5,154 matches
-
Goodin și Klingemann, publicat în România în 2005, și în impresionantul Handbook of International Relations publicat de Carlsnaes, Risse și Simmons. Teoriile feministe în Relațiile Internaționale Feminismul liberal, asociat sau nu cu feminismul empirist (ca reflecție metodologică a unei poziții ontologice), este, într-o abordare cronologică, primul curent feminist în Relațiile Internaționale. El se înscrie în prima etapă identificată de True, aceea a genului ca variabilă. Scrierile feminismului liberal nu contestă granițele Relațiilor Internaționale ca domeniu academic, modul de stabilire a
Feminismul în Relațiile Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
Construction of Reality, în lucrările lui Hayward Alker, Emanuel Adler, Peter Haas, Peter Katzenstein, Andrew Linklater, Richard Ashley, Nicholas Onuf și Friedrich Kratochwill de la finele anilor '80 și începutul anilor '90. Toți acești autori împărtășesc anumite premise metodologice, epistemologice și ontologice constructiviste, fără a fi fost etichetați drept constructiviști și grupați în aceeași școală de gândire, în acea perioadă; avansarea constructivismului la rang de teorie a relațiilor internaționale este meritul unei generații noi de autori, în frunte cu Wendt. Ca și
Constructivismul în Relațiile Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1515]
-
în general, cu implicații asupra agendei de cercetare și a metodelor folosite, împărtășită de mai mulți autori. Într-o a doua accepțiune, constructivismul desemnează o poziție metateoretică referitoare la științele sociale, bazată în principal pe argumente de factură epistemologică și ontologică, reunind un număr mare de teorii distincte 1. Capitolul de față adoptă primul sens, studiind constructivismul ca o teorie a relațiilor internaționale. Al doilea sens se suprapune în mare măsură peste ceea ce Keohane denumea, în 1998, curent reflectivist sau ceea ce
Constructivismul în Relațiile Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1515]
-
filosofice, întrebarea dacă omul poate fi liber se ivește odată cu constatarea că atât în natură cât și în societate, există o anumită necesitate. Ideea de necesitate a primit interpretări foarte diferite, iar analiza ei s-a realizat pe planuri distincte: ontologic, antropologic , moral și social-politic. Problematica complexă a personalități este analizată, din perspective proprii și cu metode specifice, de multe științe ale omului psihologia muncii, antropologia socio culturală, antropologia filosofică, filosofia care, împreună, au reliefat atributele fundamentale ale personalități: fondul psihic
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
despre libertate este OMUL , cu trăirile lui, cu experiențele lui de viață. Omul redus de Edmund Husserl la o conștiință pur transcedentală, devine o ființă tensionată emoțional și cu o alcătuire completă globală. Astfel, pentru existențialism libertatea devine un dat ontologic, o structură constitutivă și inalienabilă a omului, fiind centrată pe experiența trăită a ființei umane. Pentru Jean Paul Sartre , autorul lucrării Ființa și Neantul, a fi om este echivalent cu a fi liber. Această posibilitate pentru realitatea umană de a
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
filosofice, întrebarea dacă omul poate fi liber se ivește odată cu constatarea că atât în natură cât și în societate, există o anumită necesitate. Ideea de necesitate a primit interpretări foarte diferite, iar analiza ei s-a realizat pe planuri distincte: ontologic, moral, social - politic și antropologic. În antichitate, politeismul antic, prima formă de manifestare a necesității este voința arbitrară a zeilor; existența umană este dominată de necesitate deoarece zeii, și nu oamenii , decid în cele din urmă asupra cursului ei. Prima
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
la predecesorul său, Democrit, atomii, în căderea lor pe verticală, săvârșeau numai mișcări rectilinii, strict determinate, necesare, Epicur introduce un element nou: ideea devierii spontane a atomilor, deviere ce sugera posibilitatea unor evoluții non-necesare a evenimentelor, constituind , deci, o premisă ontologică pentru afirmarea libertății în lumea reală. Concepând omul ca un corp format din atomi, Epicur considera că posibilitatea atomului de a evolua în afara constrângerilor necesității devine posibilitate lui de a acționa liber. La el, libertatea este capacitatea oamenilor de a
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
de condiționare. III.1.3. Libertatea ca problemă antropologică Antropologia filosofică transferă dezbaterea problemei libertății din sfera ontologiei generale în sfera ontologiei umanului, a concepțiilor despre natura și condiția specifică omului. Ideea de libertate nu mai este raportată la Necesitățile ontologice ci este raportată la caracteristicile personalității umane. Există două dimensiuni fundamentale ale personalității: afectivitatea și voliția. Până în secolul XVII, omul era văzut drept o ființă înzestrată cu și condusă de rațiune. În viziunea clasică, omul gândește, compară , evaluează diverse alternative
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
invocă. Se poate spune de aceea că el a rămas la un stadiu primar al metafizicii, la o metafizică oarecum primitivă, căci cogito-ul singur nu poate susține trecerea de la esența subiectivă la existența obiectivă. Pentru aceasta sunt necesare deopotrivă argumentul ontologic, existența și veracitatea lui Dumnezeu, ori acestea nu sunt legate între ele într-o structură intimă și subtilă care să întemeieze “o identitate funciară între ființare și cunoaștere.”) IV.3. Desăvârșirea individualizării prin Cogito Primul «produs» al îndoielii hyperbolice este
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
afirmat caracterul finit al naturii noastre, trebuie totuși să luăm în considerare diferența și distanța punctelor lor de vedere. Pascal afirmă: Distanța ce separă concepția eului lui Descartes de cea a lui Pascal este egală cu distanța care separă dovada ontologică de pariu. La unul primează noțiunea de existență dată; la celălalt este noțiunea de existență contingentă. Pascal se spulberă și se regăsește înaintea lui Dumnezeu, Descartes afirmă în mod pozitiv realitatea eului său și amîndoi admit ființa necesară, eternă și
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Problema care se pune atunci cînd considerăm dovada prin esențe, este chiar faptul că argumentul care este expus este în general mai puțin o demonstrație, cât o constatare a faptului că existența lui Dumnezeu este asimilată existenței sale. Forța “argumentului ontologic” este aceea de a semnifica faptul că Dumnezeu este ființa prin definiție cognoscibilă în calitate de ființă. Și totuși cum anume, existența lui Dumnezeu, într-un asemenea context de gîndire, poate deveni, rațional vorbind, irefutabilă? Critica tomistă a dovezilor existenței acestui Dumnezeu
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
experienței sensibile spre realitatea divină. De fapt se apreciază că Sfîntul Augustin și Sfîntul Anselm au comis aceeași eroare de a confunda ideea de existență a lui Dumnezeu cu existența sa reală. Critica tomistă prefigurează așadar critica kantiană a argumentului ontologic. Totuși, pentru Sfîntul Toma, absența acestei evidențe, care ar fi pentru intelectul nostru ceea ce lumina ar fi pentru ochi, nu ne împiedică să putem obține o certitudine demonstrativă. Kant, dimpotrivă va conchide, datorită absenței acestei intuiții intelectuale, imposibilitatea de a
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
fie; 3) Dumnezeu nu are nevoie de a fi demonstrat (El îl citează pe sfîntul Anselm aici). Ființa sa este absolut evidentă. Așadar cel mai just mijloc tomist constă în a nega atât absența cât și dovezile prea multe. “Argumentul ontologic” nu are valoare demonstrativă, dar există desigur și alte căi care conduc în mod rațional la Dumnezeu. VI.5. Poziția dovezilor cartesiene Unde se situează cartesianismul în raport cu aceste trei opinii? Nu vom expune, în toate detaliile și implicațiile ei, dificila
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
care conduc în mod rațional la Dumnezeu. VI.5. Poziția dovezilor cartesiene Unde se situează cartesianismul în raport cu aceste trei opinii? Nu vom expune, în toate detaliile și implicațiile ei, dificila problemă de a ști care este legătura ce unește argumentul ontologic cu celelalte două dovezi. Totuși discuția care-i opune pe Martial Gueroult și Henri Gouhier merită a fi evocat aici. Amintim că Martial Gueroult susținea, în cartea sa Descartes selon lâordre de raisons, că dovada ontologică este subordonată dovezii ab
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
legătura ce unește argumentul ontologic cu celelalte două dovezi. Totuși discuția care-i opune pe Martial Gueroult și Henri Gouhier merită a fi evocat aici. Amintim că Martial Gueroult susținea, în cartea sa Descartes selon lâordre de raisons, că dovada ontologică este subordonată dovezii ab effectu și că datorită acestui fapt ordinea Meditațiilor este una a raționamentelor și nu una a conținuturilor.) Dovada a posteriori precede dovada a priori care nu apare decât în Meditația a V-a deci trebuie ca
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
precede dovada a priori care nu apare decât în Meditația a V-a deci trebuie ca aceasta să depindă de prima. Gouhier a fost deranjat de această teză. Căci dacă acest argument poate fi menținut în Meditații, “faptul că argumentul ontologic precede dovada ab effectu din Expozeul geometric și Principii, acesta este un motiv foarte serios de a ezita în fața noii interpretări”. Gouhier adaugă: ) Gueroult a răspuns foarte pe larg “obiecțiilor” lui Gouhier într-o lucrare consacrată în întregime dovezii ontologice
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
ontologic precede dovada ab effectu din Expozeul geometric și Principii, acesta este un motiv foarte serios de a ezita în fața noii interpretări”. Gouhier adaugă: ) Gueroult a răspuns foarte pe larg “obiecțiilor” lui Gouhier într-o lucrare consacrată în întregime dovezii ontologice a lui Descartes,) în care reia și dezvoltă teza sa. Vom considera un aspect esențial al interpretării sale. Pentru Gueroult, dovada ontologică este asimilabilă adevărurilor matematice și ca și acestea, ea nu poate decât să intre în suita adevărurilor rațiunii
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Gouhier adaugă: ) Gueroult a răspuns foarte pe larg “obiecțiilor” lui Gouhier într-o lucrare consacrată în întregime dovezii ontologice a lui Descartes,) în care reia și dezvoltă teza sa. Vom considera un aspect esențial al interpretării sale. Pentru Gueroult, dovada ontologică este asimilabilă adevărurilor matematice și ca și acestea, ea nu poate decât să intre în suita adevărurilor rațiunii și să depindă de dovada a posteriori. ) Prelungirile acestei ipoteze le găsim în răspunsurile sale către Gouhier: ) Nu e dificil de de
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
ipoteze le găsim în răspunsurile sale către Gouhier: ) Nu e dificil de de apreciat că dacă Gueroult ține să reducă dovada a priori la caracterul său matematic, este pentru că teza sa depinde în mare parte de identificarea certitudinilor matematice și ontologice: Este într-adevăr așa? Dovada ontologică nu se distinge cu adevărat de alte dovezi prin caracterul său absolut? Însuși faptul că în Meditații aceasta va fi amînată pînă la partea a V-a, nu semnifică oare independența acestei dovezi? În
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
către Gouhier: ) Nu e dificil de de apreciat că dacă Gueroult ține să reducă dovada a priori la caracterul său matematic, este pentru că teza sa depinde în mare parte de identificarea certitudinilor matematice și ontologice: Este într-adevăr așa? Dovada ontologică nu se distinge cu adevărat de alte dovezi prin caracterul său absolut? Însuși faptul că în Meditații aceasta va fi amînată pînă la partea a V-a, nu semnifică oare independența acestei dovezi? În Răspunsurile la Primele Obiecții (ale lui
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
și a posteriori, argumentația sa se dezvoltă într-o perspectivă și pe un plan radical opus dovezilor tomiste. VI.6. Claritate și confuzie în ideea de Dumnezeu Punctul extrem al opoziției tomismului și cartesianismului, în ceea ce privește dovezile, este bineînțeles argumentul numit “ontologic”. Este surprinzător de aceea să vedem că Descartes se situiază de partea Sfîntului Toma și contra Sfîntului Anselm: ) Apără aici Descartes autoritatea Sfîntului Toma și pe cea a lui Aristotel întorcînd împotriva Școlii propriilor ei arme? În orice caz el
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
pozitivă, cu toții sunt de acord asupra conștiinței finitudinii noastre; suntem în imposibilitate de a cuprinde infinitul într-o idee care să-i dovedească existența. Pentru Descartes această idee este cea mai clară dintre toate. Sfîntul Anselm construiește pentru ea dovada ontologică pe care Kant a demolat-o spunînd că ființa este în afara gîndirii; fiecare în felul său, fie au accentuat caracterul negativ și dezasperant al neputinței gîndirii, fie au văzut în această neputință însăși semnul existenței lui Dumnezeu.) După ce avea să
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
și realitate sunt indubitabile. Se știe că sensul tradițional al noțiunii de subiect este unul logic. Pentru Aristotel, de fapt, este subiectiv ceea ce aparține unui lucru în măsura în care acest lucru este subiect al atributelor sau predicatelor și din punct de vedere ontologic, subiectul este suportul calităților sau accidentelor. Descartes folosește rareori cuvîntul subiect și atunci cînd o face, o face mai mult în sensul tradițional de subiect al accidentelor sau calităților sau chiar de substanță; de exemplu, în Răspunsurile la Setul al
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
permite să răspundem imputației kantiene a paralogismului substanțialității adresată subiectului cartesian. Ipoteza pe care o propunem este aceea că Descartes nu a făcut din logica predicativă a propoziției conform formulei subiect/copulă/predicat, criteriul pentru a determina natura și statutul ontologic al subiectului. Dacă subiectul transcedental (S) este această identitate spontană a eului ce asumă funcția logică de sinteză în judecată (S este P), atunci niciodată Descartes nu a identificat actele gîndirii cu predicatele produse de spontaneitatea eului. Subiectul gîndirii nu
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
sau este mai curînd în gîndurile lui și mai exact în trecerea de la un gînd la altul? Subiectul nu va avea poate la Descartes această transparență reflexivă ce i se impută atât de des, căci în opoziție cu lipsa consistenței ontologice care nu va fi decât o simplă funcție logică de sinteză, subiectul cartesian este cel care se eliberează și caută să se asigure de legătura care există între gîndurile sale. Plecînd de la gîndire, nu doar de la actul gîndirii, dar totodată
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]