5,945 matches
-
acum pe scară largă. Revine reflecția raționalistului și a democratului de stânga care, chiar în inima civilizației europene, știe să admire, dar să și critice (poate nu întotdeauna cu îndreptățire). El spune lucrurilor pe nume, cu riscul de a ultragia orgoliul național, ce îi place și ce nu la un popor, fiecare cu caracterul și moravurile care îi alcătuiesc, în cele din urmă, cu bune și rele, fizionomia. R. e un om de condei prin excelență intelectual, raportându-se frecvent la
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
răspândită în generația lui. Cuvintele, ideile i se supun cu docilitate. Inspirația vine repede, cel puțin așa ne lasă să înțelegem acest poet ce nu trece prin starea de umilință a așteptării. Singura umilință, transformată ușor într-o expresie a orgoliului personal, este aceea de a nu fi profet. „Însă ceva magic în mine există”, se consolează și ne consolează, imediat, autorul. Asta-l îndreptățește să spere că „mugetul” cântecului său se va auzi peste veacuri. EUGEN SIMION SCRIERI: Singurătatea în
ROMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
au putut fi citite pentru prima oară ample fragmente din scrierile unora din cei mai de seamă romancieri români contemporani: Marin Preda (Delirul), Constantin Țoiu (Galeria cu viță sălbatică și Obligado), Gabriela Adameșteanu (Dimineață pierdută), Sorin Titel (Melancolia), Augustin Buzura (Orgolii, Refugii ș.a.), Laurențiu Fulga (E noapte și e frig, seniori și Fascinația), Mircea Ciobanu (Istorii), Eugen Barbu (Săptămâna nebunilor și Ianus), Dana Dumitriu (Prințul Ghica), Fănuș Neagu (Scaunul singurătății), Bedros Horasangian (Sala de așteptare) ș.a. La acestea se adaugă fragmente
ROMANIA LITERARA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289323_a_290652]
-
moșia lui din Muscel, fiind totodată profesor la Câmpulung. Unionist înfocat, este ales, în septembrie 1857, deputat în Divanul ad-hoc. În 1861 era președinte al Judecătoriei din Câmpulung. A semnat și Traducătorul sau Un vechi deputat. Fire agitată, plină de orgolii, R., turmentat de ideile mari pentru care se războiește, își spune părerea, cu vehemență, în chestiuni felurite, de la „sufragiul universal” și „legea rurală” până la ortografie și fonetică, el fiind un zelator ireductibil al lui Heliade (Statua lui Heliade, 1882). Nu
RUCAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289395_a_290724]
-
le surprindă, în imagini uneori remarcabile, caracteristicile definitorii. În Arena cu paiațe (1972) se observă o mai mare atenție acordată prozodiei, fără a fi afectat mesajul poetic, ci dimpotrivă. Începe să se strecoare, insidios, presentimentul morții: „eu pierd / măsura, echilibrul, orgoliul meu tăcut, / cuvintele pe care ți le spun se-ntorc / și nu mai au putere. / Ce-ar mai fi de adăugat, inconștientă doamnă moarte?” (Idila). Apar, cu obstinație, și nu doar aici, ca simbol bufonul, saltimbancul, măscăriciul, simpla enumerare a
SABIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289417_a_290746]
-
claritatea și rigoarea. Evoluția se vede limpede în Parte din întreg (I-II, 1994-1999), lucrare consacrată literaturii Banatului și care atestă vocația pentru promovarea culturii din zona de vest a țării. Conștient că aici literatura a trăit „mai mult din orgoliu, din aspirație”, el nu pierde din vedere nici faptul că ultimele decenii tind să îl contrazică, adică să afirme o viguroasă identitate a contribuției bănățene. Autorul tabloului regional deține o calitate nu tocmai comună: simțul măsurii, care îl ferește atât
RUJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289397_a_290726]
-
general umanului. Protagonistul cărții e Apostol Bologa, fiu de memorandist, intelectual cu studii filosofice și înclinații mistice din cauza educației religioase primite în copilărie. La izbucnirea războiului, ca singur fecior al familiei, rămâne acasă. Se angajează voluntar dintr-o reacție de orgoliu masculin, vrând să-și demonstreze curajul în ochii logodnicei sale, care admira uniformele ulanilor. Pe front se comportă exemplar, capătă decorații, e omul „datoriei”. Membru al tribunalului militar, nu are nici o reținere să osândească orice abatere de la obligațiile ostășești, chiar
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
distins cu Marele Premiu al Teatrului Național din București. Fire ciudată și neliniștită, dominată de suspiciuni continue și de un narcisism care a dăunat nu doar omului, ci și receptării operei sale, L. a confundat în relațiile sociale și literare orgoliul absolut cu demnitatea creatorului, fapt care l-a condus spre o izolare autoimpusă, spre o continuă stare de nemulțumire și de frondă explicită. Ambiționând o singularizare care să îi aducă recunoașterea de a fi cel mai important dramaturg român din
LUCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
clase sau consideră că un alt coleg a primit o clasă mai bună. Iată de ce, deși cei mai mulți dintre ei sunt excelenți profesioniști, reușesc foarte rar să lucreze bine împreună, majoritatea proiectelor ce ar trebui lucrate în colectiv conducând la conflicte, orgolii care intră în concurență, fricțiuni ale grupului. Proaspătul director Diaconescu își dorește să schimbe ceva din acest climat. El vrea să păstreze latura concurențială care duce, la drept vorbind, la aceste rezultate excelente în pregătirea elevilor, dar consideră că rezultatele
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
impresia că îl iubește. Când, în preajma examenelor de licență, acesta îi comunică încântat că familia i-a acordat încuviințarea de a o lua de soție, ea primește vestea, spre stupefacția lui, cât se poate de rece și nu acceptă, din orgoliul nutrit de umilința fostei amante întreținute, căsătoria ca pe o favoare. Mândră, având preocupări și aspirații ce depășesc sfera în care ar vrea Castriș să o țină, Tofana se simte, în același timp, în stare să lupte pentru a-și
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
dificile, frustrante, care rămâne intactă și pentru că un creator trăiește și este trăit de poezie: „am și viscol în sânge - descărcări satanice/ am și flacăra poemului ce o să mă ardă de viu/ până la capăt” și adesea tinde să își manifeste orgoliul de stăpân al universului. Altă vârstă se înscrie în Poeme fără timp (1994), unde notele sumbre se înmulțesc. Starea de angoasă e transpusă cu accente caracteristice unui discurs modern („acest peisaj e rupt/ e făcut din picăturile/ unui cer/ căzut
STEROM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289927_a_291256]
-
ample extrase din lucrările incriminate. În subsidiar se realizează și o tipologie a celor mai uzuale păcate întâlnite în textele veleitarilor, de la vanitatea auctorială la goana după originalitate cu orice preț, de la obscenitatea ostentativă la filosofarea vidă, de la festivism și orgolii localiste la ridicole pretenții teoretizante. Eseul final, Confesiunile unui fost cititor, în prezent critic literar, deplânge statutul ingrat al criticii de întâmpinare, pledând pentru lectura selectivă și pentru descurajarea autorilor de maculatură literară. Dintre toți comentatorii actualității literare, Alex. Ștefănescu
STEFANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289910_a_291239]
-
o manieră eseniană locurile natale. Astfel, ciclul Mi-s rădăcinile pierdute-n Bărăgan se deschide spre peisajele agreste, transpuse în versuri cu ecouri folclorice. Volumul următor, Pietre de râu (1966), este dedicat mai tinerilor confrați, cărora li se transmite, cu orgoliu grandilocvent, încrederea în noua poezie, ce va dăinui ca și „pietrele de râu”, imagine din care nu lipsește clișeul omului truditor: „Pietre de râu de o unică perfecțiune, / Cutii de rezonanță materiei tăcând, / Pietre de râu pe care în zori
STOIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289946_a_291275]
-
lui Dorotei, completate cu foarte multe imagini și comparații. Spontaneitatea și prospețimea nu pun în umbră predilecția pentru enumerarea și clasificarea entităților despre care se discută, indiferent dacă e vorba despre diferitele tipuri de păcate, de minciuni, de smerenie și orgoliu, de rațiuni pentru părăsirea chiliei și așa mai departe. Prelegerile lui Dorotei nu au un caracter sistematic; el nu încearcă să ofere un tratat organic despre viața duhovnicească, dar aceasta nu înseamnă că nu are o doctrină spirituală. Nu avem
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
s-a ales din calculele (nu tocmai oneste, o spun cu toată răspunderea!) ale președintelui și acoliților săi, vedem cu ochiul liber: o scenă politică bulversată, în care pasiunile gâlgâie din plin, lupte penibile pentru interese imediate, ciocniri odioase de orgolii ale unor mahalagii de cea mai joasă speță. Dacă lucrurile ar merge în țară, n-ar fi nici o problemă. Dacă fabricile ar dudui și ar avea unde să-și vândă produsele, dacă tinerii ar avea un viitor asigurat (altul decât
O propunere: desființarea președinției! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17171_a_18496]
-
a dat o lecție: deși bănuia că nu va fi învingătoare, a venit și a stat tot spectacolul, rîzînd și plîngînd alături de artiștii breslei, pentru că mai presus de orice iubește teatrul și nu conjuncturile. Nu e ușor să-ți educi orgoliile și să-ți controlezi umorile. Mai ales într-o profesie bazată pe stări, minată de gelozii și invidii. Dar este absolut obligatoriu să se întîmple acest reglaj și acest autocontrol într-o societate civilizată. În seara decernării premiilor Oscar, César
Cultură și civilizație by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17181_a_18506]
-
sunt cei dintîi care dau cotă și unicitate momentului. Pentru că sunt împreună, pentru că au învățat că această profesie nu se face de unul singur. Nominalizați sau nu, premiați sau nu, stau o dată pe an umăr la umăr, punînd în paranteză orgoliul personal și reliefînd - în fața lumii planetare - forța unei bresle. La noi, exercițiul respectului față de propria persoană și, implicit, față de statutul artistului se practică prea timid în breaslă. Și aici se reflectă lipsa de cultură și civilizație, de educație din societatea
Cultură și civilizație by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17181_a_18506]
-
ori se declanșează telefoniada în sens negativ ai văzut cît de prost e cutare sau ce prost e spectacolul lui cutare. Rareori am auzit îndemnuri de a vedea pe cineva în vreun spectacol reușit. Oricum, de la foarte puțini. Interesul personal, orgoliul primează, anihilează criteriile, amplifică confuzia, amestecă planurile și omoară un sentiment nobil al artistului: generozitatea. Suntem infinit de puțin generoși și corecți, față de noi înșine nu în ultimul rînd, la acest sfîrșit de secol și început de mileniu.
Cultură și civilizație by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17181_a_18506]
-
Încă guvernează nestingherită... RÂND PE RÂND Rând pe rând toate misterele Își desfac petalele Și uimirea dispare Rând pe rând, toate femeile Își aruncă veșmintele Și goliciunea devine poezie Rând pe rând, toți bărbații Își dezgolesc pieptul Și uită de orgoliul lor masculin Rând pe rând, toate păsările Își iau zborul, descriind pe cer Arabescuri colorate Rând pe rând, pământenii Își dau mâna unul altuia Iar frăția devine singura monedă Cu care poți cumpăra o pâine, o vacă Sau un petec
VERSURI de HARRY ROSS în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/381289_a_382618]
-
încă de la început, două duhuri: un duh al adevărului și un duh al răutății. Ele se află într‑o continuă confruntare. Venirea iminentă a Fiului luminii va zădărnici, o dată pentru totdeauna, orice duh de răutate. Concupiscența, apatia, necredința și minciuna, orgoliul, înșelăciunea, cruzimea, nerăbdarea, nebunia etc. sunt manifestări ale duhului răutății sau duhuri subordonate prin care el lucrează împotriva omului, împiedicându‑l, pe de o parte, să lucreze binele, instigându‑l, pe de alta, spre rău. Despre aceste două duhuri antagoniste
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
un rol esențial în economia simbolică a Apocalipsei: 7 trâmbițe, 7 plăgi, 7 x 3 bătrâni așezați împrejurul tronului dumnezeiesc etc. Numărul 666 simbolizează, așadar, imperfecțiunea, dar nu imperfecțiunea smerită, care‑și recunoaște limitele strict umane, ci imperfecțiunea plină de orgoliu, de aroganță, imperfecțiunea distructivă. G.A. Van den Bergh van Eysinga vede în 666 un „număr triunghiular”. Numerele triunghiulare sunt numerele obținute din suma tuturor cifrelor unei serii de numere naturale. Numărul 153, de exemplu, de la Ioan 21,11, este
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
despre domnia și figura Anticristului, inaugurând astfel o lungă tradiție exegetică. Ulterior, Origen va atribui mai multe versete nu lui Anticrist, de a cărui istoricitate se îndoia oarecum, ci, pur și simplu, diavolului. Al treilea fragment, din Iezechiel, denunță imensul orgoliu al regelui Tyrului, amintind, spre sfârșit, numele lui Daniel: „Socoți că ai o inimă ca a lui Dumnezeu. Ești oare mai înțelept decât Daniel?”. Pasajul ne pare mai degrabă un pretext pentru a intra în miezul problemei, adică pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Dumnezeu îi salva pe martirii de odinioară, dar nu și pe cei de astăzi?” (II, 35). Răspunsul său este ingenios și în același timp chibzuit. În primul caz, spune el, Dumnezeu a cruțat viața celor trei tineri pentru a mustra orgoliul lui Nabucodonosor care se considera stăpânul absolut al universului și deci liber în a lua orice decizie. Într‑adevăr, în urma acestei minuni dumnezeiești, regele a suferit o rătăcire temporară a minții, purtându‑se ca un nebun (¥logon). Lecția primită i
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
un om). Hipolit cheamă deci la o „nesupunere civilă” cu riscul pierderii vieții trupești, care nu este decât un „bun” secundar în raport cu viața veșnică a sufletului. În al doilea rând, inventarul concentrat prezentat mai sus vorbește despre tirani al căror orgoliu și a căror sete de putere au fost pedepsite de Dumnezeu: Nabucodonosor prin nebunie, ceilalți doi prin moarte violentă. Hipolit insistă asupra ideii pocăinței și convertirii acestora în fața morții. Ei își recunosc vinovăția și îndrăzneala de a fi gândit să
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cunoscute intențiile. Înfricoșat de aceste cuvinte semețe [a răspuns]: De vreme ce aceasta este dorința senatului și a poporului roman, trebuie deci să plec; și se retrase de îndată cu armata sa. A fost distrus, se spune; nu a fost omorât, ci orgoliul său a fost cu totul înfrânt. În privința Anticristului, nimeni nu are vreo îndoială că el va lupta împotriva alianței sfinte și că, în lupta sa împotriva regelui Egiptului, ajutorul dat de către romani acestuia din urmă îl va înspăimânta. Toate acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]