5,351 matches
-
sistematic: reproduce de fiecare dată un anatematism, urmat de obiecțiile adversarilor și apoi de propriul răspuns. în scrierea contra orientalilor, apărarea se sprijină în mai multe cazuri pe citate extrase din „sfinții părinți”, Chiril vrînd să demonstreze că respectă tradiția ortodoxiei catolice. De altfel, în scrierea lui Andrei erau vizate nu atît greșelile lui Chiril, cît, mai degrabă, contradicțiile dintre anatematisme și precedentele sale scrieri, ca și folosirea unei terminologii ambigue și imprudente. Mai dur e tonul folosit contra lui Teodoret
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sus (p. 000). După convocarea conciliului de către împărat, Chiril îi trimite lui Nestorie la sfîrșitul lui noiembrie 430, o a treia scrisoare (Epist. 17; ACO I, 1, 1, pp. 33-42) în care, prevalîndu-se din nou de sprijinul Romei și invocînd ortodoxia de sorginte niceeană, îl soma pe interlocutorul său să se disocieze de cristologia (de tip antiohian) conform căreia Logosul divin sălășluise într-un om obișnuit, născut din Fecioara Maria. La această epistolă erau anexate și cele douăsprezece teze supuse anatemei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
iar umanul riscă mereu să fie depreciat. Nu e de mirare așadar că monofiziții s-au sprijinit în mod constant pe operele sale. într-adevăr, dacă, pe de o parte, în secolele V-VI calcedonienii au văzut în Chiril expresia ortodoxiei - proces care a culminat cu trimiterea făcută de Iustinian la opera lui Chiril cu ocazia condamnării celor Trei Capitole în 553 - pe de altă parte, nu numai în lumea de limbă greacă, s-au inspirat din scrierile lui autori monofiziți
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
misivă a lui Chiril în care îl îndeamnă să nu adopte față de Nestorie o atitudine foarte rigidă, care ar putea duce la o schismă în cadrul Bisericii din cauza unei controverse născute din niște probleme ținînd mai mult de limbaj decît de ortodoxie; Acaciu declară astfel că este de acord cu poziția lui Ioan de Antiohia. în culegerile de acte ale conciliului de la Efes și în Synodicon contra Tragediei lui Irineu (cf. p. 000) se găsesc alte două epistole ale lui Acaciu, adresate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
preexistă dintotdeauna, ceea ce înseamnă că argumentul lui Chiril nu e valabil (Diekamp). S-a mai păstrat și un Encomion la epistola papei Leon, adică al Tomului către Flavian din 13 iunie 449, care pregătise termenii definiției de la Calcedon; reconciliat cu „ortodoxia”, Ghenadie aduce multe laude scrierii, subliniind că aceasta se opune diferitelor erezii și că nu propune inovații terminologice în raport cu tradiția Părinților Bisericii. Am amintit deja enciclica promulgată de sinodul de la Constantinopol în 458 sau 459, care ne-a parvenit în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
reabilitarea lui Eutihie și depunerea lui Flavian de Constantinopol. Amenințat cu destituirea la Calcedon în 451, s-a salvat semnînd Tomul către Flavian al papei Leon și condamnîndu-i pe Eutihie și pe Dioscor. Tot restul vieții s-a ținut aproape de ortodoxie; în 458, împreună cu alți episcopi din Isauria, a semnat o epistolă sinodală adresată împăratului Leon I, care conținea o reconfirmare a adeziunii la linia calcedoniană și sprijinea expulzarea lui Timotei Eluros din Alexandria. Fotie (Biblioteca, cod. 168) menționează 15 omilii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
565) care nu sînt legate de activitatea sa de autor de scrieri teologice (firește, nu putem spune cît au contribuit la compunerea lor și alții, teologi „profesioniști”). El era profund convins că împăratul trebuie să apere puritatea credinței, pentru că triumful ortodoxiei și eliminarea erorilor aduc pacea în Biserică, necesară pentru bunăstarea imperiului. Deși recunoștea autoritatea Bisericii romane în materie de credință, s-a considerat de fapt îndrumătorul și legislatorul Bisericii. De aceea, nu s-a ocupat de teologie ca un teolog
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
se referea însă la scrierile sale. Acestea au apărut abia 350 de ani mai tîrziu, la sinodul de la Constantinopol din 532-533, unde monofiziții moderați, adepți ai tezelor lui Sever de Antiohia, s-au confruntat cu calcedonienii; primii, pentru a demonstra ortodoxia propriilor doctrine, au adus ca probe, între altele, scrierile lui Dionisie Areopagitul. Adversarul lor, episcopul Ipatie de Efes, a constatat că nici unul din marii autori dinainte nu le menționase și, în consecință, le-a declat neautentice. într-adevăr, primele citate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a încheiat scrierea în 433. Partizan entuziast al celui mai radical arianism, el era convins că cei mai importanți creștini din vremea sa fuseseră tocmai arienii Aetius din Antiohia și Eunomiu din Cyzic și că Atanasie distrusese Biserica, iar adevărata ortodoxie era aceea a celor considerați eretici. Din nefericire, potrivit istoricului, acești profeți nu avuseseră parte decît de nerecunoștință și fuseseră persecutați, iar cerul pedepsise Biserica pentru această orbire și creștinii din vremea sa ajunseseră într-o situație de plîns. Așadar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
urmă într-un mod mai complex, vom vedea imediat), s-ar încadra în activitatea culturală rezultată în urma pregătirii Codexului. Chiar încheierea operei ar putea avea legătură cu acesta, deoarece ultima carte din Codex Theodosianus, a șaisprezecea, era axată pe religie, ortodoxie și erezie și, ca atare, în ochii istoricului, se poate spune că marca sfîrșitul oficial al conflictelor și luptelor religioase din perioada precedentă. Istoria bisericească a lui Socrate ne arată că autorul nutrea simpatii pentru secta intransigentă a așa-zișilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Bisericii sub Constantin din cauza ereziei lui Arie, iar în a doua continuarea luptei ortodocșilor sub Constanțiu. A treia e dedicată istoriei lui Iulian Apostatul, iar a patra evenimentelor care au loc pînă la moartea împăratului Valens. A cincea cîntă victoria ortodoxiei asupra arianismului și asupra celorlalte erezii, precum cele ale lui Apolinarie și Macedoniu. Nu fără îndreptățire, s-ar putea spune că opera lui Teodoret e un fel de istorie a arianismului, de altfel, concepția strict creștină a scrierii se încadrează
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
episcop de Mitilene, în insula Lesbos. în această calitate, a participat în 536 la sinodul de la Constantinopol ce i-a condamnat pe monofiziți, între care se număra și Sever de Antiohia. Zaharia abandonase așadar învățătura maestrului său și aderase la ortodoxie. După această dată, nu mai avem alte informații despre el. a) Istoria Bisericii Puține lucruri cunoaștem despre Zaharia ca istoric de profesie (ca să zicem așa), deoarece opera lui (al cărei titlu precis nu-l cunoaștem) nu ne-a parvenit sub
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
poate fi reconstituit doar din fragmentele și din extrasele care apar la alți autori. în această reconstrucție a operei originale, cartea a optsprezecea se dovedește diferită de celelalte, deoarece stilul ei e diferit, iar monofizismul pare să fi lăsat locul ortodoxiei. Poate că această ultimă carte nu-i aparținea lui Ioan. Scriitorul voia să scrie o carte de istorie destinată informării unor largi cercuri de cititori și nu unor persoane foarte cultivate. Pe lîngă un mare număr de date sigure, el
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o imagine neconvențională a Americii. El este conștient de faptul că n-a avut acces și la alte Americi, că descrie doar ceea ce a văzut de jos, de la nivelul său de turist-reporter român fără mijloace materiale, îndrumat precar de slujitorii ortodoxiei din Statele Unite. Impresiile sale sunt ale unei furnici care a trecut printr-o pădure de cedri. Unilaterală, reprezentarea lui este totuși verosimilă, ca una printre altele. însă - trebuie să o repetăm - valoarea cărții constă în altceva decât în verosimilitate și
O CARTE DE SCANDAL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17120_a_18445]
-
este vorba doar de o atitudine de refuz față de lume, istorie și instituțiile omenești, ci de o adevărată ură față de tot ceea ține de saeculum, de tot ceea ce este legat de stăpânirea temporară. Aproape aceeași poziție antipolitică apare, în cadrele ortodoxiei de această dată, și la Tertulian și la Iustin, care susțin ideea unei incompatibilități funciare între Stat și Biserică, între Cristos și Cezar. Pentru a explica „optimismul” lui Irineu, trebuie să ținem seama de cel puțin două elemente care ne
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Tit 1,16): Confitentur enim se nosse Deum, factis autem negant. Drept urmare soluția trebuie căutată la nivelul experienței vieții, nu la nivelul discursului - procedeu opus celui origenist. În comentariul său la Matei, Origen punea față în față orthopraxia ereticilor cu ortodoxia credincioșilor. Augustin însă, pornește de la o realitate istorică opusă celei la care se raporta Origen. Donatiști și catolici, mărturisesc deopotrivă aceeași credință, se înscriu deci pe aceeași linie dogmatică. Inadvertența intervine la nivelul praxis‑ului, adică la nivelul experienței, al
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și stoici”, pe când S. alege cuvintele după alte repere culturale, venind cu o formație diferită: autorul român raportează limbajul la un umanism „oriental și bizantin, extras și purificat din vechile cărți ale tradiției poporane și din întinsa literatură teologică a ortodoxiei”. E o inițiativă în care prozatorul deține întâietatea în scrisul românesc. Sadoveanu este poate cel mai puternic poet al naturii pe care l-a avut literatura noastră. Senzația vizuală fiind la baza temperamentului său artistic, era și normal ca scriitorul
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
Editura enciclopedică română, 1971, pp. 352-353. 31. După Ioan N. Floca, loc. cit. 32. Vezi Nicodim Milaš, Dreptul bisericesc oriental, traducere de V. Radu și D. Cornilescu, București, 1915, p. 508; Pr. dr. Gheorghe Soare, Impedimente la căsătorie, extras din „Ortodoxia”, p. 587. 33. Vezi îndreptarea legii, ed. cit., p. 259. 34. Vezi arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, Drept canonic ortodox, vol. II, București. Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1990, p. 74. 35. Vezi Constantin
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mă întorc la Neagoe Basarab (hrănitor - s-a spus- de năzuințe „imperiale”) și gândul mai înalt, elementele (ctitorii, danii, ajutoare) ce putem asigura dăinuirea „numelui bun” și „pomeana” erau semănate pe un spațiu mai întins, echivalent cu zonele esențiale ale Ortodoxiei. Este lung șirul domnilor români dăruitori la Locurile Sfinte. Donațiile generoase, ajutoarele, înzestrările trimise la Athos sau în țara Sfântă de un Alexandru Lăpușneanu, de Matei Basarab, ori Vasile Lupu (voievodul cu „hire mai mult împărătească” - Miron Costin), de Constantin
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
români dăruitori la Locurile Sfinte. Donațiile generoase, ajutoarele, înzestrările trimise la Athos sau în țara Sfântă de un Alexandru Lăpușneanu, de Matei Basarab, ori Vasile Lupu (voievodul cu „hire mai mult împărătească” - Miron Costin), de Constantin Brâncoveanu au consolidat în Ortodoxie autoritatea micilor monarhi români (putem înțelege astfel gestul Doamnei Ruxandra, care după moartea lui Alexandru Lăpușneanu, poruncea ca, în ziua de Sfântul Nicolae, la Mănăstirea Dochiaru de la Sfântul Munte să fie rostite rugăciuni speciale pentru pomenirea lui „Pahomie călugărul, Ruxandra
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
p. 20; Dan Zamfirescu, Contribuții la istoria literaturii române vechi, București, Editura științifică și enciclopedică,1981, p. 400, nota 41. etc. 105. Pr. Dr. Gheorghe Soare, Impedimente la căsătorie. Necesitatea asigurării unei practici uniforme în toată Biserica Ortodoxă, extras din „Ortodoxia”, p. 581. 106. Claire Dolan, L’An de denuil et le remariage des veures, în Veufs, veu et reuvouge dans la France d’Ancièn Régim (Actes du Colloque de Poitiers, 11-12 juin 1998), textes réunis par Nicole Pellegrin, présentés et
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și a treia oară (cu parcurgerea unor penitențe), „dar oprește cu desăvârșire ca o persoană să încheie a patra căsătorie, potrivit Tomului Unirii, dat de Sinodul din Constantinopol din anul 920” (Pr. dr. Gheorghe Soare, Impedimente la căsătorie, extras din „Ortodoxia”, p. 580). 200. Ediție (text stabilit, studiu introductiv și indice), de I. Rizescu, București, 1971; vezi I. Rizescu, Un text puțin cunoscut de drept vechi românesc, în Omagiu Al. Rosetti, București, Editura Academiei R. P. R., 1965. 201. Ediție de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
imaginarului), țintă obsesivă a intențiilor de cunoaștere ale oamenilor Veacului de Mijloc, căci - observa B. P. Hașdeu - niciodată Iadul n-a avut atâția vizitatori ca în Evul Mediu. Păcătoșii se chinuiau în acest loc (unul din cele două admise de Ortodoxie pentru „lumea de dincolo”) al „muncii veșnice”, cu o inventivitate ignică marcată, „cu instalații de ardere în flăcări sau fierbere în cazane cu smoală” - „pară de focu”, „smoală cu unde de foc”, „râu de foc” „infern de foc”, „nuor de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
era mutată în altă mănăstire. 395. Ibidem, glava 259, zač. 12. 396. Ibidem. 397. Vezi Nicodim Milaš, Dreptul bisericesc oriental, traducere de V. Radu și D. Cornilescu, București, 1915, p. 508; Pr. dr. Gheorghe Soare, „Impedimente la căsătorie”, extras din Ortodoxia, p. 587. 398. Ibidem, glava 259, zač. 6. 399. Vezi Georges Vigarello, Histoire du viol (XVIe-XXe siécle), Éditions du Seuil, Paris, 1998, pp. 10 și urm. - trad. rom.: Istoria violului (secolele XVI-XX), traducere de Beatrice Stanciu, Editura Amacord, Timișoara, 1998
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a ideii naționale, București, 2001; C. Rădulescu-Motru. Viața și faptele sale, I, București, 2003. Ediții: C. Rădulescu-Motru, Etnicul românesc. Naționalismul, pref. edit., București, 1996, Timp și destin, pref. edit., București, 1997, Psihologia poporului român, pref. edit., București, 1999; Nichifor Crainic, Ortodoxie și etnocrație, pref. edit., București, 1997, Puncte cardinale în haos, pref. edit., București, 1998; Mihai Ralea, Fenomenul românesc, introd. edit., București, 1997, Ideea de revoluție în doctrinele socialiste, București, 1997; Octavian Goga, Naționalism dezrobitor, București, 1998; Mihai Eminescu, Națiunea română
SCHIFIRNEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289553_a_290882]