7,850 matches
-
eu n-am văzut nimic. 115 Dacă ochiul ar putea vedea demonii care populează universul, existența ar fi imposibilă. (Talmud, Berakhoth, 6) Ieșisem din bar și mă pomenisem În mijlocul luminilor de la Porte St-Martin. Taverna din care ieșisem era orientală, și, orientale erau și celelalte bodegi din jur, Încă luminate. Miros de cuscus și de falafel, și Înghesuială. Tineri În cete, flămânzi, mulți cu câte-un sac de dormit, grupuri. Nu puteam intra Într-un bar să beau ceva. Îl Întrebasem pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de asemenea - sub patronajul lui Alexandru Bogdan-Pitești -, primele expoziții de pictură ale „independenților” din România și primele reviste de artă deschise fenomenului modern. Revista Literatorul a lui Alexandru Macedonski și satelitele ei „francofile” (Revista ideii, Revista literară, Revista olteană, Revista orientală. Révue franco-roumaine, Revista contimporană, Liga ortodoxă ș.a.), dar și numeroase publicații mai eclectice (Revista modernă etc.), găzduiesc producții estetizante autohtone sau traduceri din simbolismul european. Efemera revistă Linia dreaptă (1904) a lui Tudor Arghezi marchează deopotrivă revolta anticlericală a tînărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
propensiune către spiritualitățile „alternative” și o relație tensionată cu religia ortodoxă dominantă: Al. Bogdan-Pitești și I.M. Rașcu sînt catolici (primul - și antiortodox), T. Arghezi este un călugăr ortodox eretic, exclus din monahism, mulți simboliști cochetează cu teozofia, ocultismul, ezoterismul, mistica orientală. În România, pe fondul conflictului cultural/ideologic dintre sat (depozitar al tradiției autohtone autentice, necorupte) și oraș (spațiul al nevrozei, al corupției, al desfrîului și al înstrăinării) și al unei tot mai pronunțate aculturări modern-francofile a elitelor culturale, estetismul decadent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
franceză și să o promoveze în afara țării. Despre cei mai mulți dintre artiștii plastici menționați mai sus, B.-P. a scris prezentări și cronici de artă destul de avizate în Anuarul presei române și al lumii politice, 1909-1910, sau în alte publicații (Revista orientală, Ileana, Liga literară, semnînd, uneori, și Ion Duican), cu o intuiție nedezmințită. Versurile, poemele în proză, comentariile plastice și eseurile risipite prin reviste nu și le-a adunat niciodată în volumele anunțate - neglijent sau risipitor cu propriul scris. Și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din snobism ortodoxia, se convertește la catolicism, devenind un propagandist fervent. Expulzat în România pentru activități anarhiste (în ciuda intervenției lui Huysmans), își construiește o imagine de avocat „glorios” al artei noi, „ideale”, militînd pentru simbolism etc. Publică în Literatorul, Revista orientală, Țara, Revista modernă, Vieața nouă, Ileana și La Roumanie poeme estetizante în limba franceză, finanțează și prefațează ditirambic, în 1897, volumul de versuri franțuzești Bronzes al lui Macedonski, organizează în 1896 prima expoziție internațională a artiștilor independenți, căreia îi scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mare afiș cubist pentru interior. Pereții erau tapetați cu reproduceri după Kandinsky, Picasso, Matisse, Paul Klee, Otto van Raes, Artur Segal și cu afișe futuriste. O orchestră rusească de „balalaici” fusese alcătuită ad hoc și botezată sugestiv „Revoluzzer-Chor”. Cei patru „orientali” (cf. Hugo Ball), deveniți între timp cinci (împreună cu Jules Iancu), se înfățișaseră prompt, purtînd cu ei maldăre de dosare și fotografii. Un aport consistent, vădind seriozitatea implicării. Ulterior, Marcel Iancu va deveni unul dintre organizatorii și finanțatorii manifestărilor, participînd cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și în care el se întoarce e cea imediată, e realul” (Gheorghe Crăciun, Aisbergul poeziei moderne, cu un Argument al autorului, postfață de Mircea Martin, Editura Paralela 45, Colecția „80”, Pitești, 2002, p. 267). „Lumea din care pleacă”, uneori, poemele „orientalului” Vinea este, de asemenea, realul. Nu însă și cea în care „se întoarce”: după secvențele tranzitive, textele sale se pierd în reverii fantaste stimulate de amintire. Greutatea de plumb a lirismului, atitudinea contemplativă, melancolică, nostalgică și introvertită cîștigă aproape întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Autorul deplînge discontinuitatea istoriei locale și „provizoratul” ei preexistent modernizării, opunîndu-i, compensatoriu, voința de construcție durabilă, posibilă cu adevărat abia după război („România se construiește azi”): „Stupiditatea edililor și nepăsarea cetățenilor au conservat Bucureștiului pînă în 1925 aspectul de lagăr oriental, ridicat în pripă, în dezordine, în paiantă, bun pentru a fi părăsit ori de cîte ori trec turcii Dunărea și pentru a fi realcătuit, după jaf și pîrjol, în același spirit de provizorat balcanic. Dar dacă ultimul războiu, cruțînd populația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
frumusețile sale de la aceste popoare civilisate cari au revenit la forma cea mai umilă și geometrică ca expresia rafinată a conștiinței moderne” (nr. 67). Într-un articol intitulat „Bucureștii accidentelor“ (nr. 70), Marcel Iancu surprinde specificul autohton pornind de la devălmășia „orientală” a arhitecturii și a moravurilor: „Creșterea rapidă și destrăbălată a orașului nostru e fructul desorientărei. În ciuda legiuirilor șchioape și a fațadelor «de stil» capitala țării rămîne (...) un exemplu de orientalism”; o devălmășie în care „totul este neprevăzut, totul este întîmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Kurt Jarek comentează influenta lucrare Pan Europa a vienezului N. Coudenhove-Kalergi: „Europa a pierdut în ultimul sfert de secol indiscutabila ei hegemonie. În fața celor patru mari imperii viitoare ale lumii: cel britanic, cel rus, cel american și cel al Asiei orientale, Europa se poate afirma cel mult prin unire. Trebue isprăvit cu statele mici ale Europei”, cu precizarea că „Un război împotriva ideei naționale ar fi un război împotriva culturei (...) Pan Europa va fi o comunitate de nevoe”. În concepția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Europene își are, de fapt, una dintre sursele importante în această lucrare deja clasică, apărută în 1923... În nr. 81, cu ocazia călătoriei în România a contelui Hermann von Keyserling, sînt prezentate elogios reflecțiile acestuia cu privire la rolul culturilor extraeuropene și orientale în regenerarea spirituală a continentului. Comentînd vizita aristocratului german într-un articol publicat în revista Ideea europeană (martie 1927), Tudor Vianu nota: „...în lumea germană de după război, aristocratul reapare și năzuiește să ocupe acel centru ideal, de la care direcțiile emană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
neagră“ de St. Jivanovici și „Barbar amestec“ de Liubomir Mitzic, ultimul — un manifest al „barbarogeniei” sîrbe și un elogiu simili-futurist al „pericolului”). Resentimentele „balcanice” față de Occident caracterizează și poemul lui Mitzic: „Dacă ochii balcanici nu includ creerul occidentalei arte/ Dacă orientala arteră nu capătă sînge european/.../ În sînge pur reflectăm ochii conduși de ideea voastră/.../Trăzniți zenitiști barbarogenie/.../Barbarogenie salvator pilot barbar ideoplan”. Complexul „barbarofil” și antioccidentalismul - colorat naționalist sau bolșevizant - sînt ingredientele particularizante ale imaginii oferite avangardiștilor români de către avangarda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care Freud îl acordă inconștientului și instinctelor, se stabilesc raporturi directe între psicanaliză și literatura modernistă”, ultima preluînd însă doar „elementele morbide și excitante” indicate de medicul vienez. Un alt element important îl constituie dislocarea identității „clasice” europene de către influențele orientale: „Asiatismul haotic și disolvant se înfiltrează și se amplifică prin metafizica germană și bolșevismul slavic, căutînd să distrame coheziunea morală europeană și noțiunea de personalitate umană”, ideile fiind preluate de tineri „din atmosfera intelectuală a timpului”. De asemenea - valorificarea artei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
omului în portretul Domnului cu Servieta, redusă la limitele seriozității descriptive”. Nu lipsesc observații cu caracter mai general, indicînd o tradiție „urmuziană” specific locală. Mentalitatea „balcanică” a tîrgoveților munteni in-formează arta „marilor sensibili schimonosiți” (printre care și Urmuz), iar muzica orientală apare - observație fină! - ca un simbol al acestei categorii artistice: „muzica orientală prin monotonia și chiar obscenitatea ei, amestecată însă cu delicate urcușuri lirice, poate sluji ca simbol al acestei categorii de autori care a dat pe Anton Pann (și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lipsesc observații cu caracter mai general, indicînd o tradiție „urmuziană” specific locală. Mentalitatea „balcanică” a tîrgoveților munteni in-formează arta „marilor sensibili schimonosiți” (printre care și Urmuz), iar muzica orientală apare - observație fină! - ca un simbol al acestei categorii artistice: „muzica orientală prin monotonia și chiar obscenitatea ei, amestecată însă cu delicate urcușuri lirice, poate sluji ca simbol al acestei categorii de autori care a dat pe Anton Pann (și înainte pe pitarul Hristache), pe Caragiale, pe Minulescu, pe Barbu (care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
bărbați se termină în „ko“. Takamori nu fusese prea bine dispus nici până atunci, din cauza schimbului de cuvinte cu sora lui, dar povestea cu Gaston punea capac la toate. — Scrie că a învățat doi ani japoneză la Institutul de Limbi Orientale din Paris. De ce vrea să vină în Japonia? Da, îmi amintesc că pe vremea când corespondam cu el, acum opt ani, îl interesa foarte mult Japonia. Unchiul lui a stat o vreme în Kōbe și se pare că, la întoarcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
tocmai trecuse. Pe strada principală nu mai circula nimeni, dar se mai auzeau voci pe aleile lăturalnice - bărbați care se-ntorceau de la cârciumă. Pentru urechile unui străin, cum era și Gaston de altfel, cântecele lor aveau un soi de melancolie orientală. Se asemănau cu cântecele arabe, triste, pe care le auzise în Aden. Era abătut. Îl dureau picioarele de atâta umblat și oboseala l-a pătruns din cap până-n picioare. Cu toate acestea, era mai îngrijorat din pricina câinelui. S-a oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
un magazin... pentru câine... pentru mine. Îi arătă, cu o față tristă, stomacul. Femeia l-a măsurat din priviri precaută și după aceea spuse: — Hai cu mine! A dispărut într-un gang cu iuțeala unui șobolan. Gaston auzise că orașele orientale, așa cum sunt ele descrise în O mie și una de nopți, abundă în labirinturi pline de enigme, dar nu se așteptase să găsească un astfel de gang în plin Tokyo. Aplecându-se cât a putut de mult, a urmat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
scăpă ceașca din mână pe rogojina maronie. — Napoleon! Așa se explică, deci... Vezi că n-am greșit. Pot să-i citesc unui individ caracterul pe față, îi știu soarta... Am uitat să mă prezint. Mă cheamă Higurashitei Kawai. Sunt ghicitor oriental. — Mă cheamă Gas. Gaston s-a prezentat cu porecla pe care i-o dăduse Takamori. — Gas? Gas? Sper că nu gazul care iese pe aici, spuse bătrânul fără să zâmbească, arătând spre fund. Interesant nume, dar ai un chip cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Bătrânul uscățiv de lângă el nu s-a mișcat deloc în somn. Gaston a simțit ceva pe picioare și apoi o mâncărime. Erau păduchi, probabil. Cine naiba era omul acesta? se întrebă Gaston. O fi vreunul dintre pustnicii văzuți prin picturile orientale? Când s-a trezit Gaston, bătrânul era deja în picioare și aprinsese focul în cameră. Era îmbrăcat tot cu puloverul roșu, de damă. — Dacă te-ai trezit, poți să ieși să te speli. Gaston a făcut ce i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
la flori. O, În ultima vreme, am auzit lucruri minunate despre Absolute. A, și mai este și biserica. Poate ar trebui să sun mîine. Să vedem: Claridges ar fi superb, dacă sînt liberi, Connaught e prea mic. Poate la Mandarin Oriental. Sau am putea Încerca la Searcy’s. Parcă ar fi apăsat cineva pe butonul „Play“, așa Îi turuie gura. O ține tot pe-a ei, În timp ce eu o privesc năucită, iar Dan dă din umeri. Nu pricep o iotă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
sa. La stânga regelui exista un loc gol. O aștepta pe a doua soție, regina Gundeperga. Nu că ar fi fost ea demnă de așa ceva, însă locul i se cuvenea de drept. Rotari și Gaila erau acoperiți cu prețioase văluri funebre orientale, negre, cu franjuri argintii, deja sfâșiate în câteva locuri. Giganticul și puternicul rege părea deja stafidit și sfrijit. Frumoasa și nefericita regină era umflată și diformă precum un burduf gata să plesnească, complet acoperită de un mucegai cenușiu. Am zărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Erwälte (Alesul). Cuvânt de origine elină ce denumește discipolul instruit în dogmele religiei creștine în vederea primirii tainei botezului. Titlu folosit în Imperiul Bizantin pentru a desemna un guvernator al unor teritorii dincolo de mare; deși aparține de biserica catolică de rit oriental, exarhul nu trebuie să fie neapărat episcop, rang obligatoriu pentru conducerea unei eparhii catolice de rit roman. Sul de pergament cu versete din Vechiul Testament Exponent al gnosticului, din Alexandria, celebru mai ales între anii 120-140 d.Hr. 1 Termen medieval
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
bubuia Înnebunită, aproape să cedeze. Avea În gură un gust de infarct. Scena se desfășurase cu un realism atât de accentuat, Încât Îi era greu să creadă că sediul partidului fusese Închis și acum, În locul lui, era ambasada unei țări orientale, deci n-ar fi putut intra acolo În noaptea aceasta. Fetusul cu părul roșu murise și fusese Îngropat de mai bine de treizeci de ani, deci nu putea fi amenințat cu Închisoarea și, mai ales, rezultatele nu aveau cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
părul blond-roșcat, genul helveto-californian: pe puțin un metru optzeci, trup perfect, impresie de sănătate terifiantă. Era animatoarea atelierului tantra. În realitate, era născută la Créteil și o chema Brigitte Martin. În California Își refăcuse sânii și se inițiase În misticile orientale; În plus, Își schimbase prenumele. Revenită apoi la Créteil, În timpul anului anima un atelier tantra la Flanades, sub numele de Shanti Martin; catolica părea s-o admire enorm. La Început, Bruno izbuti să participe la conversație - vorbeau despre dietetica naturistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]