3,530 matches
-
la Cernăuți în 1922, redacția și administrația în strada Cuciurul Mare nr.4, unde era locuința și domiciliul lui Aurel Hutu, liderul periodicului, iar după plecarea acestuia la Câmpulung, sediul redacției este în strada Flondor nr. 7, fost strada Domnească... Optimist, Cuvântul, în ianuarie 1924, se întreabă întrun fel de editorial: „Cum stăm? și își răspunde: Stăm destul de bine. Pe când liberalii (partidul domnului Nistor din Bucovina) se ceartă pentru ministere și gheșefturi, partidul averescan s-a rupt în două iar celelalte
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
nu vor avea nevoie, sunt mii de cititori care așteaptă un asemenea manual 6. În legătură cu Ana Pauker, nu trebuie decât să citiți 1984 al lui George Orwell. Este soarta tuturor conducătorilor comuniști. Sunt foarte fericit că sunteți bine dispus și optimist. Noi ne-am odihnit toată luna iunie la Ascona, dar vara la Paris a fost destul de dură. Pe 19 august plec din nou la Ascona. La 1 septembrie soția mea mă va urma, pentru a merge împreună la Alpbach. Omagiile
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
S.W.Ț. (Îmi vine pe moment o idee: aveți Eranos Jșațhșrțbuch 1950-1951? Întrucât colaborez, pot să le procur cu 30% reducere - adică aproximativ 30 de franci elvețieni un volum...) În fine, aștept vești bune de la dvs. Widengren părea destul de optimist în privința catedrei de sanscrită. Nu îndrăznesc să prezic nimic. Aștept... Omagiile mele dnei Wikander. Soția mea vă transmite cele mai bune gânduri ale sale. Credeți-mă, dragă prietene, al dvs. devotatș,ț Mircea Eliade XXIIItc "XXIII" WIKANDER către ELIADEtc "WIKANDER
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
un candidat pentru catedra de sanscrită de la Buenos Aires - nu știu cine a luat-o. Poate că ar fi mai înțelept să părăsesc Europa la timp, cred tot mai puțin într-o soluționare rezonabilă și tolerabilă a tensiunii actuale. Dvs. mai sunteți încă optimist? Aseară, radioul suedez a adus o veste surprinzătoare: un englez, al cărui nume nu l-am reținut, tocmai a descifrat scrierile minoice de la Knossos, tip B - și este greacă pură. Cel care a dat și comentat această veste este un
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
epopeii. Mi-am propus de multă vreme să învăț suedeza: apariția cărții dvs. va fi cel mai bun punct de plecare!... Dar sunt dezamăgit că nu s-a decis încă situația dvs. universitară. Sunt incapabil să înțeleg cauzele. Widengren părea optimist, iar acest lucru îmi dăduse curaj. Dar știu foarte bine ce înseamnă un ciclu ghinionist - eu însumi am suferit între 1944 și 1950 în așa hal, încât mă consideram definitiv condamnat la mizerie și solitudine. Iar apoi, dintr-o dată, Fortuna
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
1950, îmi scrie scrisori disperate. În plus, clima este aspră, iar pesosul aproape nu mai are valoare. Intelectualii mor de foame. E perferabil să mori de foame într-o țară europeană: cel puțin te bucuri de „atmosfera spirituală”... Nu sunt optimist, dar cred că „războiul rece” se va prelungi indefinit. În ceea ce privește „războiul cald”, acesta va fi atât de teribil, încât prefer să nu mă mai gândesc... În legătură cu descifrarea incripțiilor minoice nu îndrăznesc să mă pronunț. În orice caz, așa cum spuneți, ar
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
volumul omagial închinat acestuia, cît și ca prefață la traducerea în limba engleză a poemelor lui A. Toma. Pe poetastrul comunist îl va elogia ditirambic pe cel care și-a permis să rescrie Glossa și alte poeme eminesciene în variantă optimistă. Cu seninătate, afirmă: Dacă e vorba de diferențiere, încă de la început te-ai remarcat ca un exultant la viață, ca un poet al lumii și al bucuriei și dă-mi voie să desprind dintr-o Glossă a dumitale un adevărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ele sînt corelatele sufletului meu avîntat și solemn". În timp ce regimul se străduia prin toate mijloacele să extermine peste un milion de oameni în lagărele și închisorile sale, în numele "luptei de clasă" și al ideologiei marxist-leniniste, Divinul critic, în cronicile sale optimiste, își afirmă mîndria și bucuria de a trăi și participa la construirea noii epoci. În idilismul lor, cronicile denotă, din nefericire, o sinceritate deplină. Trăia cu știință, sau poate fără, într-o lume paralelă, desprinsă de realitatea terifiantă a vieții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Sadoveanu a scris Mitrea Cocor și Nicoară Potcoavă, că Zaharia Stancu a scris Desculț, Camil Petrescu, Un om între oameni, Mihai Beniuc, Ură personală toate acestea dovedesc că îndrumarea de către partid a fost bună și că ea trebuie să continue". Optimist, încrezător în vremurile care vin, atenționează: cărțile acestea rămîn un mare succes al literaturii noastre și viitorul le va confirma tot mai mult valoarea. Este critic și autocritic cu multe aspecte ale prozei epice. Despre una din cărțile sale precizează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pămînt este să cîntăm în vremi înaripate ziua de azi a patriei, să însuflețim cu aripi largi deschise zborul către ziua de mîine". Mai ales că "avem pentru asta toată libertatea, o libertate pe care nici în visele cele mai optimiste n-au întrezărit-o înaintașii noștri: libertatea de a sluji poporul, clasa muncitoare, partidul acestei clase. Tocmai pentru că iubim profund această libertate vom riposta energic oricăror tendințe liberaliste, vom înfiera în unanimitate, întotdeauna, orice încercări de a se apăra, în numele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
zile care ne rămîn să nu-mi vorbești nici un cuvînt despre proces, Securitate, închisoare. Vreau să le petrecem împreună, plăcut și liniștit". Conform articolului 209 din codul penal comunist, pentru fapta sa se primeau ani grei de pușcărie. Tatăl e optimist, se gîndește că va primi opt ani, a fost optimist, a fost condamnat la 13. Se gîndește cum să-i asigure cîțiva bani la revenire va vinde mica lor agoniseală aparatul de radio, mașina de gătit, butelia etc. încă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
despre proces, Securitate, închisoare. Vreau să le petrecem împreună, plăcut și liniștit". Conform articolului 209 din codul penal comunist, pentru fapta sa se primeau ani grei de pușcărie. Tatăl e optimist, se gîndește că va primi opt ani, a fost optimist, a fost condamnat la 13. Se gîndește cum să-i asigure cîțiva bani la revenire va vinde mica lor agoniseală aparatul de radio, mașina de gătit, butelia etc. încă nu aflase despre confiscarea totală a averii condamnaților politici. Luni, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
departamentul apelor” și surprinzându-i lui Iliescu o privire oarecum melancolică - „Ei, tovarășe, dumneata pleci la Paris, noi, ăștilalți, rămânem aici să ne luptăm cu morile de vânt!” -, țin minte că, după obiceiul și reflexul meu vitalist - stupid vitalist, stupid optimist ar zice unii! - am Încercat să-l Încurajez, anunțîndu-i vremuri mai bune!... În ’88, când am venit În țară pentru câteva săptămâni, Iliescu se afla „și mai jos”, directorul unei mărunte „edituri tehnice”. I-am dat telefon, mi-a dat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
tot atît de adevărat că nu de puține ori scepticismul inteligent al unor parteneri de discuție, amici sau nu, „realismul” lor s-a dovedit fals, ne-realist În esență, și realitatea socială sau evenimențială a ascultat de „profețiile” mele „dogmatice”, „optimiste”! Nu, noi, indiferent cine am fi, nu suntem și nu putem fi stăpânii Adevărului! El este, cum o constatam mai sus, duplice, profund și tiranic duplice, ambiguu, ceea ce Îi conferă „misterul”, dar și vigoarea seculară, supraumană. Nu, noi putem fi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ultra-expresive, ultra-simbolice. Până la urmă, o să mi se spună, totul e chestiune de „unghi”: sub ce unghi, din care „parte” contempli ceea ce, cu un termen generic, numim senectute. E adevărat, doar, că În cazul meu, cel al unui eucolos, vulgar zis optimist - de fapt, ca și În cazul atâtora care „o” văd Într-o lumină, dacă nu opusă, oricum mult diferită, cu multe griuri, dacă nu de-a dreptul negre! -, acest „unghi” al meu e de fiecare dată același, adică Îi „selectează
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
rămânea Ungariei, iar vestul Banatului, cu mai mulți sârbi decât români, Serbiei (Iugoslaviei). Și așa, succesul României era ieșit din comun. Înfrântă În război, România primea atât Basarabia, cât și Transilvania și Bucovina. Mai mult decât Își imaginaseră cei mai optimiști la Începutul războiului. Învinuit că se orientase greșit, P.P. Carp, cu replica i promptă și acidă, a dat un răspuns memorabil: „România are atât de mult noroc, Încât nu mai are nevoie de oameni politici!“ Norocul venea, ce e drept
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
au aplicat cu talent. O vizită prin muzeele românești oferă ocazia descoperirii unei picturi de foarte bună calitate. Nicolae Grigorescu (1838-1907), apropiat de școala de la Barbizon și de impresionism, este „pictorul național“; el a zugrăvit, Într-o notă luminoasă și optimistă, peisajul românesc, scene rurale, țărănci În costum popular... Teme apropiate apar și la Ion Andreescu (1850-1882), dar Într-un ton mai grav și mai interiorizat. Momentul 1900 este reprezentat de Ștefan Luchian (1868-1916), strălucitor colorist, inepuizabil pictor al florilor. Numele
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ea înapoi în camera de la hotel încercând să mă trezească cu prafuri sau sex oral (ceea ce necesita multă răbdare din partea adoratoarei). „Nu e nevoie decât de-o săptămână ca să-ți revii după heroină“, mi-a declarat una dintre fetele mai optimiste când și-a dat seama că îi consumasem toate cele șase pachețele. Fără să iau droguri am fost odată convins că proprietarul unei librării din Baltimore era de fapt un linx. Dacă așa ceva era posibil cum puteam îndura treaz un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
sentiment de precauție tacită plutea peste întreaga scenă. O altă trimitere la băieții dispăruți; Nadine remarcă faptul că anul acesta se vedeau mai multe felinare și bostanii sculptați arătau mult mai blânzi ca altădată (trebuia să fie o sărbătoare mai optimistă de Halloween). Am încercat să ascult cu atenție zgomotul făcut de un zombi care pedala pe o bicicletă trecând pe lângă mine și aruncându-mi o privire ucigătoare. Jayne avea un aparat de fotografiat digital pe care uneori îl folosea, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am generat nici o reacție, am înțeles atunci că ceea ce doream era să fiu acceptat. Dar de ce nu mă ofeream să-i ajut pe copii la orele de informatică? De ce nu antrenam echipa de tenis? Nadine m-a salvat, menționând zvonul optimist conform căruia unul dintre băieții dispăruți fusese semnalat la Cape Cod, înainte de a se scuza pentru a merge iarăși să vadă ce face Ashton - adică, după numărătoarea mea, de vreo șapte ori în timpul cinei. Mă întindeam să-mi torn sangria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
500 de ani, căminul umanist al lui Erasmus, matricea unui nou Ev Mediu al culturii europene. ...Mă doare îngrozitor mâna stângă, la încheietură, o săgetare dinspre inimă. Știu cauza: e stresul și emoțiile acumulate în ultimele zile. Festivismul și aerul optimist al acestei călătorii ascund și un revers mai umbros, despre care nu oricine s-ar grăbi să mărturisească. VASILE GÂRNEȚ: Simpatica și agreabila scriitoare din Elveția, Corinne Desarzens, are un umor irezistibil și o molipsitoare predispoziție pentru joc. Doar după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
atât de surprinsă de ceea ce vede, încât s-a închis în sine, aproape că nu vorbește deloc, iar zâmbetul ei e încolțit de o tristețe abia reținută. Corinne Desarzens, scriitoarea din Elveția, care a studiat limba rusă, pare, deocamdată, mai optimistă și încearcă să citească peisajul din Kaliningrad printr-o grilă a absurdului. Relatează cu multă ironie o scenă de la restaurantul hotelului, când a vrut să bea cafea în loc de ceai și nu s-a putut face nici o schimbare în meniul fixat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
limbi. Cu alte cuvinte, mi se sugerează că ar trebui și să traduc din română în rusă și invers. O refuz inițial, dar cedez la rugămintea lui Adrian Popescu - el este „românul vorbitor de italiană și franceză”. Adrian, ființă calmă, optimistă și tenace pe tot parcursul călătoriei noastre, mi se pare acum amărât și puțin derutat. Merg cu ei. Ceilalți doi scriitori din grup sunt Wolga Ipatava din Belarus (membră a PEN Clubului și opozantă a regimului lui Lukașenko) și Jurica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în comparație cu Bucureștiul, care are o populație de cinci ori mai mare”. Noroc că nici unul din ei nu insistă. O bere la barul irlandez Hell Hunt. O bere, din păcate, cam caldă și veche. Aici îl găsim pe colegul nostru, islandezul-zburător, optimist și vesel, Einar Orn Gunnarsson. E gata să ne servească cu câte o halbă, ne îndeamnă să fim mai veseli și să lăsam, măcar pentru un timp, problemele de creație. Chiar râdem când îl auzim vorbind în felul acesta, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vorbe, în fapte mai puțin. Așa că avem un tablou lingvistic pe potriva capacității noastre de a ne lua în serios valorile pentru care pledăm cu atâta înfocare. Nu mă întristez prea tare cu asemenea comparații, nu are rost. Sunt mai degrabă optimist, încurajat de faptul că mă hotărăsc să-mi cumpăr un trenci de calitate. După-masă, într-un loc numit Town Theatre’s hole. Se petrece aici un fel de combinație de lecturi literare, lansări de carte, book-lotery, snacks and beer (ultimii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]