3,499 matches
-
revistă a felului în care a fost privit și reprezentat chipul lui Enescu de către câțiva dintre sculptorii noștri, Octetul de George Enescu și Cvartetul consonanțelor de Pascal Bentoiu, autor Martin Kowalevski, care face o analiză pertinentă, științifică, a celor două partituri, pe baza metodei psihologic-fenomenologice a ”gestaltismului”, O versiune românească a mitului lui Oedip (Olguța Lupu), Contrarii coincidente în destinul solar al lui Oedip (D.Petecel), ” Cu pași mici spre nefericire” - transcendența secundei ca interval de bază în Prologul operei Oedip
Festivalul international "George Enescu" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83703_a_85028]
-
Liviu Dănceanu Umberto Eco definea grafismul ca fiind un caz notoriu de ambiguitate, dacă nu chiar o nebuloasă în ordinea conținutului. îmi amintesc de o partitură a lui Alexandru Hrisanide, intitulată Soliloquium, care nu era altceva decît reprezentarea la scară infinitezimală a hărții României. Firește că traducerea în sonor a unei atare imagini vizuale asociative nu poate fi efectuată în absența legendei, așa cum bine îi stă
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
vizualității nu numai că se perpetuează sine die: el devine tot mai agresiv, mai simpotic. "Musique a voir". Avea dreptate Robert Muran atunci cînd afirma că grafismul în muzică are certe contingențe cu artele plastice. Ce a reprezentat expoziția de partituri de la Darmstadt din vara anului 1965 ori cea a pictoriței-muzician Marie Claire Mussat, vernisată la Paris în 1981, dacă nu debușarea unor idei componistice în teritorii ce servesc drept piață de desfacere a obiectelor vizuale! Și, prin ricoșeu, ieșirea produselor
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
limbajelor particulare, insulare, nu de puține ori factice și perisabile. Mai mult, încărcate de anexe, în care se scufundă imperturbabil. Henry Flynt spunea că muzica de orientare conceptuală este în mod esențial scufundată în accesorii, cum ar fi, de pildă, partitura (ce concurează uneori opera plastică, literară sau arhitecturală), indicațiile (hiper-gonflate la nivelul semnificațiilor), schema formei (folosită ca figurare a însăși concepției artistice) ori formula matematică și algoritmul (ca șir predeterminat de operații ale instituirii fluxului sonor). M-am gîndit la
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
Fuga și Prop a Vicmar. Din perspectiva autorului, evident, a fost o experiență obiectivă, o aventură interioară limită, necesară. Aspirația către formalizarea (sechelă a serialismului?) relației text-interpretare, structură-lectură, operă închisă-operă deschisă, competență-performață în actul (jocul) muzical, "grade de gramaticalitate ale partiturii - grade de gramaticalitate ale restituirii" (cum inspirat le numește Nicolae Brînduș) desemnează un set de modele posibile de aleatorism, dispuse mai mult sau mai puțin ierarhic pe linia sporirii indeterminismului, a liberalizării unor indicatori sonori: arbitrarizarea interrelației dintre interpreți și
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
asociații muzicale) și, nu în ultimul rînd, sensul etic (cel ce mărturisește raportul dintre idee și expresia ei sonoră). Dar sensul etic poate surveni și din retorica nedumeririi: compozitorul trebuie să scrie ce aude sau doar aude ceea ce consemnează în partitură. Cu alte cuvinte, cînd compunem, ne exaltăm precumpănitor simțurile ori rațiunea?
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
mezzosoprana Oana Andra, la implicarea dramatică susținută de soprana Crina Zancu în rolul atât de complex, în plan psihologic, al Tatianei. Apariție scenică dezinvoltă în rolul titular, baritonul Iordache Basalic nu a reușit, deocamdată, să asimileze specificul de vocalitate al partiturii, una dintre cele mai complexe pagini ale literaturii romantice a școlii ruse de operă a secolului al XIX-lea. Este un rol în care, ne aducem aminte, cu decenii în urmă a evoluat magistral - prioritar în plan actoricesc - baritonul Mihail
Evenimentele actuale ale stagiunii muzicale... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7437_a_8762]
-
memorialitatea) unei tradiții culturale. Cum însă sunt de parcurs și forme auctoriale, nereferite cu totul unei tradiții, este necesară instrumentarea acestora prin interfețe netede sau cu un grad mai ridicat de regularitate. Cel mai adesea, compozțiile muzicale sunt prezentate în partitură și cu această lentilă însoțitoare, indicațiile de tempo și mai ales de măsură fiind demult repere uzuale. Grație acestui demers, Mins se poate acorda dpc și odată cu propriul fapt, ca mers în-parcurs sau parcurgere. Cu timpul, însuși acest mijloc-interfață poate
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
c. Adecvat form-temporal S-dpc, C-Mins ne apare ca mod expresiv sau stil de variabilitate-în-continuitate. Dacă L-dpc este un deja-dat (predat), iar tempoul, o relație de stare Mins în parcurs (referită U-Fmz, printr-o tradiție sau convenție, incluzând și indicația din partitură), stilul particularizează C-Mins sub aspectul interpretativității. Aceasta implică o dublă diferențiere față de datul formal: în raport cu coordonata linearității timpo-metrice, având ca unitate o formulă tm; în raport cu schimbările formale de orice fel, respectiv cu încrețiturile care reliefează (expresivizează) linearitatea netedă (spațio-temporal) a
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
tm) în serii numeric identice, configurația dpc poate fi aspectată prin diferite calități metrice (binecunoscutele măsuri muzicale), care colorează caracterial timpo-metria unui segment sau a întregii L-dpc. Generic, numim aceste culori timbrometrie. Adesea, chiar dacă o lucrare muzicală este livrată în partitură sub o anume configurație timpo-metrică (ca măsură definită prin numărul tm), Mins se poate diferenția temporar, abordând o altă culoare metrică ori doar o altă nuanță, diferind prin modul grupării tm în cadrul aceleiași măsuri generice. De exemplu, o grupare de
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
însă că un accent Mins nu trebuie să coincidă neapărat cu unul sonor, el având totuși o pondere sensibilă în raport cu tipul Mins, care poate fi: gestual - pentru un dirijor sau instrumentist -, conceptual - pentru un compozitor, analist sau lector mental al partiturii -, ori chiar verbal - pentru un narator al Fmz ca operă-de-povestit<footnote Considerăm că forma muzicală ca operă-de-povestit, comportă și o funcție de călăuzire într-un mod al gândirii muzicale, instrumentabilă printr-o narațiune verbală. O atare călătorie (prin verbalizare) nu constituie
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
variere (față de pMins 1) nu se concatenează unui profil agogic constant. Din toate cele prezentate referitor la Mins, înțelegem că acesta reprezintă în fond acțiunea efectiv interpretativă (de conduită) în raport cu un concept, schemă de compoziție, proiect sonor configurat în/ca partitură sau un dat spre audiție. Desigur, după natura fiecăreia dintre aceste ipostaze ale operei muzicale, C-Mins va arăta altfel. Ceea ce este însă propriu Mins în oricare dintre ipostaze, constă în următoarele: reprezintă subiectul interpretativ într-un act de expresivizare; se
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
complexă perspectivizare a Mins, despre care am încercat să vorbim în textul de față, își află utilitatea atunci când suntem implicați efectiv într-un act muzical, fie ca prim-interpreți - compozitori ai unui proiect de configurare sonoră livrabil grafic, ca/prin partitură -, fie ca interpreți secunzi - producători-executanți ai sonorității unei lucrări muzicale preformate în partitura compozitorului-, fie, într-un stadiu interpretativ terțiar, ca naratori verbali (critici, analiști, comentatori, prezentatori) într-un fapt călăuzitor de inițiere în perspectiva sensului gândirii muzicale ce ni
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
față, își află utilitatea atunci când suntem implicați efectiv într-un act muzical, fie ca prim-interpreți - compozitori ai unui proiect de configurare sonoră livrabil grafic, ca/prin partitură -, fie ca interpreți secunzi - producători-executanți ai sonorității unei lucrări muzicale preformate în partitura compozitorului-, fie, într-un stadiu interpretativ terțiar, ca naratori verbali (critici, analiști, comentatori, prezentatori) într-un fapt călăuzitor de inițiere în perspectiva sensului gândirii muzicale ce ni se destăinuie ca operă, determinați prin aceasta, și odată cu propria noastră prezență-participativă, în
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
care femeia cu o coafură corectă și un taior ca o armură, își desface părul metamorfozîndu-se într-una din acele frumuseți fragile, ușor maladive fin de siecle, în preajma chipurilor emaciate ale fotografiilor dintr-un alt timp și în acordul unei partituri de muzică clasică intepretată la pian. În ceea ce-i privește pe androizi, se înțelege că le lipsesc nu numai bucăți esențiale din viață, copilăria, spre exemplu, dar și sensul unei deveniri, de aceea prezența acestora printre jucăriile ucenicului vrăjitor, J.F.
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
tenorul italian Mauro Pagano, o voce tânără, un artist aflat în bună ascensiune profesională, de asemenea de mezzosoprana Gabriela Popescu, un artist ce dispune de experiență remarcabilă în zona muzicii italiene de operă. Eficient, bun cunoscător al rigorilor stilistice ale partiturii, s-a dovedit a fi dirijorul german Gerd Schaller, un artist entuziast, spirit stimulator al demersului membrilor Orchestrei Naționale Radio, de asemenea al Corului academic al instituției, ansamblu condus de maestrul Dan Mihai Goia. Le-au fost alături ceilalți artiști
O capodoperă puțin cunoscută la noi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8792_a_10117]
-
nota alături. Dar demonstrația efectuată pe text (s.a.), cu citarea exemplului comentat, prezintă avantaje incontestabile. De la textul analizat până la textul schematizat se intercalează o altă etapă - textele comparate (la J.N. David). Faza finală ar fi obținerea unei imagini globale asupra partiturii, prin analiza și schema grafică" (pag. 235). Semnalând metodele de analiză ale lui W. Graeser (Bachs Kunst der Fuge) și M.-A. Souchay (Das Thema in der Fuge Bachs), Dan Voiculescu oferă o manieră de investigație aflată în siajul celor
Libertatea rigorii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9756_a_11081]
-
doar pentru muzicieni amnezici, ci și pentru oamenii obișnuiți. În cazul menționat anterior, Clive poate cânta la pian, dar nu își amintește nimic altceva. În schimb, persoanele cu leziuni ale lobilor frontali, nu ar putea cânta dacă ar vedea o partitură pentru prima dată. Soția lui Clive Wearing a scris o carte „Forever Today” în care descria modul în care le-a fost afectată viața din cauza amneziei. Ea spune că toate abilititățile muzicale ale soțului ei erau intacte. „Dacă îi arăt
Cum reuşesc muzicienii amnezici să nu îşi piardă capacitatea de a cânta () [Corola-journal/Journalistic/68102_a_69427]
-
Soția lui Clive Wearing a scris o carte „Forever Today” în care descria modul în care le-a fost afectată viața din cauza amneziei. Ea spune că toate abilititățile muzicale ale soțului ei erau intacte. „Dacă îi arăt lui Clive o partitură muzicală se uită repede peste ea și o cântă la pian, dar fără a putea să o învețe”, spune ea. Muzicianul a petrecut primii ani de amnezie într-o unitate medicală, iar din 1992 este supravegheat permanent la domiciliu. „Muzica
Cum reuşesc muzicienii amnezici să nu îşi piardă capacitatea de a cânta () [Corola-journal/Journalistic/68102_a_69427]
-
Filarmonicii Moldova, corul G. Musicescu și corul Operei Române din Iași) în colaborare cu colectivul de soliști de la Opera Română din București, au realizat performanța ca într-un timp foarte scurt să interpreteze în condiții de elevată ținută artistică, o partitură de dimensiunile, profunzimea expresivă și dificultățile operei lui G. Enescu.” Mihail Cozmei, „Cronica”, 6 mai 1975 Festivalul Muzicii Românești a însemnat confirmări: Pe scenele muzicale ieșene - în special la Filarmonică - au apărut ansambluri românești de notorietate națională și internațională, precum
Festivalul Muzicii Rom?ne?ti, dup? patruzeci de ani! by Carmen Chelaru () [Corola-journal/Journalistic/84202_a_85527]
-
suflători al Filarmonicii din Iași și dirijorul Cristian Lupeș au prezentat un program pe cât de dificil, pe-atât de binevenit: Octetul Vertige de la lontanéité de Dan Dediu și Dixtuorul op. 14 de George Enescu. Compozitorul Dan Dediu comenta astfel propria partitură: „Mi-am imaginat Lontaneitatea nu ca un orizont, ci ca un abis. «Cum am putea cădea în depărtare? Ce amețeală ne-ar cuprinde în căderea noastră orizontală? Ce trăiri, ce vertijuri poate da orizontul, Lontaneitatea? Vertijuri ale Lontaneității? Vertiges de la
Festivalul Muzicii Rom?ne?ti, dup? patruzeci de ani! by Carmen Chelaru () [Corola-journal/Journalistic/84202_a_85527]
-
rapiditate isteroidă. Întrupări ale unor idei de morală, eroism, patriotism și pasiune potrivite, cel mult, unei structuri românești a anilor '20, cînd sînt puse să vorbească - imprudenta de care cartea este saturata -, personajele lui A. Calafeteanu execută, impasibile și patetice, partiturile unor conversații cu fraze lungi, ceremonios-didactice, care se străduiesc (deseori în van) să fie și corecte gramatical, si dezbat, cu un aer important și responsabil, situația politică a țarii sau rezumă confuz o cantitate impresionantă de clișee. Un exemplu elocvent
O lecturã-pedeapsã by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17446_a_18771]
-
Grav este cînd atitudinea artiștilor devine disprețuitoare față de propria profesiune. Cînd atmosfera funcționărească predomină, cu ierarhii ce se dispută mai ceva ca niște roluri barosane - la urma urmelor, în loc ca artiștii cu răspunderi administrative să se bată și ei în partituri, se bat în funcții și în atitudinea gomoasă a acestora. Excepțiile, puține, confirmă regula. Cînd repetițiile sînt ca o bifare sau ca o semnătură în condica de prezență a unei fabrici. Lumea stă cu ochii pe ceas cu o atenție
Ce se vede și ce nu se vede by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6519_a_7844]
-
nu pare să se Înțeleagă: scriitorul (spre deosebire de pictor sau compozitor) nu poate fi cunoscut În alte culturi decât prin traduceri, ba mai mult, prin credibilitatea lor literară. E greu să impresionezi un auditoriu internațional nepărtinitor susținând că le prezinți o partitură 'mare', dacă interpretul cântă fals și forțat! (Am primit ades Întrebarea de duioasă naivitate: „De ce ați tradus Luceafărul, nu era tradus deja?'). Tema traducerilor din Eminescu se Întrepătrunde cu tema politicii culturale: În lipsa unei viziuni globale, promovarea internațională a lui
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
realizare narativa, rostita când liric, cănd retoric, cănd din interiorul gândului de înălțare și desăvârșire. Există o grație de sunete și culori, ca la un pian bine acordat, în fața căruia Virgil Dumitrescu trece când grav, cănd incan tatoriu, de la o partitură la alta. Biografia subiectului sau se strevede prin chinurile creației devoratoare, începută timid de Van Gogh din familie, apoi prin tentativele sale de a deveni misionar protestant în Belgia, în zona minieră Borinage. Din această perioadă, cromatică tablourilor, spun specialiștii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]