6,839 matches
-
EminescuOpVIII 39} Pe-ale ei mii și mii de nalte brațe Ducând pieirea țării înmormîntează... Azi un diluviu, mîne-o murmuire, O armonie care capăt n-are, Astfel e-a ei întunecată fire, Astfel e sufletu-n antica mare. Ce-i pasă ce simțiri o să vă-nspire, Indiferentă... solitară... mare! Astfel sânt dacii: luptă... ș-apoi piere! I[AROMIR] Și noi vrem luptă, dară nu pieire. Și, dacă cerul soarta * o constelă * Asupr-unui popor, nu-l turburăm. D[ECEBAL] Știi tu ce sânt
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în acest metal, Nu e schimbare în aceste inimi: Neron în leagăn e Neron pe tron. Cum se anunță ei astfel și vin Dacă e bun e bun, de-i rău e rău, Dar totdeauna nemodificabil. De-aceea nu le pasă de virtute, De viciu nu, de-nțelepciuni, mărire, Ei sau le au sau nu le au - pe veci. De-aceea-au dreptul ei de a surâde Când văd pe-un biet german că-și pune totul, Persoana chiar, pe un arșic în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
amicilor amic, Dușmanilor dușman să fii: Unde ți-e jurământul, Decebal? D[ECEBAL] Nu-ntoarce sufletu-mi cu susu-u, jos Și nu stârni mânia mea ascunsă. Nu sânt supusul lor... nu voi s-o fiu! Dac-am jurat, ce-ți pasă c-am jurat? I[AROMIR] Ascultă. Eu nu sânt răzbunător, Dușman nu-ți sânt eu te iubesc... mă crede. Eu voi uita de vrei să-ndrepți și tu, Senatului [eu] pîn-acuma nu m-am plâns... O știu... nu-ți pasă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pasă c-am jurat? I[AROMIR] Ascultă. Eu nu sânt răzbunător, Dușman nu-ți sânt eu te iubesc... mă crede. Eu voi uita de vrei să-ndrepți și tu, Senatului [eu] pîn-acuma nu m-am plâns... O știu... nu-ți pasă... de m-oi plânge chiar. Gândește numai la un singur lucru: Dacă mă plâng război ai, de nu - nu. Stă înc-în mâna ta să decizi tot, Stă încă-n mâna ta să te prepui *. De mă slobozi... eu voi privi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ONGIN] Ce-ai întrebat? D[ECEBAL] Gândeai să mă găsiți altfel decum Am fost întodeuna? [LONGIN] Nu. [DECEBAL] Gîndit-ai Că m-ei găsi tot astfel? [LONGIN] Nu, [DECEBAL] Ce-ai gândit dar? [LONGIN] Nimic. D[ECEBAL] Nimic! Așadar nu le pasă cum Turbez în al meu suflet și mă sfarăm. L[ONGIN] Drept vorbind, Decebal, eu nu [î]mi dau O osteneală ce ar fi-n zădar, Eu calculez cu acei oameni cari, Dac-au zis da, e zis pe totdeuna
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ce m-ai născut... nu-ți fuse milă Rușine nu, nu scârbă ca să naști Un sclav... un paria, un neferice?... Ș-asupra cui are să cadă vina, Durerea unui neam întreg? Asupra-mi. Ei și? Pământ voi fi... nesimțitor. Ce-mi pasă ce-or vorbi? Eu fug de ei... De vină-s eu c-am fost ca orice om? De vină-s eu că am dorit mărire? De vină-s eu c-am fost orbit, deșert Cum este lumea-ntreagă?... Nu, nu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nu aspire la mărirea voastră. Ați trezit demonul lumei - el voia l-ați învățat ce să voiască: Universul. [ÎMPĂRATUL] Ce pot să fac? Pământul se gândește, Își [mișcă] mantia sa de popoare. Eu stau pe loc - de cad, ce-mi pasă Au mai căzut și alții, voi cădea și eu. Nu dau nimic pe numele ce mi-l va da istoria; nimic pe glasul posterității, tot atât de nedrept, tot atât de dictat de ură și iubire ca și glasul prezentului. [CELSUS] N-am vorbit
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
chiar din cea dentîi. [ÎMPĂRATUL] Sânt eu stăpân pe mine. Eu sânt spada Romei... Și nu pot s-o văd Nu doar căzută, dar nici ultragiată. [CELSUS] Și dac-ar cădea Roma - apoi? [ÎMPĂRATUL] Apoi - întîmple-se ce s-o-ntîmpla, nu-mi pasă. Pe cât ea este, trebui s-o susțin. [CELSUS] Acesta-i fatalismul tău, te simți rana omenirei, nu ai cugetul, nu ai voința să-i schimbi soartea; ți-e destul daca urmezi același joc vechi de glorie și cădere, de viață
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
timp să porți blestemul tău, Șă fii eternă! O Niobe gigantă, Încât spre a se-mplini blestemul tău S-ajungă-eternitatea-abia... deci fi eternă! 5 2254 [ÎMPĂRATUL] O vierme-al îndoielii, ai intrat În sufletu-mi cezar - O, nu, nu! Ce-mi pasă mie de-i îndreptățit Ce fac sau ce nu fac, ce zic sau nu zic, Eu sânt căci sânt și voi pentru că voi. De unde ai venit, suflare visătoare, Din Orient, ca s-atingi fruntea mea, Din acei popoli adormiți în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
zece luni acuma își târâie viața, De zece luni acuma cu tine sunt părtaș L-această fărdelege ce nici nu trebuia Ca netedă cărarea să-mi fie... BOGDANA Una-i una, Dar două sunt mai multe. Ascultă-mă! Ce-mi pasă De craiul și de papa? Chiar astăzi meargă Dragul La Ludovic să-i spuie din fir în păr cum toate Sunt neadevărate câte se spun de dânsul. Azi Ludovic desigur că l-ar cuprinde-n brațe Ș-alăturea l-ar
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
moare niciodată... SAS Și viața niciodată nu moare. Cade tatăl, Trăiește însă fiul... BOGDANA Găsii și pentru fiul, Cătând, și chip și formă să-l pun frumos alături Cu Dragu voievod. SAS Dar, Bogdano, mă-nspăimînți O nouă-nveninare? BOGDANA Ce-ți pasă ție? Oare Nu am și eu un suflet cuvîntător? A mea e Și fapta, dar și vina... Bărbate, nu gândi La toate astea... Dragă! mai bine te gândește Cum m-ai văzut odată... SAS Taci, taci, o, nu mai spune
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
spre mine Rămas-au slove roșii în cartea vieții tale; Nedezlipită-acuma rămân de-a ta ființă A mele rădăcine viața ți-o-mpresoară {EminescuOpVIII 72} Cum vâscul rădăcina ș-o pune în stejar... De te iubesc, jupîne, ce-ți pasă ție oare? Și nu mă las eu oare de tine-a fi iubită? Nu-i semn destul acesta... când eu... când eu sânt Doamnă? Nu vezi tu, Sas... că-n urmă... mie îmi e totuna: Voi să te-nalț pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aproape Pe-acest copil pe care, în taină-ți spun, mai mult Decât viață, suflet și Dumnezeu iubesc. Aceasta este taina vieți-mi ș-a purtări-mi - Roman Bodei, pricepi tu aceea ce îți spun? ROMAN Ei? și ce-mi pasă mie ce vrei să-mi spui, moșnege Care în loc de crieri ai pleavă-n cap... și care Nu ești de Domn cum nu sânt eu făcut spre a fi papă... De la copil luat-ai și pînea lui din gură... La câni
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Rămas-au slove roșii în cartea vieții tale, Nedezlipită sânt eu de măduva-ți din oase, {EminescuOpVIII 134} A mele rădăcine viața-ți o mănâncă Cum vâscul rădăcina și-o bagă în stejar. De te iubesc eu, Mihnea?... Ce-ți pasă oare ție? Și nu mă las eu oare de tine-a fi iubită? Mi-ai spus: "Irino, gura ta dă-mi-o! Nu ți-am dat-o? Mi-ai spus: "Irino, lasă-mă-n patu-ți! Nu te las? MIHNEA O
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dânsul. Cum puteți oare crede Că el are nevoie de aur și avere! O inimă el cată, un suflet el vă cere, Și voi îi dați biserici, dați aur și mătase Când de al vostru aur lui prea puțin îi pasă, Și mintea cea curată și cugetul cel sânt E tot ce cere Domnul la oameni pe pământ. În inimi șade crucea, îi inimi Dumnezeu Și cumcă-al vostru suflet nu-l pot numi al său Dovadă e viața cea fără frâu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
întorc!... De-acuma?... Acum e prea târziu, În inima mea stearpă nimic nu mai e viu. Eu nu mai am voință, eu nu mai pot avea... {EminescuOpVIII 165} Eu am numai dorința pustie și mișea Ca să-mi petrec. Ce-mi pasă pe conta cui! Ei bine, Eu voi petrece-n lume făr-a-mi păsa de nime. SCENA 4 ȘT[EFAN], MAIO M[AIO] M[ăria] Ta! [ȘTEFAN] A! Maio... poetul meu!... Ce faci? M[AIO] Esti trist, M[ăria] Ta! ȘT[EFAN
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-mi și l-am iubit din cale, L-am iubit cum iubește ecoul trista vale Cu dulcile ei taine, cu monotone șoapte, Cu sufletul ei tânăr țesut din flori și noapte! Dar valea nu iubește ecoul ce suspină?! Ce-mi pasă... Ard ca steaua în propria-mi luminăi Și tac... Și lina pace, sublima mângâiere S-amestecă cu sufletu-mi ce în vecie cere, Cere ce?... știu eu oare, sau am știut vodată? În visul vieței mele văd fața-i adorată
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-mi luminăi Și tac... Și lina pace, sublima mângâiere S-amestecă cu sufletu-mi ce în vecie cere, Cere ce?... știu eu oare, sau am știut vodată? În visul vieței mele văd fața-i adorată Și o iubesc... ce-mi pasă de ar iubi-o și-alții, Nu iubesc luna-n ceruri toate undele bălții?... Însă undă de undă etern nu e geloasă. E visu-inimei triste... icoana-i dureroasă E pentru mine sântă... o dulce rugăciune Etern șoptește-n sînu-mi cuvintele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
giulgi și patru scânduri. Pentr-o hrană - așa bogată Eu să-mi stâmpăr lăcomia?... Pentru-a cerului comoară Eu să trec arzând de sete lîng-a vieții dulci izvoară? " Când e-un om zvârlit în lături... frate fie chiar... ce-mi pasă, Se deschide înainte-mi largă cale luminoasă, O sămânță roditoare cată-n inime să sameni, Ca să fii stăpân se cade ca să-i iei adânc pe oameni; De voiești să se închine toți chiar la a tale oase Tu trezește-n
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
una: Te păzească numa cerul În momente de uitare a le spune adevărul, A le spune că nu-s vrednici decât de adânc dispreț, Că pentru o vorbă goală tu jertfești a lor vieți, Că în tine nici nu-[ți] pasă, nici visezi de-ale lor păsuri, Cu micimea lor de suflet tu în tine [că] [î]i măsuri, Cumcă lauda cu care [î]i încarci e o ocară, Cumcă tot ce e ca dânșii este vrednic ca să piară". [A C
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de viermi, Pentru-acesta nu-i dreptate... Nu e-n lume nime, nime Ca mizeria [lui] toată să o simtă-n adâncime. Cum? Acesta drept nu are ca fiind mort - și rece?... Tinerime, mergi de joacă, tinerime, hai, petrece, Ce îți pasă de cumătrul care-n umbră neagră zace... Cât trăiești ai parte numai... gura morților ea tace... Ba nu tace... Căci tiranul ce pe voi domnește, oameni, Pe voi suflete de șarpe, pe voi inime de fameni, O, acel tiran nu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de-una, te ferească însuși cerul În momente de uitare a le spune adevărul, A le spune că nu-s vrednici decât de adânc dispreț, Că pentru o vorbă goală tu jertfești a lor vieți, Că în tine nici îți pasă, nici visezi de a lor păsuri, Cu-a lor proprie micime de simțire că îi măsuri, Cumcă lauda cu care îi încarci e o ocară... Cumcă tot ce e ca dânșii este vrednic ca să piară... ]2 Tu țineai la cele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nime, nime Cât amarul lui de suflet au avut o adâncime. Pentru-acesta nu-i dreptate, nu-i în toată lumea nime Ca mizeria-i întreagă să o simtă-n adâncime. Tineri, alergați la jocuri și petreceți cum vă place, Ce vă pasă de mormântul unde el în umbră zace? Ce vă pasă cumcă nunta se-nvîrtește pe-un mormânt... Mortul nu are dreptate, acel viu are cuvânt. A purta livreaua morții e un trist și rece port, Niciodată n-ai dreptate, niciodată când
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
adâncime. Pentru-acesta nu-i dreptate, nu-i în toată lumea nime Ca mizeria-i întreagă să o simtă-n adâncime. Tineri, alergați la jocuri și petreceți cum vă place, Ce vă pasă de mormântul unde el în umbră zace? Ce vă pasă cumcă nunta se-nvîrtește pe-un mormânt... Mortul nu are dreptate, acel viu are cuvânt. A purta livreaua morții e un trist și rece port, Niciodată n-ai dreptate, niciodată când ești mort. 2282 Veselie! Veselie! Oameni tineri și cărunți, Zilele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sale - soarele, el stă neclintit și privește cu același ochi drept peste câmpul plin de cadavre ce-și înalță tremurânzii lor aburi impestați și peste câmpia înecată-n flori unde vergine înalță glasuri proaspete ca apa de râu... Ce-mi pasă mie că scopul la care m-avînt eu duce pașii mei prin păcate - ce-mi pasă mie că fulgerul pe care alerg eu are (un nour de mamă) nouri de surori. Ce-mi pasă mie dacă lacul tăcut iubește două stele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]