3,706 matches
-
de fapt, kynismos à la Diogene), Caragiale a râs și de cei care au râs la comediile lui, deși, spunea Slavici, "puțini de tot au mai rămas cei ce-și dau seama că e lucru de plâns..." când cel mai păcătos învinge. De la un timp, însă, sub grimasă râsului său, a început să se strecoare "un fior de ghiață": Și asta mai cu seamă din clipa când l-au podidit lacrimile peste măsură în ziua de 28 iunie 1883, când cea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
oară tradus aș mai ierta o dată și apoi, hotărît, a zece oară, Caragiale! Grajduri păduri și vîlcele, conexiune cu locuri încîntate, păduri și vîlcele memoria, mangustă ai fost, moarte ai fost și de pe locuri te muți în paranoia cea mai păcătoasă, cu pilde, că ridic glasul precum Domnul, adevărat, adevărat zic vouă, cine-și iubește sufletul său îl va pierde! dar eu nu, că să cîrtesc asupra morții, care mă rabdă, ca pe oricare! Bîrnova lumina în vîrful stîlpului sigur materială
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
glosarul mama pentru de-ce-nu-merge-mai-repede, troiță cu tablă pe cîmp, bolta bisericii dîmbul umflat în spate, satul răsfirat, hai că trebuie să coborîm, mai avem un pic! dar mai stau, pînă oprește! gest elocvent, Valea Florilor, menită îți este școala aceasta păcătoasă, inscripție "Clasele I-IV" ori chiar, Doamne ferește! trecînd linia spre ea, căci coborîți de cealalt ă parte, un tren, într-o dimineață... Doamne ferește! ar izbîndi iarăși obiectele! meri sălbăticiți, nuci, rest de livadă, trec în pereții văii clipele viitoare, calea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
era ținută în regimul constituțional al Transilvaniei, nici despre rolul acesteia în cristalizarea conștiinței naționale la românii ardeleni. Singura ei contribuție ar fi fost la prezervarea iobăgiei. Deprivată astfel de orice merit istoric și împovărată în schimb cu un trecut păcătos, închiderea Bisericii Unite apare ca un act pe deplin justificat. Pe măsură ce înaintăm înspre epoca modernă, rolul bisericii în istoria românilor scade considerabil. Până în secolul al XX-lea, când actorul colectiv central devine mișcarea muncitorească, reprezentată prin avangarda sa revoluționară, PCR
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și uit să închid gura. Mă lăcomesc să le văd pe toate. Apoi îmi dau seama, îmi fac cruce cu limba în gură și rostesc în gînd: Iartă-mă, Doamne! Să nu oprești ploaia, mai bine trăsnește-mă pe mine, păcătosul decît să... N-am apucat să termin, că o bubuitură năprasnică a trosnit la cîțiva metri de noi. Eu eram convins că mă caută pe mine și mă bag mai pe la mijlocul mulțimii, să nu se îndure Domnul ca, o dată cu mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
decît să... N-am apucat să termin, că o bubuitură năprasnică a trosnit la cîțiva metri de noi. Eu eram convins că mă caută pe mine și mă bag mai pe la mijlocul mulțimii, să nu se îndure Domnul ca, o dată cu mine, păcătosul, să mai ia și alți nevinovați. În mijloc era și mai rău, păcătuiam și mai mult, fetele erau neglijente și mă împungeau cu ce aveau ele mai frumos, fără să vrea. Închideam ochii să nu văd, dar nu după mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și mestecau agale, fără tragere de inimă ca și cu gura altuia, mîncarea de post. Dacă dorești, părințele... Ferească Dumnezeu... era mereu același răspuns. Alte păcate mai mari nu avea pădurarul, dar călugării nu erau chiar așa de siguri că păcătosul va cunoaște poarta Raiului. Murise de două zile cînd l-au găsit, înghețat bocnă și l-au anunțat imediat pe unicul fiu, fugit în America, încă din vremea cînd eram toți tovarăși. Se lăsase noaptea cînd praznicul se sfîrșise. Eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
care se împrăștie peste tot. Florile se transformă într-un fel de cireșe care sînt căutate de păsări. Dar cînd cad jos, mai ales pe gazon, nu-i prea plăcut. Cît despre apa din piscină este plină cu floricelele alea păcătoase! Întreb curios: Cum îi curățați? Urc sus cu maceta și tai tecile și florile. Mă uit în vîrful palmierilor și mă furnică tălpile. Cît costă? Un dolar de palmier. Acum chiar că mi-ar prinde bine să mai văd și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
moment. Rămîne năuc! Iau iguana și i-o ofer: Ține, un cadou, ca unui prieten. Nu, nu se poate, eu sînt de vină, scuză-mă... Tremura de emoție. Pleacă bodogănind mulțumiri în toate limbile pămîntului. Eu mă simt un mare păcătos și-i cer iertare lui Dumnezeu. Secretul pictorului Pictorul Alvarez de Vega stătea în poarta micii sale căsuțe din periferia sudică a Havanei. O mahala tipic sud-americană, cu străzi desfundate și prăfoase, cu trotuare care n-au fost niciodată asfaltate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
egumen, arhimandritul Ioasaf Voinescu, care a rezidit-o din temelii așa cum se vede. Lângă portretul ctitorului se găsește inscripția: „Nu nouă Doamne, nu nouă, ci numelui Teu celui Sfânt s-a zidit din temelie această sfântă biserică, de smeritul și păcătosul robul Teu Arhimandritul Ioasaf Voinescu, și s-au înfrumusețat în lăuntru și afară precum se vede astăzi, și din nou s-au înzestrat cu toate argintăriile și vestmintele și alte odoare, pe care păzește-o Tu Doamne și o întărește
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Doamne și o întărește în veci neclătită. Iar către bunii și drept slăvitorii Hristiani, care vor avea dragoste a ceti pe aceste slove, cu umilință vă rog, să ertați orice greșală veți afla și se ziceți cuvântul <<Milostiv fii Doamne păcătosului acestuia>> ca și voi aseminea să aflați milă înaintea Domnului. S-a început zidirea bisericii la anul 1836 și s-a sfârșit la anul 1841, Octombrie 30.” Pe frontornul turnului clopotniță scrie: „La anul 1819 s-a început zidirea acestei
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
au zidit în 30 zile.” Am intrat în altar, unde Spiritul domnesc îmi atrage atenția asupra unui Tetraevanghel pe care se găsește o inscripție slavonească. - Ce spune această notiță, mărite Spirit? - Ascultă: „Acest Tetraevanghel l-a scris cu mâna mult păcătosul popa Gavriil Melentiescul, în zilele Evseviosului și iubitorului de Hristos domnului nostru Ioan Petru Voevod (Rareș), cu mila lui Dumnezeu Domnitor țărei Moldovei, în anul 7053 (1545), luna iunie 30 zile.” De ce ai rămas pe gânduri, dragule? - Mă gândeam cum
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
pietroi...” La Pungești exista și doctorul Pravăț, despre care aflăm, tot din ceea ce mărturisește Dan, parcă ceva mai complet, : „...de un an era la Pungești; ca-n toate părțile pe unde fusese, se izbea și aici de greutățile aceleași administrații păcătoase, care n-are altă grijă decât căpătuiala și gheșefturile. înșira greutățile cu care se lupta ca medic, ignoranța și superstițiile poporului, mizeriile pe care el le vedea zilnic,” mizerii care își aveau izvorul chiar în cârdășiile subprefectului. Pungeștiul era centru
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
290, Traian Nicula îl prezintă ca pe un autodidact, dar cu o cultură aleasă, prezent cu povestiri și articole, pe variate teme, în publicistica vremii. două sunt lucrările sale de bază: drama în trei acte intitulată „Moartea voinicului de mâna păcătosului”, București, 1936 și „O dragoste înmormântată”, București 1939. Tema scrierilor sale - viața satului și timpului său. În anul 1940, Lucian Predescu în lucrarea „Enciclopedia Cugetarea”, București, editura Cugetarea, face referiri demne despre autorul la care ne-am referit (p.260
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
la Pungești a fost un caz cu asemenea gândire nesăbuită unui om ce s-a spânzurat în pădurea Haragoja, tatăl lui Vasile Melian, după cum îmi amintesc. Doamne, Dumnezeul nostru, a tuturor muritorilor, dă minte a se scăpa de așa gândire păcătoasă își zice Săndel. Apoi merge mai departe, după părerea lui mai având cale de aproape o oră până la Pungești. Vacanță cazonă, -Partea a doua- Săndel nici nu prea și-a dat seama când drumul dintre Gârceni și Pungești se apropie
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
proasta utilizare a propriei persoane și a lumii. ți se dă o bicicletă și o folosești la tăiat lemne. Ești invitat să adulmeci o pajiște și o transformi în maidan. Asta nu e slăbiciune. E lipsă de inteligență, gândire șchioapă. Păcătosului nu trebuie să i cerem, așadar, numai să se abțină, să reziste, să fie „tare“. Trebuie să-i cerem, măcar din când în când, să facă un efort intens și consecvent de gândire. „Fii cuminte!“ nu înseamnă în fond altceva
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
din prelegerile sale de istoria filozofiei, când își încheie capitolul despre stoici cu fraza următoare: Este efectul inevitabil al oricărei „filozofii“ care caută soluții de viață făcând abstracție de orizontul misterului. Iisus s-a născut nu doar într-o lume păcătoasă, secătuită, dezorientată. S-a născut într-o lume fundamental plictisită. Pe acest fond de plictiseală, el a venit cu un enorm potențial de noutate: a adus „scandal“ intelectual, surpriză morală, speranță nesă buită. De aici, efectul său trezitor, prospețimea sa
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
provocată în întreaga lume de moartea prințesei Diana se explică în mare parte de vreme ce această dramă instala personajul la intersecția unor mari teme folclorice - fiul regelui care ia de nevastă o păstoriță, soacra cea rea - și a unor teme religioase - păcătoasa dată morții și care își asumă prin sacrificiul ei păcatele noilor convertiți. Înțelegem mai bine astfel faptul că drama a permis altor structuri arhaice să reapară. Un unchi dinspre mamă a putut astfel să revendice un rol care i-ar
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
la temperatura de zero absolut, care nu va putea fi atinsă În veci, căci În atari condiții entropia devine, ca nicăieri În Univers, zero... Dar, optimist rămânând, tot În totalitate, adică dobândind negentropia maximă, la fel de imposibil cel puțin pentru mine, păcătosul, sigur voi consuma pentru supraconductibilitate energie peșin, și nu puțină. Să presupunem că, printr’o străfulgerare de inspirație, printr’un cu totul nou principiu adică, toate astea ar fi rezolvate. Tot degeaba, căci construiesc astfel doar un bibelou, o inutilitate
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
rău, nici pașnic ori feroce, ci e așa cum e, și e bine așa, pentru el și Natură. Doar că omul, care e, deopotrivă bun și rău, iar asta de când cu civilizarea, caută să-și demonstreze sieși că nu e singurul păcătos pe lume și, de mai bine de două milenii, de la Esop Încoace, dezvoltă un gen literar pe care-l detest sincer: fabula, cu o furnică harnică și un greier leneș etc. Bașca chiar Biblia cu ale sale animale curate și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pisică lămurită? „Unde dai și unde crapă“. Adică o gheruță prin care Îți amintește sau prin care Îți sancționează un alt păcat. Totul e să te Întrebi cu ce-ai mai păcătuit. Nu-ți garantez aflarea războiului, dar sigur ești păcătos, pentru că deși ai mai mult creier decât mine, nu știi ce să faci cu el. „Meridian“, 19 ianuarie 2001, ora 11,42 16. Mă cheamă Moti. I Am aflat - ce nu află o pisică, mai ales că nu’și divulgă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mai curată ofrandă. Dar, pentru ca focul să poată sluji de punte Între noi și transcendent, el trebuie să fie pur și chiar ideatic. Adică să fie „foc viu“: aprins fără brichetă, chibrit ori amnar, departe de ochii neinițiaților și ai păcătoșilor, prin frecarea a două lemne. Adică doar combustibilul și Încă „ceva“... Îl fac ciobanii, aceia cu adevărat inițiați și care sihăstresc toată vara pe munte, În stâna cărora nu Încape picior de antiteză, iarăși cu ghilimele. Căci inițiere, sihăstrie, munte
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
am depășit spațiul „tipografic“, rezum: Orice boală a voastră este, dacă nu precedată, măcar Însoțită de o stare anormală a biocâmpului; tot al vostru. Și, cum voi sunteți - În ansamblu - excedentari energetic, În astfel de cazuri deveniți deficitari. Și atunci „păcătosul“ are nevoie de mine, un excedentar de felul meu, care să-i compenseze starea. Asta e „căldura de pisică“ evocată rândul trecut, un fel de a vă oferi - niciodată Împrumuta - din excedentul meu energetic. O dovadă? Cristi n’a uitat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
oii, Să ieși din osu în carne. Și din carne-n piele Și din piele cu mătura te-oi mătura, Și -n râu te oi arunca, Cu cuțitu te-oi înțepa și-n pământ te-oi băga. Nu în oase, păcătoase, (numele) să rămână curat luminatu, Ca de Dumnezeu lăsatu. Acest descântec se rostește de nouă ori pe șase smochine, din care una se pune pe bubă, una o mănâncă bolnavul, iar celelalte îi rămân vrăjitoarei, ca să fie de leac. Pentru
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
emuli ai lingviștilor și grămăticilor." Lingvist și grămătic împătimit este și N. Georgescu, numai că el parcurge drumul invers, de la îndreptare către presupusa eroare, ceea ce-i prilejuiește adesea revelația că nu asta a vrut să spună ori să sugereze Eminescu. Păcătoasele de virgule post-postate schimbă sensuri, apostroful (știați că există trei categorii de apostrofuri?) așișderea, cratima reașezată nu-i de acolo și deformează accentul afectiv prin preferarea celui logic: "...această gramatizare excesivă a textului aduce logica formală în dauna sentimentului, scoate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]