6,112 matches
-
ori, Eliade a remarcat În opera sa că năzuința spre arhetip trădează „nostalgia originilor” dorința repetării evenimentelor primordiale de către oamenii societăților tradiționale. Nu putem discuta despre arhetipuri fără a-l aminti pe C.G.Jung, autor al unei teorii de incontestabilă originalitate asupra inconștientului uman, În care arhetipul ocupă un loc de frunte. O sumară expunere a ideilor lui Jung se impune, Întrucât Eliade se raportează uneori la psihologul elvețian atunci când face referiri la arhetip. Postulând existența unui inconștient colectiv ce concentrează
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
Tu (Eu sunt OK, Tu ești nonOK) Aceasta este poziția "datului la o parte" (Berne, 2006, p. 114). Sunt, în general, acei oameni care își disprețuiesc partenerul (de viață). Ei se identifică cu ceea ce este grandios, glorios. Caută, cu prioritate, originalitatea, ieșitul în față sau revanșa. Persoana caracterizată prin această poziție fundamentală de viață este excesiv de sensibilă la critică, agresivă și lăudăroasă. Nu suportă să nu fie prețuită, să greșească sau să fie lipsită de apărare. Nu are considerație pentru ceilalți
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
populat de eroi aparent nătângi, cheflii, suciți, isteți, buni, în conflict cu dracul, moartea etc. În Povestea lui Stan Pățitul, Dănilă Prepeleac, Ivan Turbincă a lui Ion Creangă apare fabulosul feeric. Opera Povestea lui Harap-Alb respectă schema basmului fantastic popular, dar originalitatea ei se remarcă prin arta povestirii, nota comică, erudiția paremiologică și limbajul specific, de origine popular, cu aspect fonetic moldovenesc și numeroase regionalisme. Fantasticul este umanizat, întrucât cele cinci apariții bizare (Flămânzilă, Setilă, Gerilă, Ochilă, Păsări-Lăți-Lungilă) se comportă, vorbesc și
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
mitul alternează cu fantasticul și cu reducția umană, a apărut la doi ani după moartea acestuia. Pentru câteva dintre scrierile avute în discuție în acest proiect, Caragiale însuși ne-a informat cu privire la sursele lor imediate, revendicând în același timp o originalitate pe care nu știm s-o fi pus cineva mai serios în discuție. Astfel, cele câteva fraze care preced Schițele nouă (1910) precizează existența ,,unora din poveștile de față’’ în alte limbi, adăugând și faptul că ,,pe cât putem ști, însă
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
fantastice În legătură cu constituirea viziunii fantastice la I. L. Caragiale se poate discuta de existența unui semnificativ proces evolutiv, o trecere de la simplu către complex. După ordonarea analizei în funcție de criteriile impuse de această evoluție, ajungem la calificări, concludente, capabile să reliefeze varietatea originalității care caracterizează fantasticul caragialian. 2.3.1. Primele apariții ale elementelor fantastice În prima fază, remarcăm schițele, creații care izbesc prin aspectul lor apăsat foiletonistic. În acestea, schema alegoric-fabulistică a basmului popular creează impresia că este construită cu scopul special
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
priceperea românului’’. Mai nimerit ar fi însă să discutăm, în spiritul direcției inaugurate de un Constantin Negruzzi, de practica ,,adaptărilor’’ și a ,,localizărilor’’, căreia îi este proprie maxima libertate de mișcare a spiritului creator, în vederea obținerii ,,dubletului’’ narativ frapant prin originalitatea sa. Cum s-a putut vedea deja, ,,basmul nuvelistic’’ este specia care convine cel mai mult lui Caragiale, întrucât formula stimulează în chip generos recrearea originalului. Semnificativ este și faptul că, adesea izbânda artistică se datorește modului în care sunt
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
meritorii ale lui Ioan Șerb este Antologia basmului cult (vol. 2 Editura pentru Literatură) ea permițând reluarea paralelei între povestirea lui Caragiale, genială adaptare liberă, și modelul ei italian. Se știe că autorul român, departe de a-și fi abrogat originalitatea temei, și-a dezvăluit singur înaintașii, într-o notă: ,,Această poveste se găsește în Giovanni Brevio, Rimer, Roma, 1545, intitulată Nuvelă din Belfegor. În 1549, mai apare cu același titlu sub numele lui Machiavelli, și de atunci trece între operele
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
lui Machiavelli, și de atunci trece între operele complete ale ilustrului secretar florentin. După Machiavelli, La Fontaine, fabulistul francez, a dat de pe Belphegor în colecția de basme, publicată întâia oară la Paris în 1682. Pentru a putea compara noi înșine originalitatea lui Caragiale, autorul Antologiei reproduce în original traducerea din franceză pe care a consultat-o scriitorul român. Pe de altă parte, conform metodei sale, mai publică, în cadrul aceleeași teme, o povestire din Halima (O mie și una de nopți) și
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
verifica dacă întradevăr femeia este capul tuturor răutăților, așa cum se plâng bărbații prăvăliți în iad, și Honesta, o tânără florentină, cinstită așa cum o arată și numele, dar din cale afară de trufașă și de rea. Nu dorim să încercăm să demonstrăm originalitatea modului de adaptare caragialian. Editorul Antologiei, însoțindu-și textele cu note și studii pertinente, credea că poate afirma, și nu o dată, că la Caragiale ,,femeia începe a fi reabilitată’’ față de ,,imaginea medievală’’ care stăruie în bucata lui Machiavelli. După părerea
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
absolut, pe de altă parte, naratorul ia în considerare fundamentala calitate de hangiță a eroinei. Acesta este drumul care deschide calea de acces în cealaltă sferă semantică a noțiunii de mister; în aceea a misterului încărcat de conținut magic. Marea originalitate a viziunii fantastice din La hanul lui Mânjoală își are sursa în extraordinarele efecte produse de impactul dintre cele două moduri de înțelegere și explorare a noțiunii de mister. Întreaga artă narativă a povestirii se revendică de la refuzul oricărei tentații
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
sau la ce-l fac să se gândească. Timpul, ca și numărul de răspunsuri este nelimitat. Deși planșele sunt prezentate subiectului în poziția standard, el este liber să la rotească. Răspunsurile sunt cotate în funcție de patru criterii: aprehensiunea, determinantul, conținutul și originalitatea sau banalitatea răspunsului. Pentru a ilustra modalitatea de cotare, vom opta pentru simbolurile folosite în limba franceză, care sunt mai frecvent întrebuințate în țara noastră. Tipul de aprehensiune se referă la atitudinea perceptivă, la modul de receptare (globală sau fragmentară
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
este cel de-al treilea criteriu de cotare a răspunsurilor. Dintre simbolurile folosite: H, când conținutul este uman, A, când răspunsul desemnează un animal, Bot, pentru conținutul botanic, Geog, pentru cel geografic etc. Al patrulea criteriu de cotare îl reprezintă originalitatea sau banalitatea răspunsurilor. Se consideră originale răspunsurile cu o frecvență de maximum 1%, cu condiția să fie un F+ (formă bună). Aparatul statistic de prelucrare și tehnicile de interpretare a rezultatelor depășesc însă cadrul acestei lucrări, literatura referitoare la acest
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
empirice (prin definiție, niciodată încheiate) sunt stabilite în vederea unificării provizorii a unui domeniu relativ, divers și schimbător. Perspectiva descriptivă, pluralistă și restitutivă prevalează aici asupra celei conceptuale, unitare și hermeneutice. Abordarea antropologică a culturii este fondată pe observarea și descrierea originalității obiectelor, ale specificității practicilor, ale particularității instituțiilor, așa cum grupul le aplică sau, mai simplu, le trăiește. Cultura este așadar faptul însuși al societăților, ceea ce le face vizibile și active, ceea ce le istoricizează. Sir Edward Burnett Tylor (1832-1917), titularul, în 1883
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
descriere a efectelor psihologice ale producției, posesiei, dobândirii, consumului, difuzării de "cultural" ca și calitate socială. Mai ales că acest aspect se situează la frontierele sociologiei, care rămâne reticentă la a pătrunde în aceste spații psihologice. Dar (încă o dată!) la originalitatea lui Mauss trebuie să ne referim pentru a prezenta ceea ce poate fi o sociologie a efectelor psihologice. În studiul său despre sacrificiu, el evocă, împreună cu Hubert, transformarea stărilor care sunt vizate de indivizi (Mauss, 1995). Toată sociologia riturilor s-a
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
1967: Anchetă privind loisir-urile. 1974: Prima anchetă națională privind "Folosirea timpului". 1981: Prima anchetă privind sociabilitatea (numită anchetă "contacte"). 1997: Anchetă "Rețele de rudenie și întrajutorare". • Sociabilitatea, o practică culturală? INSEE a sistematizat anchetele despre sociabilitate în anii 1980. Originalitatea lor constă în studierea relațiilor interpersonale (între rude, prieteni, colegi de serviciu, vecini), fără a lua în considerare bunurile sau serviciile schimbate. Optica este, de această dată, deliberat non-monetară, influențată de antropologie: se consideră că schimbul predomină asupra bunului schimbat
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
riscuri, dar "potul cel mare" este foarte atrăgător. Artistul investește în formele care pot fi reprezentative, dezvoltă rețele de colecționari, bate la ușile negustorilor eficienți... După cum arată Moulin (1967), el are strategii conștiente de singularizare pentru a produce valoarea: semnătură, originalitate scoasă în față pentru a face bunul său de neînlocuit și unic (sau, ca să reluăm terminologia lui Pierre Verdrager, "intraductibil", cf. Le Sens critique. La réception de Nathalie Sarraute par la presse, L'Harmattan, Paris, 2001, p. 152). • Rețelele și
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
opere care, adesea, nu sunt nici datate, nici semnate, iar identificarea lor necesită o muncă îndelungată și erudită". Raymonde Moulin, 1999, p. 165. • În privința operelor contemporane, a căror producție viitoare este indefinită, trebuie ca acțiunea timpului să fie înlocuită prin originalitate, spre a garanta singularitatea. Prioritatea invenției a devenit unul dintre elementele de apreciere estetică, încât disputele cronologice capătă un loc important în dezbaterile artistice" (Moulin, 1967, p. 78). • Când bunurile sunt produse industrial (cărți, informație, muzică înregistrată, cinema etc.), oferta
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
274, 302. Operă de artă 31, 53, 65. Opinie publică, 99, 100, 110, 168-169, 210. Ordine socială / negociată, 30, 85, 149, 166, 263, 273, 281, 303. Organizare, 19, 30, 34, 52, 56, 79, 111, 156, 189, 239, 270-271, 289, 297. Originalitate, 25, 76, 92, 251, 256. P Paradigmă, 14, 81, 171, 249, 252, 258, 265-266, 269, 280, 283, 288-290, 295, 302-303, 305, 309. Participare, 81, 95, 102, 104, 113, 115, 210, 255, 305. Pasiune, 120, 164, 176, 225. Patrimonializare, 29, 47
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
fost, ca mulți alții, lansat din naștere în lumea științei și a literelor, dacă și-ar fi pus din primul moment spiritul într-o formă reglată, poate că operele sale nu ar fi fost atât de puternic impregnate de pecetea originalității. Dacă nu ar fi trăit douăzeci de ani ignorat într-un sat obscur, poate nu ar fi dobândit în același grad acea bonomie malițioasă și acel gust pentru câmpenescul galic, a căror savoare părea pierdută de la Rabelais și La Fontaine
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
de oameni. La începutul secolului XX, numărul era de numai un miliard și jumătate (într-un secol, populația a devenit cvadruplă). Globalizarea (mondializarea) se manifestă în numeroase domenii: economic, informațional, al imigrației. Globalizarea nu înseamnă universalizare, popoarele refuzând renunțarea la originalitate. Funcționează o mare inegalitate între țările dezvoltate și cele subdezvoltate sau în curs de dezvoltare. Antarctica, cu suprafața de o dată și jumătate mai mare decât Europa, ascunde lacuri de apă dulce, văi și munți. Acest teritoriu nu aparține niciunei țări
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
fi mai mult decât predeterminarea sa. Faptul că ființa lui este scindată, la nivelul hotarului său, între un "de mai înainte" și un "mai apoi", faptul că acest "mai apoi" îi aparține și este hotarul adăugat prin hotărârea sa - creează originalitatea ființei lui și conferă însuși faptului de a fi o originalitate în genere. Dumnezeu sau natura, sau societatea au hotărât, cu libertatea lor, nelibertatea hotarelor mele; ei m-au hotărât "de dinaintea mea". Dar este rândul meu apoi să hotărăsc, cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
scindată, la nivelul hotarului său, între un "de mai înainte" și un "mai apoi", faptul că acest "mai apoi" îi aparține și este hotarul adăugat prin hotărârea sa - creează originalitatea ființei lui și conferă însuși faptului de a fi o originalitate în genere. Dumnezeu sau natura, sau societatea au hotărât, cu libertatea lor, nelibertatea hotarelor mele; ei m-au hotărât "de dinaintea mea". Dar este rândul meu apoi să hotărăsc, cu libertatea care mi-a fost hotărâtă, alte hotare, hotarele hotărârilor mele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
destinul este o încercare de a înfrînge democrația morții, deci gândul că în fața confruntării cu aceeași limită absolută toate viețile devin egale. Datorită destinului oamenii ajung inegali în fața morții, căci posibilitatea administrării felurite a lotului finitudinii dă o șansă de originalitate fiecărei vieți în parte. Destinul reprezintă exersarea maximei libertăți în cadrul finitudinii ca nelibertate supremă. * Disfuncțiile libertății în raport cu realizarea destinului pot fi determinate ca maladii de destin. Maladiile de destin (lenea, ratarea, eșecul etc.) sânt generate nu de absența libertății, ci
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mi-a marcat definitiv destinul. Ne adunam în fiecare săptămână la el acasă și, în primul an, ne-a făcut interpretarea paragraf cu paragraf a Fenomenologiei spiritului a lui Hegel, însuflețind textul acesta, cel mai dificil al filozofiei, cu o originalitate pe care nu am mai întîlnit-o la nici un alt comentator. Ne-a vorbit de la început despre instrumentele filozofiei și a condiționat întîlnirile noastre viitoare de însușirea limbilor elină, latină și germană. În anul următor mă înscriam, la îndemnul lui, la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
m-am aflat cu familia regală, apariția fatală a două tipuri de figuri: nebunii și nostalgicii. Primii nu pot fi catalogați nici după vârstă, nici după sex, nici după un tip anume de discurs. Singurul lucru care îi unește este originalitatea demersului. Astăzi după-amiază, de pildă, o femeie între două vârste s-a apropiat de masa cu semnături ținând în mână cartea reginei Ana, Un război, un exil, o viață și un plic cu fotografii. Mânuită de posesoarea ei cu o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]