuns la destinație, Dumitru și-a adus aminte de toate momentele cele mai neplăcute. Singura imagine care a revăzut-o în memorie
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
trei minute! Odată cu ordinul dat, a pornit cu pas grăbit spre locul de adunare. S-a așezat în capul liniei care marca locul plutonului doi. Când a simțit că plutonul zbârnâie, a ieșit în fața lui: ― Pluton, v aliniați! Drepți! Pentru onor, prezentați arm’! S-a întors energic la stânga și, cu pas de defilare, a pornit în întâmpinarea locotenentului Coasă. S-a oprit la patru pași în fața ofițerului și, cu o mișcare zvâcnită, a dus mâna la chipiu: ― Domnule locotenent. Plutonul doi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pas de defilare, a pornit în întâmpinarea locotenentului Coasă. S-a oprit la patru pași în fața ofițerului și, cu o mișcare zvâcnită, a dus mâna la chipiu: ― Domnule locotenent. Plutonul doi, cu un efectiv de treizeci de militari, vă prezintă onorul! Sunt locțiitorul comandantului de pluton, sergent Dinsus! Locotenentul a pornit spre formație. Dumitru s-a întors și l-a urmat pe ofițer până în fața plutonului. ― Bună dimineața, ostași! - a salutat locotenentul. ― Să trăiți, domnule locotenent! - a răspuns formația într-un
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cu capetele plecate, trăind aceleași sentimente ca și dragul lor comandant... Dacă s-ar fi dat cuvântul unuia dintre cei concentrați, ar fi răspuns cu glas sugrumat de emoția trăirii momentului... În acea clipă, s-a auzit comanda: ― Drepți! Pentru onor, prezentați arm’! Un singur țăcănit a adus armele în cea mai frumoasă poziție „pentru onor”. ― Drum bun, ostași! ― Să trăiți, domnule locotenent colonel!!! - a bubuit ca niciodată răspunsul celor concentrați... Comandantul a rămas pentru câteva clipe cu privirea asupra lor
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dat cuvântul unuia dintre cei concentrați, ar fi răspuns cu glas sugrumat de emoția trăirii momentului... În acea clipă, s-a auzit comanda: ― Drepți! Pentru onor, prezentați arm’! Un singur țăcănit a adus armele în cea mai frumoasă poziție „pentru onor”. ― Drum bun, ostași! ― Să trăiți, domnule locotenent colonel!!! - a bubuit ca niciodată răspunsul celor concentrați... Comandantul a rămas pentru câteva clipe cu privirea asupra lor. Parcă n-ar fi vrut să plece pur și simplu... Îi deveniseră dragi acești oameni
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ieșit în liniște. Tocmai atunci trecea locotenent colonelul, însoțit de șeful Statului Major. Când i-au văzut pe foștii lor comandanți - fără nici un ordin - au intrat în formație de pluton... Dumitru, cu o alură de ofițer, a dat comanda: ― Cu onor, spre dreapta, înainteee, marș!!!” Cei doi ofițeri s-au oprit și ducând mâna la chipiu au primit defilarea „plutonului”. Deși îmbrăcați civil, foștii concentrați mergeau într-o formație de invidiat. Chipurile lor asprite de greul cătăniei erau numai o lumină
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
argintate și tratate cu vapori de iod. Dagherotipiile obținute, supranumite în epocă „oglinzi cu memorie”, erau plăcuțe metalice unicat, pe care era „memorată” imaginea fotografică (figura 1.3). În 1839, Academia Franceză a brevetat invenția, iar Daguerre a primit toate onorurile cuvenite unui mare inventator, pe când Niépce a fost dat uitării. Fig. 1.1. Desen de la mijlocul secolului al XIX-lea, reprezentând camera obscură (extras din Traité élémentaire de physique de A. Ganot, Paris, 1855) Fig. 1.2. Nicéphore Niépce, Natură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
nu s-a reunit în sesiune extraordinară ca să aprobe venirea primăverii, apariția floricelelor pe câmpii și punerea în practică a îndemnului: hai să le-adunăm copii, înainte de înfăptuirea unor măsuri stringente la nivel național, luate cu inteligența bine știută, de către onor, Guvernul României sub înțeleapta conducere a Marelui Cârmaci de la Cotroceni. În mod accelerat se pregătește în forță acțiunea MNNB (adică Marea Numărare Națională a Bibilicilor). În cadrul acestei acțiuni cetățenii care dețin mai mult de 15 bibilici, găini, sau curci, mai
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
luau profesorilor toate sporurile și 25% din salariu, deci peste 40% din câștigurile bănești și așa destul de firave. Știind foarte bine că profesorul acesta nu e un „terchea- berchea” oarecare ci un tip inteligent, instruit și „doxat” cum ar zice onor bulibașa, finul fratelui președintelui Băsescu, am stat un pic în cumpănă, gândindu-mă că poate greșesc eu, că poate țara trece prin foc și trebuie salvată iar eu mai torn la modul criminal benzină pe foc. Uneori am o bănuială
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
de veacuri trăiau în țări diferite, în orașul Iași, oraș care a dat tonul și primul domn al țărilor românești reunite, a răsunat din nou sunetele Horei Unirii, împletite armonios cu huiduielile curat democratice a poporului român adunat acolo, adresate onor președintelui României. Că nu s-au prea auzit nici măcar acordurile imnului național, de vină este desigur ardoarea cu care românii iubesc conducătorul țării și-l ovaționează cu „Huoo!” și „Ieși afară, javră ordinară”. Acum că tot s-a întâmplat această
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]