KorAP: Find »[drukola/base=păsa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...118 119 120 ...145 >

3,617 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439

și, o chestie și mai gravă, eu chiar i-l dădusem, am început să fiu tratată ca o paria. A trecut mult timp până când am fost din nou invitată în gașca lor să prizez cocaină. Dar mie nu mi-a păsat. Pentru că deja eram îndrăgostită până peste cap de James. Deși mă lăudam că sunt o tipă independentă, în fond, eram o persoană foarte romantică. Și cu toate că băteam darabana apropo de spiritul meu rebeloid, eram cât se poate de mic-burgheză. De la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
mohorâtă despre posibilitatea construirii unei arce. Tata încerca să joace golf, deși apa de pe terenul inundat îi ajungea până la genunchi. Eu eram singura pe care ploaia torențială n-o deranja. Se potrivea perfect cu starea mea de spirit. Nu-mi păsa că nu puteam să ies din casă. Aș fi fost perfect fericită dacă n-ar mai fi trebuit să ies niciodată din casă. Petreceam ore întregi întinsă în pat, uitându-mă în gol, cu Kate stând în pătuțul ei de lângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
erau niște bulimice înnebunite sau că luau amfetamine sau își făceau câte o liposucție în fiecare weekend. Iar acum, pentru prima dată în viață, nu-mi era foame. De fapt, eram oripilată de ideea de a mânca ceva. Nu-mi păsa. Nu-mi făcea nici o plăcere. Dacă aș fi avut aceleași sentimente și la șaptesprezece ani, aș fi considerat că sunt una dintre puținele alese. Dar eram mult prea sfârșită și nenorocită ca să-mi pese. Zilele se târau una după cealaltă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
de a mânca ceva. Nu-mi păsa. Nu-mi făcea nici o plăcere. Dacă aș fi avut aceleași sentimente și la șaptesprezece ani, aș fi considerat că sunt una dintre puținele alese. Dar eram mult prea sfârșită și nenorocită ca să-mi pese. Zilele se târau una după cealaltă. Uneori mă dădeam jos din pat, o luam pe Kate și mergeam jos ca să mă uit la vreun serial australian cu mama. Beam o cană de ceai cu ea, apoi mă întorceam la mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
deținea Anna. Deși ar fi trebuit să fiu. Ce vreau să spun este că Anna trăia exclusiv din ajutorul de șomaj. Și suferea de o dependență de droguri de categorie mijlocie spre grea care trebuia finanțată. Dar mie nu-mi păsa decât de mine. Majoritatea timpului eram pe jumătate beată. M-am gândit să-mi amorțesc durerea și furia îmbătându-mă. Ceea ce însă nu m-a ajutat deloc. Mă simțeam doar pierdută și confuză. Iar apoi, când mă trezeam, în cele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Ha! a exclamat Helen triumfătoare adresându-i-se, evident, Annei. Ți-am spus eu că mama urăște vaza aia de rahat pe care i-ai făcut-o. Știam că doar se preface că-i place. Altfel de ce nu i-a păsat că a dat Claire de ușă cu ea, în schimb i-a păsat că i-a spart scrumiera Aynsley? E momentul să mă car, m-am gândit. Am urcat fără zgomot înapoi, pe scări. Eram tulburată. Mă cuprinsese un sentiment

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
eu că mama urăște vaza aia de rahat pe care i-ai făcut-o. Știam că doar se preface că-i place. Altfel de ce nu i-a păsat că a dat Claire de ușă cu ea, în schimb i-a păsat că i-a spart scrumiera Aynsley? E momentul să mă car, m-am gândit. Am urcat fără zgomot înapoi, pe scări. Eram tulburată. Mă cuprinsese un sentiment ciudat. Mai târziu, l-am căutat în catalogul meu de sentimente și l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
el cu zâmbetul pe buze. Ce băiat drăguț și politicos, a spus mama pe un ton satisfăcut. Eu nu i-am răspuns. Mă gândeam că nu arăta prea răvășit pentru cineva care tocmai făcuse sex. Și mă întrebam de ce îmi păsa. Capitolul unsprezecetc "Capitolul unsprezece" După ce Adam a plecat și Helen l-a trimis în noaptea umedă și friguroasă de martie ca să-și găsească drumul către apartamentul din Rathmines, sora mea a închis ușa de la intrare în urma lui, a intrat în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
această cauză, adică de vreme ce el era cel care greșise, presupuneam că o să primesc automat custodia lui Kate. Dar în loc să mă simt triumfătoare, eu nu mă simțeam nici măcar ușurată. Asta nu era o victorie. Îmi doream ca lui James să-i pese de copilul nostru. Îmi doream ca fetița mea să aibă un tată. Aș fi preferat ca James să mă cheme în instanță, să ne bălăcărim, să mă calomnieze numindu-mă lesbiană sau femeie de moravuri ușoare (deși asta nu era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
îmbătrânesc. Cândva aș fi fost bucuroasă să stau în picioare, cu paharul de bere în mână, în mijlocul oamenilor și nu m-ar fi deranjat să mă las purtată de valul petrecăreților, asemenea algelor purtate de valuri. Nu mi-ar fi păsat că persoana cu care ar fi trebuit să stau de vorbă era la mai mulți metri depărtare de mine și că majoritatea berii îmi ateriza pe încheietura mâinii. Laura a vrut să afle totul despre Kate. Iar eu am fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
sunt în direcția aia. După care m-a lăsat să-mi văd de treabă. Minunat, m-am gândit eu plină de resentimente. Aș putea să fac întinderi musculare la stânga, la dreapta și la centru că lui tot nu i-ar păsa. Preț de câteva secunde am stat și l-am așteptat să se întoarcă și să-mi arate ce și cum să fac. Sinceră să fiu, presupun că-mi făcusem tot felul de iluzii grandioase - din cauza cărora mă simțisem vinovată - în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
s-o protejez. Când am ajuns la cabina de probă, am avut încă un șoc. Unde Dumnezeu aveam s-o pun pe Kate? Kate nu era o geantă sport pe care s-o arunci pe podea și să nu-ți pese cine se așază pe ea. Am făcut rapid stânga-mprejur și m-am întors pe unde venisem, croindu-mi drum prin mulțimea de oameni cu capul plecat și cumva avântat, astfel că arătam cam ca un taur. Oricum, am cumpărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
era tatăl lui Kate. James era tatăl lui Kate. Iar James nu era acolo. Totul era așa de straniu, de haotic, de ciudat și de trist. De ce nu putea fi Adam tatăl lui Kate? Sau de ce tatălui ei nu-i păsa de ea? —Ai vrea să ai copii? l-am întrebat pe Adam. Nu vreau să spun acum, ci așa, cândva? Adam s-a oprit din ceea ce făcea și preț de un minut a rămas nemișcat. Apoi s-a întors și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
nu e orice bărbat. E un bărbat drăguț și dulce, căruia îi pasă de mine. Ei, sau cel puțin pare că-i pasă de mine. Iar mie îmi pasă de el. Ușor șocată, am realizat că da, într-adevăr îmi păsa de el. Nu vreau să spun că-l iubeam sau chestii de genul ăsta. Fiindcă ar fi fost o minciună. Dar avea ceva ce mă emoționa. Și nu voiam să-l fac să sufere. Dar oare aveam să-l fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
tii ai fost în ultimele trei zile, ratatule, bețiv egoist ce ești? Dar cum nimeni nu scrisese încă o astfel de carte, trebuia să mă bazez pe propriul meu instinct. —Ce mai faci? m-a întrebat James. De parcă ți-ar păsa, m-am gândit. — Foarte bine, am răspuns politicoasă. A urmat o pauză. — A!... și tu ce mai faci? am adăugat repede. Chiar așa! Unde-mi erau bunele maniere?! Se mai mira cineva că James mă părăsise? —Bine, mi-a răspuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
aș fi luat-o niciodată în considerare ca sursă de inspirație pentru numele primului meu copil. Da, am reușit să îngaim cu amărăciune. După Kate Bush. N-aveam de gând să mă deranjez să-i explic motivul real. Ce-i păsa lui? Hei! a exclamat James evident abia lovit de respectiva idee. Pot s-o iau în brațe? În alte circumstanțe, James ar fi putut fi descris ca vorbind cu entuziasm. Acum era clar că furia și amărăciunea mea depășiseră nivelul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
de la mine. Era minunat. Pe drumul de la locul unde parcasem mașina și până la restaurant avusesem parte de niște priviri ciudate. Presupun că eram cam prea elegantă pentru o seară de luni, într-un aprilie cu cer senin, dar cui îi păsa. Chelnerul, un tinerel îmbrăcat într-un costum de seară care nu-i venea bine și care se dădea italian, dar vorbea cu accent de Dublin, a venit în grabă la masă și a pierdut o grămadă de timp, absolut fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
mai răbdător. Uite ce e Claire! Trebuie să vorbim. Nu mai e nimic de spus, am replicat automat. Hoopa! Iar începusem. Iar o luasem cu clișeele. Sincer, îmi venea să mor. Era așa de jenant. Și nu mi-ar fi păsat. Dar nici măcar nu era adevărat. Erau foarte multe de spus. Ho, ho, ușurel, ia-o-ncet, ia-o-ncet, mi-am spus singură. Nu aveam în plan o discuție calmă și civilizată? a întrebat-o cu blândețe partea rațională a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
în punctul ăsta ar trebui să vă atrag atenția că James nu țipa niciodată. Nici măcar nu se apropiase vreodată de zona urletelor. — Tot timpul cereai să ți se acorde atenție, a continuat el. Și sprijin. Și niciodată nu ți-a păsat de mine nici cât negru sub unghie. Nu ți-a păsat cum mă simțeam sau de ce aș fi putut avea nevoie. Mă uitam la el cu gura căscată. Nu-mi venea să cred ce auzeam. De ce mă ataca? El mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
nu țipa niciodată. Nici măcar nu se apropiase vreodată de zona urletelor. — Tot timpul cereai să ți se acorde atenție, a continuat el. Și sprijin. Și niciodată nu ți-a păsat de mine nici cât negru sub unghie. Nu ți-a păsat cum mă simțeam sau de ce aș fi putut avea nevoie. Mă uitam la el cu gura căscată. Nu-mi venea să cred ce auzeam. De ce mă ataca? El mă părăsise pe mine, nu? Așa că dacă cineva trebuia să acuze, atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Ei, dar nu de asta te-am părăsit, m-a informat James. N-am făcut-o ca să te determin să te comporți ca un adult. Nu credeam că așa ceva e posibil. Dar am vrut să fiu cu cineva căruia îi păsa de mine. Cu cineva care să aibă grijă de mine. Iar Denise a avut grijă de mine. Mi-am înghițit durerea. —Mie îmi păsa de tine. Te-am iubit. Trebuia să-l fac să mă creadă. — Niciodată nu mi-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
adult. Nu credeam că așa ceva e posibil. Dar am vrut să fiu cu cineva căruia îi păsa de mine. Cu cineva care să aibă grijă de mine. Iar Denise a avut grijă de mine. Mi-am înghițit durerea. —Mie îmi păsa de tine. Te-am iubit. Trebuia să-l fac să mă creadă. — Niciodată nu mi-ai dat ocazia să te ajut. Niciodată nu mi-ai oferit șansa să fiu puternică. Acum sunt puternică. Aș fi putut să am grijă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
las să se vadă. Trebuia să mă gândesc că, deși Financial Times-ul nu era important pentru mine, pentru o altă ființă umană, adică James, era important, așa că, fiind o persoană altruistă, plină de grijă și empatică, trebuia să-mi pese. De-asta ai vrut să mă suni? l-am întrebat. Ca să-mi comunici acest aspect? Nu, nu, nu. De ce-am vrut să te sun? A, da! a zis James amintindu-și. Voiam să văd dacă te simți bine după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
iar eu să uit instantaneu tot ceea ce simțisem pentru James, să uit chiar că exista. Voiam să-mi las durerea sub pernă, iar când aveam să mă trezesc de dimineață, durerea să fi dispărut. Și nici că mi-ar fi păsat dacă în locul ei n-aș fi găsit nici un ban. Însă nu exista nici un remediu magic și nici o zână a relațiilor. Îmi dădusem seama de asta cu mult timp în urmă. Trebuia să trec prin toată situația de una singură. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Claire, eu chiar te iubesc și nu vreau să ne despărțim, așa că dacă pe tine te face fericită, atunci sunt gata să... să-ți fac... ăăăă... o concesie. —Ce concesie? l-am întrebat. Nu eram deloc interesată. Nu-mi mai păsa. Am realizat șocată că James nu-mi putea spune nimic, absolut nimic care să mă facă să mă simt mai bine. Nu-l mai iubeam. Nu știam de ce sau când încetasem să-l mai iubesc. Dar încetasem. James a continuat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]