8,628 matches
-
a ordonat ... Citește mai mult Fă un pas, mi s-a spusși eu mă uitam în golHaide, curaj ... fă un pasși mă agățam de golUite, fă așa, mi s-a arătatși eu călcam în golCe vreți de la mine ? De ce să pășesc dacă eu vreau să doar stauSă va privesc cum vă chinuițiCum va agitați și transpirațiCe vreți de la mine ? Să calc în gol și să cad, ăsta vreți în loc să stau?Să vă admir chinul de a ma chinuiși tremurul vocii de
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
cum el, un simplu personaj, venit din rândurile unei mase de oameni simpli, ajunsese să strălucească peste un mapamond întreg. Nimeni nu și-ar fi imaginat, cu atât mai puțin el. Nu s-a gândit la asta nici când a pășit pentru prima oară într-o moschee, ori când s-a închinat în sinagogă. În fond, doar religia diferă, credința fiind aceeași peste tot în lume. Piațeta era plină ochi și multora li se vedeau lacrimile fierbinți curgând pe obraji. Liniștea
ECLIPSA DE SOARE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368085_a_369414]
-
toate În zile și nopți, ce-n ani adunate Vârstele-nșiră cu scopuri precise, Le-ncarcă atent cu trudă și vise. Gânduri ni-s anii... Prin ele cădem în păcat, deseori; Vise curate se clădesc doar în zori. Cu-acestea pășim pe Calea cea dreaptă Spre veșnicia ce timp nu așteaptă... Dragi prieteni, Aproape s-au stins ecourile zilei mele aniversare și încă nu am reușit să citesc toate mesajele primite din partea voastră... Încă nu am reușit să bifez, la fiecare
CITITORII, LA SFÂRŞIT DE AN de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368207_a_369536]
-
sa de suflet e o împărtășire a dragostei pentru stămoși și pentru părinți. Sunt poezii cu care întoarce din lumea celor morți pe cei dragi și prețuiți. Bunicul, asemenea unui brad, este un model al demnității pe urmele căruia poeta pășește: „Tu ești model de demnitate,/ Ești brad frumos și drept și sfânt,/Te-ai războit pentru dreptate,/ Pentru un rost pe-acest pământ.// Unii ți-au scris o umilință./ N-ai acceptat-o, ai fost brad!/ Rămas-ai în a
POEZII CU INIMĂ CURATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368201_a_369530]
-
doctor ION SMEDESCU ne uimește cu câtă tenacitate și-a urmat visul său de-a face totul pentru tinerii studioși, fiind alături de ei cu vorba înțeleaptă și cu fapta. Când în ziua înmorată de 6.X.2008, iubitul dascăl a pășit spre lumea celestă, eternitatea i-a întins mâna ca unui bun creștin, iar eu am reușit să-i aduc omagiu, cu ochii înlăcrimați, dargului meu vâlcean care în 2002 scria în cartea mea „FLOWER CROWNS FOR THE EROES - Cununi de
ÎN MEORIAM ION SMEDESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368254_a_369583]
-
ora când paradisul doarme, Doar un nebun umblă hai-hui, E trist și singur, de ce Doamne? Un călător prin destinul nimănui. Nimic în jurul lui, totul e tern, Cum naiba să se mai găsească! În față doar genune-i aștern, Iar el pășește pe un fir de ceață. Se poate pierde ușor în destine, Nicio lumină-n juru-i nu se vede, Pentru el nu mai există mâine, Sau semafor ca să arate verde. La ora asta paradisul doarme, Doar un nebun umblă hai-hui, Lăsând
CĂLĂTOR PRIN DESTINUL NIMĂNUI de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362607_a_363936]
-
miros de vanilie, Dintr-un stoc deja epuizat. Ne plouă cu iluzii toante, Fata Morgana e tot virgină, Într-un deșert cu mii de oaze, Iluzia așteaptă iluzii să vină. Atâta ploaie cade pe noi, Noroiul face grevă-n depouri, Pășind pe stropi de ploaie, goi, Ne-mbolnaviră niște e-uri. Ploaia de flori ne cuprinde, Ne colorează pașii tăcuți, În eter, un radio transmite, Ploile de flori, să le asculți. Plouă cu tăceri abstracte, Ce fac un zgomot îngrozitor, Tăcerile sunt
PLOUĂ CU LACRIMI DE MÂINE de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362603_a_363932]
-
De la o vreme, chiar ciuli urechile, deoarece i se păru că aude tăieturi de topor. Părăsi cărarea cea comodă de pădure, și se afundă într-o râpă mai greu de coborât, până în apropierea locului de unde se auzeau tăieturile de topor. Pășind tiptil, se apropie de locul de unde veneau zgomotele. Iată, printre ramurile tufișului, chiar a început să vadă un cal înhămat, rumegând niște fân, lângă o sanie pentru cărat lemne. Ceva mai la deal, zări doi țărani care retezau de zor
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]
-
organe, Am apărut într-un ozon, să-mi scriu pe cuget împăcare... Și alungitele ființe, sfințite, fără conceput, de Dumnezeu, Magna cum laude cea față de credință, spre care mă-ndrept eu... Apoi, pe inimi o mireasmă vine, trupul se descleaștă, Pășind, se-așează pe genunchii vii, și sufletul pe treaptă... Popasul etern a început, tot ce durea, acuma freamătă, Îmi deschid inima, cu harul împlinit, dezmint aplauzele toate, Divinele cântări îmi stau în prag, jur să mi le agonisesc- Am sufletul
POPAS ETERN de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362709_a_364038]
-
patina zecilor de ani trecuți de la confecționarea lor. Ambii părinți ai lui Mircea erau colecționari. Tatăl colecționa tablouri și mama obiecte de mobilier, bibelouri și obiecte vechi de artă. Peste parchetul lustruit de-ți era teamă să nu aluneci când pășeai, tronau covoare persane originale în care ți se scufundau picioarele adânc. Cum a parcat Fordul în fața vilei, ușa de la intrare s-a deschis larg și în cadrul ei și-a făcut apariția o femeie la vreo cincizeci de ani, înaltă, subțire
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
firele albe ca și în frizura tunsă scurt. Săndica a simțit că i se taie picioarele de emoție. Se sprijinea de brațul lui Mircea să nu cadă. Nu mai putea articula nici un cuvânt. Era intimidată și neputincioasă de a mai păși mai departe spre amfitrionii ce o așteptau sub veranda încadrată de geamurile ornamentale de culoarea safirului. Și-a dat seama că locul ei nu-i printre aceste personaje impunătoare pe fața cărora se citea trufia omului ce face parte din
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
de culoarea safirului. Și-a dat seama că locul ei nu-i printre aceste personaje impunătoare pe fața cărora se citea trufia omului ce face parte din clasa selectă a societății. Mircea o sprijini de braț și o îndemnă să pășească mai departe. Ajunsă în fața ultimei trepte îngăimă un bună ziua abia șoptit. Atât Veronica cât și Ștefan, părinții lui Mircea au reținut cu satisfacție încurcătura în care se găsea musafira fiului lor. - Poftește Săndica. Așa parcă te numești după câte ne-
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
Intră, noi nu mâncăm pe nimeni, spuse Veronica de la înălțimea rangului pe care dorea să-l evidențieze. - Vă mulțumesc... desigur... din nou bună ziua. Sunt puțin obosită de pe drum. - Nu-i nimic. Ai timp să te odihnești. Poftim în living. Amfitrioana pășea prin hol spre living cu mersul ei înțepat, lăsând în urmă o adiere suavă de parfum fin. Doctorul Ștefan a rămas să închidă ușa vilei. Așezată în adâncimea unui fotoliu din lemn de mahon masiv, cu o tapițerie din catifea
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
plăcut aromatizante, să nu miroasă a dejecțiile în izul cărora își desfășura zilnic activitatea. Era o fată îngrijită, elegantă și mai ales frumoasă. Ochii doctorului Ștefan nu se dezlipeau de pe chipul și trupul său subțire. La intrarea în living a pășit peste un covor persan original în care picioarele se afundau adânc ca în iarba pășunilor mănoase de lângă grajdurile fermei. În vitrină se lăfăiau numai obiecte din porțelan, statuete și servicii de ceai sau cafea. La capetele vitrinei din lemn masiv
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > POEM DE RĂMAS BUN Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 1374 din 05 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Poem de rămas bun Bat clopotele Doamne, sunt pe drum Pe drumul veșniciei eu voi păși de-acum, Sunt doar un călător, ce-i pregătit să bată, Sperând întru iertare, azi, în cereasca-ți poartă. Bat clopotele, plecarea mea vestesc, Pe raza-ți de Lumină spre Casa Ta pornesc. Lipsit sunt de cuvinte, doar rugile din
POEM DE RĂMAS BUN de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362743_a_364072]
-
din mine... Te caut și Te chem și Te-ascult Părinte-al Iubirii divine... Ofranda-mi aduc de-nchinare Prin rugă, prin cântec și vers Și-n clipa de har și-adorare Trecutul prin sânge mi-e șters! Pe calea îngustă pășesc Cu Tine alături Isus Mă-nveți cum să iert...să iubesc De toate și tot mai presus! Mă-nvălui cu pace deplină, Cu har, cu speranță și dor... Cuvântul Tău iarăși m-alină Și aripi îmi dai pentru zbor! Departe
OMAGIU DIVIN 10 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362739_a_364068]
-
I la Festivalul Concurs de Interpretare Folclorică „Toamna arieșeană”. Despre călătoria care a urmat pe drumul auroral al muzicii ușoare e și mult, e și puțin de vorbit. Mult pentru că-i pavat cu pietrele rare ale succesului, puțin pentru că a pășit pe el foarte repede și l-a mers în iureș. Tatăl artistei, Alexandru Mihai a înscris-o într-o zi la un concurs muzical organizat de către Titus Munteanu, la București, în competiție cu patru sute cincizeci de copii. Andra a strălucit
ANDRA. DRAGOSTEA, GUVERNANTA STĂRILOR SUFLETEŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362753_a_364082]
-
Acasa > Stihuri > Semne > SITUL UNIVERSULUI Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1374 din 05 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului în cârca furnicilor omul pășește agale ridică fruntea mândru gesturile îi sunt leneșe sapă groapa bipedului visător printre tranșee de umbre situl universului freamătă între poli cuvintele se nasc ușor, rezistă puțin la fel ca materialele ieșite acum din mâna omului la fiecare freamăt mai
SITUL UNIVERSULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362779_a_364108]
-
omului, luna nu mai cochetează cu florile, iar prinții din poveste neant sunt pentru totdeauna. VINA DE-A FI FEMEIE Am fost create cu și fără vină Ca să simțim durerea din Calvar. Oricât în viață greul ne înclină, Noi vom păși mereu prin al Său har. Suntem femei, deci, noi suntem de vină. Dar Însuș Creatorul ne-a creat Cu-a Lui iubire tainică, divină, Să fim în lume fără de păcat. Suntem de vină: ăsta e răspunsul, Dar vina noastră a
TOAMNA DIN SUFLET (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370125_a_371454]
-
născut!” Iubirea ta mi-alină orice rană, Poet iubit - icoană în Absolut! STENAHORIA Mi-e a toamnă din oase azi. vânăt cer găurind ochi si poezia care nu mai vine spulberă gânduri, speranțe, jucându-se cu fiorii mei. E toamnă, pășesc furișat prin frunzele-adormite a moarte și înălțare, să nu trezesc rugina din plictis. Mi-e a toamnă în suflet azi. cerul vieții lovește cu bulgări castanii. Căutăm în căderea lor o nouă înălțare vioaie, verde, veselă, văpaie a noastră. -------------------------------------- Ligia-Gabriela
TOAMNA DIN SUFLET (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370125_a_371454]
-
tine. UN FLUVIU ANONIM Sunt un fluviu anonim, fără memorie, fără poveste... Sunt un fluviu indiferent de pasiunile pe care le mai pot aprinde pe malurile mele. Sunt același fluviu anonim oglindit în singurele aripi ale salciei peste care-am pășit, spumegând, în liniștea dureroasă a talazurilor. FLOARE-DE-COLȚ Desculță de gânduri, desfrunzită de vise îmi cresc rădăcinile pe lujerul ploii, și-mi legăn ramurile pe creștetul pământului. FLOARE-DE-LOTUS Arșița nopții cade osândită de miezul grâului copt. Frunzele crescute în primăvara morții
6 POEME de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370142_a_371471]
-
întinse pescar și vânător în ale firii cele curate las să prindă-n noduri neguri în vers le cern le mai răsfir odată apoi cuvintele le umplu iar cu rouă mi-s tălpile curate, umbră, iarba crudă m-alintă când pășesc atent pe vârfurile-i fine eu merg agale nu apăs să frâng tulpinile de stele m-am ridicat mă mai târăsc în dimineți aldine las ploile de aur să m-aline în colț de ochi se umple lacrima de ele
FAGURI DE DRUM de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370158_a_371487]
-
cele visuri pline să cerni lumina-n fagurii de viață pe chipul tău sunt ploi de aur fine vin pleacă iar revin răsfață gândul curat acum cu-o nouă dimineață - spune umbra - e primăvară umbră-n mine-acum pornesc prin viață pășesc agale-n iarba firii alerg mă zbat cad mă ridic mă-ndrumă corbul tigrul lupul alb în taina devenirii 27 februarie 2014 Referință Bibliografică: faguri de drum / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1154, Anul IV, 27
FAGURI DE DRUM de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370158_a_371487]
-
și-n ultimul ceas, Nepăsători, nu vom mai trece, Pe lângă aceia care, Rabdă pe o piatră rece. Dacă-am ști moartea când vine, Am ierta, fără vreo urmă, De ură, sufletele negre, Că ne-au murdărit cu "humă". Și am păși împăcați, Spre altă lume ce ne-așteaptă. Dacă nu putem ierta, Pe noi, cine ne mai iartă? Referință Bibliografică: Dacă-am ști moartea când vine.... / Andreea Văduva : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2335, Anul VII, 23 mai 2017. Drepturi
DACĂ-AM ŞTI MOARTEA CÂND VINE.... de ANDREEA VĂDUVA în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370173_a_371502]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > ÎNSPRE „FĂRĂ NOI” Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1182 din 27 martie 2014 Toate Articolele Autorului Duc iar pe umeri stele fără vlagă Pășind pe nori de zâmbet resemnat. Numai tăcerea mi-a rămas întreagă. Un singur gest păduri a retezat, A adus ploi și vânt de-amărăciune, A ascuțit tăișuri de cuvânt Și-a mărunțit povestea. O genune A înghițit tot zidul de
ÎNSPRE „FĂRĂ NOI” de AURA POPA în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370200_a_371529]