6,523 matches
-
dezvăluia în toată vastitatea lui, luminat în chip misterios, parcă prin tavan și volutele coloanelor, căci nu se vedeau, nicăieri, ferestre, iar lumina zilei, care ar fi trebuit să se reverse prin cele două mari uși turnante, părea depărtată și palidă. Cât putea cuprinde cu ochii, se întindea un singur covor gros, roșu-aprins, a cărui dogoare era întreruptă doar de fotoliile și măsuțele joase, în jurul cărora așteptau, absenți, sau dormitau, bătrâni și bătrâne de toate vârstele. La răstimpuri treceau și femei
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
întoarse și Adrian și o privi mai bine. Era înaltă, cu o față oarecare, fără vârstă, și răsucea distrat între degete un inel cu chei. Era, ca și cealaltă, îmbrăcată în cenușiu, cu un mic șorț verde, care, la lumina palidă a coridorului, părea decolorat. - Depinde, rosti în cele din urmă, foarte încet, parcă ar fi șoptit. La ce anexă? - În orice caz, o întrerupse Adrian, nu e la cea cu văduva... I-am uitat numele, dar știu că e văduvă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se deschise, și era gata să intre, când auzi șoapte precipitate în spatele ei. Femeia deschise repede poșeta și, ca și când și-ar fi dat seama că a uitat ceva, se întoarse brusc, îndreptîndu-se grăbită spre bar. Privi ca din întîmplare femeia palidă, cu un mic șorț verde, care-și stăpânea anevoie emoția, și tânărul care-i vorbea în șoaptă, agitat. Alături, un bărbat înalt, cu o figură severă, își ținea amândouă mâinile la spate, silindu-se să privească drept înaintea lui. Întovărășindu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu multă luare-aminte. Surprins de întunerecul și tăcerea din sală, făcu un pas și strigă: - II Comandante! Atunci se auzi, foarte încet, ca venind de departe, o orchestră, și în sală, în mai multe părți deodată, începură să pâlpâie lumini palide, parcă de luminări și de vetuste lămpi cu gaz. - Cu alte cuvinte, reluă Adrian, apropiindu-se din nou de Orlando, numai unul ca mine, un poet conștient de misiunea politică a poeziei, e susceptibil să înțeleagă mesajul... - Il Comandante! strigă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
căzut grămadă, toate trei, și acum nu mai îndrăznea nimeni să le ajute, pentru că ele se prăpădeau de râs rostogolindu-se pe covor, și cine știe ce-ar fi urmat dacă Elefterescu nu s-ar fi ridicat brusc în picioare, palid, tremurând ușor de emoție, exclamînd: "Așa s-a întîmplat și cu prințul Siddharta!" - Ce-l apucase? întrebă amuzat Lorinț. - Citise o viață a lui Buddha, și de-atunci, de câte ori avea prilejul, la birou sau la petreceri, numai de asta ne
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai isteric, tăvălindu-se pe covor, jucând puțin teatru, încercînd să pară lubrice, iar Vera i-a strigat: "Siddharta! s-au împlinit scripturile. Acum e momentul să lași totul și s-o pornești spre Himalaya!"... Elefterescu rămăsese în picioare, tot atât de palid, ca o statuie, doar buzele îi tremurau. Și apoi Elvira, care era lângă el la masă, destul de amețită și ea, a început să plângă și i-a strigat: "Siddharta! Eu sunt soția ta, prea iubita Yasodharta, pe mine nu mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Ieronim. - Atunci n-ai ascultat bine când ți-am citit fragmente din scrisoarea lui Adrian. Pentru că, am uitat să adaug, când s-au reaprins luminile și ne-am dat seama că Elefterescu dispăruse, Adrian s-a ridicat, și el foarte palid, și ne-a făcut semn cu brațele, dar zadarnic, căci larma nu s-a potolit. Dar eu l-am auzit bine, eram destul de aproape, la masă, și mi-era milă de Leana, căci părea speriată, deznădăjduită... Cunoști povestea lui, adică
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
întrebă. Locotenentul zâmbi și întinse brațul. Fluviul curgea lin maiestuos, tăcut, la câteva sute de metri în fața lor. Nu i se zărea celalt mal, căci ploaia continua să cadă măruntă, țesând parcă o perdea de negură, pe care lumina incertă, palidă, în care se ghiceau deja zorile, nu izbutea s-o străpungă. Din spatele lor, apăreau necontenit grupuri risipite, șovăiau câteva clipe, apoi coborau spre mal, unde se alcătuiseră deja convoaie, așteptând parcă semnalul de plecare. - Dar unde e podul? întrebă din
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
câți mai erau. Ieșisem din sat. Ilaria ar fi vrut să-l aducă pe una din poteci, dar Moșu se îndreptase hotărât spre șosea. - E de neînțeles cum de-și poate aduce aminte, șopti von Balthasar. Parcă se făcuse deodată palid. - Nu mai vede, nu mai aude, nu mai vorbește, și acum, într-o clipă sau poate în zece minute, va muri. Dar totuși își aduce aminte. După o mie de ani, își aduce aminte... Când a ajuns în șosea, Moșu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vite. Scuipă mâniat în lături, apoi arătă clopotnița: Nici de biserică nu v-ați îndurat. Ați intrat cu mitralierele în sfântul lăcaș. Ați pus dinamită în clopotniță. Von Balthasar îl ascultase țeapăn, aproape în poziție de drepți. Se făcuse foarte palid. Pe neașteptate, duse mâna la cască, salută, apoi își scoase centironul cu revolverul și i-l întinse, fără să spună un cuvânt. Văzîndu-l că șovăie, m-am apropiat de Lixandru. - I-ai revolverul, i-am spus. S-a predat. Acum
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
atunci, îl întîmpină în mijlocul paginii. Îl luă în mână, fericit. Nu credea că un singur trandafir putea îmbălsăma o cameră întreagă. Șovăi mult timp. Apoi îl așeză lângă el, pe marginea fotoliului, și-și opri privirile asupra primei fotografii. Era palidă, decolorată, aburită, dar recunoscu fără greutate casa părintească din Piatra Neamț. V Începuse să ningă câteva ceasuri înainte, apoi, după Bacău, se dezlănțuise viforul; dar când trenul intră în gară ninsoarea încetase, și pe cerul spălat răsăreau, sticloase, cele dintâi stele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Către acel maidan mă îndreptam eu, cu un anumit scop, când am văzut venind un licean cu un porumbel în mână... - Era rănit... - Te rog, nu mă întrerupe. Ți-am spus că acum vorbește.... Venea un licean zgribulit, cu obrazul palid, ținând un porumbel în mâna dreaptă și mîngîindu-l la răstimpuri cu palma stângă... - Era rănit și mi-era teamă să nu-l mănânce pisicile... - Așa mi-ai spus și atunci. Dar eu te-am recunoscut imediat, căci duceai un porumbel
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mă îndrăgosteam și cărora, evident, nu puteam să nu le povestesc descoperirea pe care o făcuse acel personaj de nuvelă, mă părăseau; nu chiar pe loc, ca în nuvelă, dar scurtă vreme după aceea... Maria îl ascultase fascinată, când foarte palidă, când îmbujorîndu-se. - De ce s-or fi supărat? M-or fi crezut naiv sau sentimental, sau poate prost de-a binelea, căci cine ar fi putut lua în serios o povestire scrisă de un autor obscur și atât de absurdă? - N-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
copil-minune, ai izbutit să te vindeci singur, așa cum ai recunoscut-o adineaori... Dar chiar atunci, când erai copil-minune nimeni n-a încercat să te desfigureze, în așa fel încît să nu mai poți juca niciodată teatru. Niciodată! Se întrerupse foarte palidă, și încercă să-și înăbușe un suspin respirând adânc. Așa cum au vrut să-mi facă mie, la școală, când mă băteau cu varga și-mi loveau îndeosebi degetele, doar de mi-or rupe vreunul... Așa cum era să mi se întîmple
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
încă șaptesprezece ani, îl intimida. Parcă devenise deodată un alt om. Îngenunchease lângă pat, cu ochii deschiși, dar parcă nu vedea pe nimeni. Se ridica la răstimpuri și se ducea în salon, se plimba de la un capăt la altul, tăcut, palid, cu figura împietrită. Când, câteva zile după înmormîntare, s-a dus la el în cameră și l-a întrebat, Ieronim s-a făcut deodată palid. - Iartă-mă, Oncle Vania, i-am jurat că voi face așa cum mi-a cerut. Mi-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
la răstimpuri și se ducea în salon, se plimba de la un capăt la altul, tăcut, palid, cu figura împietrită. Când, câteva zile după înmormîntare, s-a dus la el în cameră și l-a întrebat, Ieronim s-a făcut deodată palid. - Iartă-mă, Oncle Vania, i-am jurat că voi face așa cum mi-a cerut. Mi-a cerut să jur că nu voi spune nimănui, nu voi spune decât băiatului meu, când va avea vârsta pe care o am eu acum
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lăsat-o să se culce, crezând că este cu adevărat bolnavă. A doua zi nu se simțea în stare să se ducă la școală. Cum era de așteptat, după-masă au vizitat-o Mihaela și Marius. Au găsit-o în pat, palidă și toată plânsă. Era singură, Ai ei nu veniseră încă de la serviciu. Le-a spus că nu se simte bine. După un timp Mihaela s-a scuzat și a plecat pentru că trebuia să-l ia de la grădiniță pe fratele ei
FLORENTINA ŞI TRAFICANTUL DE DROGURI. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Gabor Andreea, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2013]
-
tastele le apăsa tot mai greu și mai greu. Simțea cum aerul din jur este tot mai greu de respirat pe timp ce trece. Un fior rece îi trecuse pe șirea spinării. O altă lacrimă își facu loc pe obrazul palid al fetei, lăsând în urma ei o urma de gheață. Din capul ei curgeau multe gânduri, fără taină, fără rost, fără înțeles, fără nicio legătură, dar ea le scria rând pe rând fără să se oprească. Muzica suna în surdină de parcă
Cum ne pot afecta drogurile. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by STRUŢĂ RALUCA, DEACONESCU MIHAELA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2024]
-
enigmatic zâmbitoare. Existența cotidiană ascunde dincolo de falsul său chip energii cu mult mai copleșitoare decât intrigile de palat. Negativitatea și dinamica acestor impulsuri indică un gigantic bal mascat unde, însă, regii și prințesele au fost înlocuite de către decadenții unei umanități palide și desuete. Acești pioni mobilizați pe scena supraviețuirii mundane se ciocnesc violent în confruntări ridicole și epuizante. Miza giganticei conflagrații se rezumă la himerica perspectivă a unui mai bine terestru. Înfrângerea celuilalt este asumată drept mijloc pentru saltul existențial, pentru
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
dependență sunt mulți consumatori. Numărul persoanelor care își găsesc refugiul în aceste substanțe este greu de controlat. Drogurile pun stăpânire pe trupul și pe mintea consumatorilor. Victimele drogurilor pot fi întâlnite peste tot și pot fi recunoascute ușor datorită feței palide, ochilor roșii, cearcănelor și unei expresii pierdute. Sunt rupți de realitate. Viața este mult prea frumoasă pentru a fi pierdută în urma unui moment dificil. Totuși, consumatorii de droguri nu au nevoie să fie judecați, ci înțeleși și ajutați. Depresia, tulburările
FII CONȘTIENT, DROGURILE IȚI POT OPRI ZBORUL!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by BUGA CRISTIANA, POPA ANA-MARIA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2034]
-
să se deschidă, dar Papa tot nu s-a întors. Gâfâind, Yvonne se oprește în hall și fața i se fărâmițează în micile careuri de oglinzi ale ușii. O fundă nesuferită de tafta, un genunchi julit, o jumătate de obrăjor palid, gulerul strâmb al rochiței marinar, iat-o pe Yvonne fărâmițată între muchiile aurite ale oglinzii. Yvonne îl așteaptă pe Papa și se uită neli niștită din prag la cadranul de email albastru al ceasului. Se uită bine și își face
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
siluetă albă în șalul ei cu ciucuri de mătase, simțind fără îndoială că ceva i-a risipit puterea și așteptând, răbdătoare și plină de încredere în ea, ca să-i fie de la sine restituită. Cu țigareta între degetele osoase, cu fruntea palidă și pleșuvă dată mult pe spate, Profesorul fumează, nepăsător la mica febră a după amiezei, lăsându-se cu totul în voia măruntului, copilă rescului său sentiment de victorie. Asupra cui, asupra a ce, oare, victorie ? Pe canapeluță, Margot cască, având
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
închide ochii, îngrozit... Nu, I-aș striga, trece Te rog, Doamne, de la el paharul acesta ! Nu, I-aș striga, târându-mă la picioarele Lui... Cum aș putea să îl las singur în timpul călătoriei de două zile cu trenul, încercănat și palid, încremenit de spaimă în fața ferestrei, privind, fără să vadă nimic, peisajul ? Neliniștea din birjă, mâinile și picioarele înghețate și dinții clănțănindu-i, el trăgând tot timpul geamul ca să scoată capul și să-i strige : „Mai repede ! Mai repede !“ birjarului. Și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
împins de șoapta nemulțumită a soției sale, poate pierzându-și deodată răbdarea, așa cum și cu cele mai dragi ființe ni se întâmplă, Profesorul încearcă să desfacă pumnișorul strâns cu forța, descoperind, deodată, cu uimire, câtă putere pot avea niște degete palide și subțirele. Și tocmai pentru că simte că nimic rău pe lume nu poate veni din partea indulgentului Papa, Yvonne începe să țipe. Un țipăt ascuțit și neîntrerupt umple salonul, ca o sirenă de alarmă. Domnul Ialomițeanu râde și schimbă priviri de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
greu se abține să își înșface păpușa de un picior, să o azvârle în coșulețul ei și să tragă deasupra perdeluțele cadrilate - așa arată Sophie în clipa când reușește să-și ia, în sfârșit, în brațe păpușa cheală, cu obrăjor palid și nas bătrânicios. O așază pe genunchi și o așteaptă răbdătoare să se potolească până când, într-adevăr, aceasta încetează să mai dea din picioare și din mâini, pe bluzița de marinar alu necându-i, amestecate, lacrimile și saliva. în acest moment
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]