12,062 matches
-
1792-1802) ..................................................................... 20 ÎI Implicații în problema orientala ale politicii Marilor Puteri în Europa de Nord-Est (1800-1814) 69 III Obiective politice ale Suediei în Europa de Nord-Est și în problema orientala (1792-1814) 153 IV Statele Nordice în politica europeană a Porții Otomane (1792-1814) ..................................................................... 196 Încheiere 258 Rezumat (Summary) 265 Indice 288 Contents Introduction ............................................................................ 5 I The European political crisis and the Eastern Question (1792-1802) ................................................................... 20 ÎI Involvements concerning the Eastern Question of the Great Powers Policy în North-Eastern Europe (1800-1814) 69 III
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
reținut este, însă, faptul că marile puteri europene au neglijat, în acea perioadă, două din cele mai importante fenomene cu care era confruntata Europa de Est, si anume criză sistemului politico-instituțional al Republicii Nobiliare Polone, precum și cel al sistemului politico-instituțional al Imperiului Otoman. Așa a fost explicat, de exemplu, faptul ca Franța, ale cărei interese în zona erau arhicunoscute, a asistat, totuși, pasivă, la prima împărțire a Poloniei, în anul 1772, cât și la anexarea de către Rusia a Crimeii, în anul 178411. S-
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
au fost elaborate, între altele, cele două celebre și arhicunoscute proiecte: cel dacic și cel grec, cel din urmă vizând chiar luarea în stăpânire de către Rusia a Constantinopolului și a Strâmtorilor 13. Tratatul de la Küciük-Kainargi, încheiat de Rusia cu Poartă Otomană la 21 iulie 1774 una dintre expresiile cele mai evidente ale machiavelismului diplomației ruse14 conținea, deja, în clauzele sale "la causa di nuovi conflitti, che, dal resto, la Czarina și era già apparecchiata a sostenere prima ancor di conchiuderlo"15
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Czarina și era già apparecchiata a sostenere prima ancor di conchiuderlo"15. Astfel că, în perioada de timp scursa între tratatul de la Küciük-Kainargi și declanșarea noului război, în anul 1787, presiunile diplomatice de tot felul, exercitate asupra și la adresa Imperiului Otoman, s-au ținut lanț, prima dintre cele mai notabile concretizându-se în rolul vol. "Nation, Church, Culture", Essay on Polish History, Lublin, 1990, p. 69 și urm; Daniel Tollet, Leș partages de la Pologne et l'Europe, în "Revue de la Bibliothèque
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Monzani, La politica europea în Oriente sulla fine de secolo XVIII secondo documenti di fonte veneziana (1789-1792), în "Nuovo Archivio Veneto". Periodico storico trimestriale, Venezia, 1917, p. 244. 15 Ibidem, p. 245. pe care l-a avut în determinarea Porții Otomane să cedeze Austriei, în anul 1775, nord-vestul Moldovei, denumit, după cum se știe, Bucovina 16. A urmat, apoi, anexarea Crimeii, în anul 1784, prefigurata tot de clauzele tratatului de la Küciük-Kainargi, care stipulau acordarea de către Poartă Otomană a independenței tătarilor crimeeni 17
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
a avut în determinarea Porții Otomane să cedeze Austriei, în anul 1775, nord-vestul Moldovei, denumit, după cum se știe, Bucovina 16. A urmat, apoi, anexarea Crimeii, în anul 1784, prefigurata tot de clauzele tratatului de la Küciük-Kainargi, care stipulau acordarea de către Poartă Otomană a independenței tătarilor crimeeni 17. Deși s-a aflat în fața unei violări grosolane a principiilor statuate de jus publicum europaeum, concretizata în anexarea, în timp de pace, a unui teritoriu aparținând altui stat, Europa nu a reacționat în nici un fel
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
făcea răspunzător doar pe fostul mare vizir Mehmed pasă Musinzade, a cărui incapacitate de comandant militar ar fi fost cauza principală a înfrângerii otomanilor în ultima fază a războiului cu rușii ce a avut drept consecință impunerea de către Rusia, Porții Otomane, a păcii "dezastruoase" de la Küciük Kainargi 19, cercurile conducătoare otomane aveau o altă explicație, măi conformă cu realitatea, privind cauzele care au provocat acel "dezastru". Astfel, potrivit convingerii marelui dragoman de atunci al Porții Otomane, Constantin Moruzi (1774-1777), Franța a
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
consecință impunerea de către Rusia, Porții Otomane, a păcii "dezastruoase" de la Küciük Kainargi 19, cercurile conducătoare otomane aveau o altă explicație, măi conformă cu realitatea, privind cauzele care au provocat acel "dezastru". Astfel, potrivit convingerii marelui dragoman de atunci al Porții Otomane, Constantin Moruzi (1774-1777), Franța a fost cea care "a précipité l'Empire Ottoman en l'engageant à une guerre de pluș malheureuses"20, adică cel care se terminase în anul 1774. Iar principalul vinovat de acea instigare era, potrivit aceleași
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Cât despre tratatul de la Küciük-Kainargi, fostul mare dragoman, aflat în funcție la acea dată, anume viitorul domn al Țării Românești și al Moldovei, Alexandru Ipsilanti, era de părere 19 Cf., raportul lui Ulrik Celsing, trimisul extraordinar al Suediei pe lângă Poartă Otomană, din 3 septembrie 1774, în Veniamin Ciobanu, Noi informații documentare privind evoluția problemei orientale (sfârșitul sec. XVIII), în "Anuarul Institutului de Istorie "A.D. Xenopol"", XXXIX-XL, 2002-2003. Omagiu profesorului Dan Berindei, Iași, p. 670-672. 20 Cf., Anexă la raportul Nr. 12
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Ibidem. "qu'on devait regarder ce traité non pas comme une paix, mais comme une trêve" și că "le nom d'amis ne convenait pas aux Russes", pe care Poartă nu putea conta absolut deloc 22. Cu toate acestea, Poartă Otomană ezita să întreprindă vreo măsură concretă vizând revizuirea tratatului, situație datorată, potrivit opiniei lui Alexandru Ipsilanti, nepriceperii în treburile publice a marelui vizir Izzet Mehmed pasă, "et à la pusillanimité" care îl caracteriza pe reis efendi, Raif Ismail pașa23. Încerca
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
que leș nouvelles de Crimée et d'autres circonstances puissent la mettre à même de travailler à l'amélioration de la paix" (s. Ven.C.)24. Așadar, după cum am mai menționat, una din crizele majore cu care a fost confruntat Imperiul Otoman și care derivă din clauzele tratatului de la Küciük-Kainargi, era criză crimeană 25. Chiar la scurt timp după semnarea tratatului, Poartă a început să caute, cu insistență, sprijin extern, înainte de toate, la Franța și Suedia pentru a determina Rusia să consimtă
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Küciük-Kainargi, era criză crimeană 25. Chiar la scurt timp după semnarea tratatului, Poartă a început să caute, cu insistență, sprijin extern, înainte de toate, la Franța și Suedia pentru a determina Rusia să consimtă la rezolvarea acesteia, firește, din perspectiva intereselor otomane, si pentru a le implică, astfel, mai activ în problema orientala. Cercurile conducătoare otomane sperau 22 Cf., raportul lui Ulrik Celsing, din 3 octombrie 1774, în idem, Tratatul de la Küciük-Kainardgi (1774) în viziunea diplomației suedeze, în "Cercetări Istorice" (Serie Nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
i-ar fi urmat la domnie nepotul său de frate, pe care îl consideră "comme un genie frivole peu propre à conserver l'ouvrage du Roi de Prusse"28. 26 "Ces avantages des Russes îl întreba marele dragoman al Porții Otomane, Constantin Moruzi, pe Ulrik Celsing dans la mer noire et la Mediteranée ainsi que l'accroissement de leur forces et puissance peuvent-ils s'accorder avec l'intérét de la France et de la Suède?"; interogație după care marele dragoman "lacha un moț
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Iosif al II-lea n. Ven.C.) ne se joignit à celle des autres voisins"29, adică rușilor, ceea ce s-a și întâmplat, de altfel. Suedia nu se află, însă, în situația de a-si permite să secondeze, efectiv, eforturile otomane, desi revizuirea raporturilor Porții Otomane cu Rusia, în favoarea celei dintâi, ar fi contribuit la diminuarea intercesiunilor celei din urmă în treburile interne ale Suediei. Prioritatea principală a noului monarh suedez, Gustav al III-lea, o reprezenta, totuși, consolidarea noului regim
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Ven.C.) ne se joignit à celle des autres voisins"29, adică rușilor, ceea ce s-a și întâmplat, de altfel. Suedia nu se află, însă, în situația de a-si permite să secondeze, efectiv, eforturile otomane, desi revizuirea raporturilor Porții Otomane cu Rusia, în favoarea celei dintâi, ar fi contribuit la diminuarea intercesiunilor celei din urmă în treburile interne ale Suediei. Prioritatea principală a noului monarh suedez, Gustav al III-lea, o reprezenta, totuși, consolidarea noului regim instaurat în urmă loviturii sale
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
în Veniamin Ciobanu, Noi informații documentare, p. 677. 30 Cf., ibidem, p. 669-670. 31 La 25 noiembrie 1786, Daniel Dolfin informa Senatul Veneției că în cercurile politice din Germania se știa, deja, ca Rusia reușise să se reconcilieze cu Poartă Otomană și să evite, atunci, declanșarea unui nou conflict militar, deoarece nu i-ar fi fost favorabil, adăugând că "posso asserire con tutta certezza che îl merito principale è dovuto alli maneggi e buoni uffici del Ministero di Francia", adică ale
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
debutul unei alte faze a problemei orientale din secolul XVIII 33. Așadar, provocând, de fapt, în mod deliberat, războiul pe care Poartă Otomană i l-a declarat, în luna august 1787, prin amintitele agresiuni teritoriale și politice la adresa integrității Imperiului Otoman și a stabilității sistemului politic pe care il instaurase la Nordul Dunării, Rusia dezvăluia, încă o dată, Europei pericolul panslavismului. Evenimente pe care nu le luase în calcul, dar care erau de prevăzut, între care cele mai importante au fost declanșate
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
în "Die Französische Revolution und Europa 1789-1799", Heiner Timmermann (Hrsg), Saarbrüken, 1989, Ț. 2, 1992, p. 241-242. triva Franței, cel puțin să o mențină într-o neutralitate binevoitoare, nu a acordat atenție proiectelor Ecaterinei a II-a vizând desființarea Imperiului Otoman, că mare putere europeană 35. Expansiunea orientala a Rusiei dobândise, însă, cu totul alte conotații, în condițiile izbucnirii și dezvoltării revoluției franceze, deoarece, așa cum se știe, atrăgând atenția asupra problemei poloneze, Ecaterina amenință coeziunea și puterea forțelor coalizate antifranceze 36
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
other expansion of Russia" (s. Ven.C.)39. Or, Ecaterina a II-a "was the very woman to take advantage of this freedom" (s. Ven.C.)40. După cum se știe, Rusia a fost, totuși, nevoită să încheie pacea cu Imperiul Otoman, la Iași, la 9 ianuarie 1792, deși situația de pe teatrul de război îi era net favorabilă. Or, această decizie evidenția, pe de o parte, discrepanta dintre amploarea politicii sale orientale și posibilitățile reale de transpunere a lor în practică. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
comerciale ale britanicilor în Mediterana Orientala. Iată pentru ce, primul ministru britanic, William Pitt, a încercat, cel puțin până în luna martie 1791, să constituie o coaliție antirusă, ce ar fi trebuit să includă, pe lângă Marea Britanie, Suedia, Prusia, Polonia și Imperiul Otoman. Eforturile sale au fost zădărnicite, însă, de opoziția categorica cu care proiectele sale au fost primite în Camera Comunelor 2. Cu toate acestea, "beyond question, however, the most important non-French centre of tension was the ill-fated constituțional monarchy of Poland
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
remarcat, "Convenția, care a ținut să inaugureze domnia rațiunii pure, se va supune constant rațiunii de stat" (s. Ven.C.)10. Această rațiune de stat dictă conducătorilor politici ai Franței Republicane să revizuiască politică promovată de vechiul regim față de Imperiul Otoman, inaugurată de "revoluția diplomatică" din anul 1756, care a avut ca efect subminarea autorității Franței în problema orientala, ca urmare a renunțării la politica activă în Orientul European. Ceea ce a înlesnit consolidarea pozițiilor în zona ale aliaților săi, în teorie
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
în anul 1756, dar adversari ireconciliabili, în practică politică, anume cele ale Austriei, dar, mai ales, ale Rusiei. Ca urmare, principalul obiectiv pe care și l-a propus diplomația revoluției l-a constituit evitarea pericolului că provinciile europene ale Imperiului Otoman să-i fi fost sustrase de Austria sau de Rusia. Pentru că, într-un astfel de caz, ar fi fost pusă în discuție însăși existența acestuia ca putere europeană, ceea ce ar fi antrenat un intreg cortegiu de consecințe negative asupra viitorului
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
de caz, ar fi fost pusă în discuție însăși existența acestuia ca putere europeană, ceea ce ar fi antrenat un intreg cortegiu de consecințe negative asupra viitorului sistem politic european, în realizarea căruia se antrenase revoluția franceză. De aceea, existentă Imperiului Otoman trebuia asigurată, dar nu ca un obiectiv, în sine, ci pentru că lui i se puteau atribui sarcini importante în domeniul promovării politicii continentale, în general, al celei orientale, în special, ale Franței. Tocmai în acest scop se preconiza revigorarea vechiului
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
a constituit-o înființarea de consulate franceze în Moldova și în Țară Românească, în anul 1796, mai ales că acolo ființau, deja, de multă vreme, consulate austriece și rusești, a căror influență asupra deciziilor din domeniul politicii europene a Porții Otomane, exercitată prin intermediul domnilor fanarioți din cele două Principate, urma a fi contracarata de consulii francezi, exact prin același intermediu 12. Așadar, consulatele franceze din Principatele Române trebuiau să constituie un punct de sprijin, deloc de neglijat, al politicii orientale a
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
a fi contracarata de consulii francezi, exact prin același intermediu 12. Așadar, consulatele franceze din Principatele Române trebuiau să constituie un punct de sprijin, deloc de neglijat, al politicii orientale a Franței care viza, după cum am mai menționat, implicarea Imperiului Otoman într-un sistem francez de alianțe a cărui finalitate viza inclusiv promovarea politicii sale continentale. Cu această misiune a plecat la Istanbul și Raymond Verninac de Sainte-Maure, cu rangul de trimis extraordinar al Republicii Franceze pe lângă Poartă Otomană, care a
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]