64,416 matches
-
de dragoste decât cea cu Alexandra: „simțeam că parcă suntem două surori de nedespărțit”. Tensiunea se manifestă gradat, evoluând de la liniște interioară spre conflict, disperare, agitație și din nou la o formă de liniște. Spectatorul nu este străin de stările personajelor, indifferent că simte indignare, milă, enervare sau repulsie. La sfârșit am avut o reacție instinctivă: am apăsat pe stop, apoi pe play și am lăsat să ruleze din nou o bună bucată din film. Trebuia să mă lămuresc!
ALECART, nr. 11 by Aura Dinco () [Corola-journal/Science/91729_a_92895]
-
care Își vor reprezenta spectacolul pe scenă: soarele pentru incași, poporul care Îl venera; semiluna pentru turci, a căror emblemă este; floarea deschisă pe corola căreia dă din aripi un fluture uriaș, al cărui zbor este acționat manual de un personaj; și un porumb pe jumătate desfăcut, semnificând indienii. La sfârșitul spectacolului, cele patru părți se vor reuni, deoarece iubirea, Învingătoare, a reușit să contureze din nou desăvârșirea lumii, iar triumful ei Îl face pe Amor zeul suprem. Dintre celelalte simboluri
ALECART, nr. 11 by Iulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92894]
-
antologie realizată de Gheorghe Crăciun. Semnează articolele din acest volum majoritatea scriitorilor considerați la acea vreme textualiști, precum Gheorghe Iova (Despre text), Ion Bogdan Lefter (Introducere în noua poetică a prozei), Vasile Andru (Proză si modernitate), Mircea Nedelciu (Un nou personaj principal). Textele fac parte din revistele literare ale vremii, din anchete cu privire la noul val de scriitori și cu modificările care apar în literatura vremii. Termeni precum practică textuală, autenticitate, textualism, prozaism, angajare convențională, narațiune livrescă și culturală sunt redundante în
ALECART, nr. 11 by Anamaria Blanaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92899]
-
circa 20 de ani după presupusul eveniment, și, în orice caz, dialogul constituia la ora respectivă un gen literar ficțional bine stabilit. Dar contextul evreiesc pe care îl portretizează Sfântul Iustin posedă numeroase caracteristici convingătoare. Tryfon nu este doar un personaj bidimensional constituit pentru a demonstra superioritatea poziției creștine. Poate este prea dornic să cedeze la unele puncte ale Sfântului Iustin, dar se menține și ferm pe poziție în privința unor caracteristici ale iudaismului din diaspora, circumcizia, sabatul, festivalurile și observarea lunilor
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
60 se plângea el) să termine un film sau să facă chiar un altul nou, la care Corneliu s-ar fi oferit să Îl ajute cu o poveste amuzantă În jurul unei comori aflate În grădina din spatele casei bunicilor regizorului. Cumva, personajul ăsta aveam să-l regăsesc În Metabolism, unde regizorul (personaj principal), nu vrea să termine un film prin care simte că nu are nimic de spus. Încă un film și-atât. Nimic despre el Însuși, nimic despre limbajul prin care
ALECART, nr. 11 by Victor Vașuta () [Corola-journal/Science/91729_a_92889]
-
facă chiar un altul nou, la care Corneliu s-ar fi oferit să Îl ajute cu o poveste amuzantă În jurul unei comori aflate În grădina din spatele casei bunicilor regizorului. Cumva, personajul ăsta aveam să-l regăsesc În Metabolism, unde regizorul (personaj principal), nu vrea să termine un film prin care simte că nu are nimic de spus. Încă un film și-atât. Nimic despre el Însuși, nimic despre limbajul prin care ceva autentic poate ieși la iveală din poveste, povestea Însăși
ALECART, nr. 11 by Victor Vașuta () [Corola-journal/Science/91729_a_92889]
-
construise Corneliu relația Între cei doi, pe care el o găsea chiar „romantică”, că am mai râs cum unul dintre spectatori confundase endoscopia cu coloscopia sau cum altul căuta să cronometreze toate secvențele bazându-se pe vorbăria (aș spune vrăjeala”) personajului principal din prima scenă, si că, tot prin aburii vinului alb de Panciu (care ar fi mers ma bine cu sifon - părerea mea), l-am mai auzit pe prietenul meu spunând că toți suntem spălați pe creier sau pe cap
ALECART, nr. 11 by Victor Vașuta () [Corola-journal/Science/91729_a_92889]
-
pretutindeni făcea ca Roma să devină un centru bine informat asupra a ceea ce se Întâmpla și Într-un fel Îi impunea să intervină În comunități Îndepărtate. Acea sollicitudo romană se concretiza deopotrivă pe planul asistenței. Aș vrea să citez două personaje În mod particular: Egesip din Palestina și Abercius din Hierapolis (altul decât Hierapolis de pe Lycus din Papia) din Frigia Salutaris. Egesip a fost o sursă mult citată de către Eusebiu Într-a sa Istorie bisericească; el s-a dus la Roma
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
lipsit de valoare, pe când pe Toni Morrison o considera un produs al curentul political correctness. Williamson se vrea cântărețul celor mai deznădăjduiți și desconsiderați americani. Românul sau cel mai bine cotat, Welcome to Oakland, scoate la lumină viața ghetto-ului californian. Personajul din Los Asesinos (publicată în Alecart) se simte în mediul lui în mijlocul unui grup de cântăreți mexicani hrăniți cu bătăi și droguri, pe care muzica îi salvează de la disperare. Fost student favorit al lui Donald Barthleme, Williamson a abandonat ironia
ALECART, nr. 11 by Liana Vrăjitoru Andreasen () [Corola-journal/Science/91729_a_92900]
-
Haske a publicat în Aiecart un fragment din North Dixie Highway, în engleză, și alte fragmente în traducere în România literară, Boema și Paradigmă. Cartea sa e un bildungsroman în spirală ce urmărește în pulsații paralele evenimente definitorii din viața personajului: copilăria halucinanta în pădurile din Michigan, adolescență confuză din care evadează prin înrolarea în armată, revenirea din Bosnia în plin conflict de familie. Tematica să are afinități faulkneriene, insă Haske optează pentru stilul minimalist, punctat din loc în loc de ecouri emersoniene
ALECART, nr. 11 by Liana Vrăjitoru Andreasen () [Corola-journal/Science/91729_a_92900]
-
despre copilăria trăită lângă un tată-gangster, șef de cartel care și-a obligat copiii să vândă droguri și să învețe să supraviețuiască în jungla tranzacțiilor periculoase de la granița mexicano-americană. Stilul lui e bombastic și fără ocolișuri, dar păstrând intactă inocentă personajului ce se agață încă de copilărie. Fragmentul din Mariguano apărut în Aiecart descrie practicile poliției de frontieră: "Polițiștii se asigura că tipul pe care l-au luat la bătaie nu-i vreun unchi important sau vreun compadre cu rang mare
ALECART, nr. 11 by Liana Vrăjitoru Andreasen () [Corola-journal/Science/91729_a_92900]
-
puritatea naturii la violență semenilor. Cunoscut mai ales pentru colecția Isiands, Women and God, Ruffin atacă în narațiuni șocante deopotrivă rasismul, clasismul și doctrina religioasă. Richard Burgin, cunoscut în principal pentru colecția The Identity Club, se diferențiază prin faptul că personajele prozei sale gravitează într-o zonă mic-burgheză. De un intelectualism sumbru, Burgin e urmașul romantismului german și al goticului american. Însă și el e fascinat de spațiul mărginaș al aberației, nebuniei, viselor neîmplinite. Aiecart a publicat o recenzie a colecției
ALECART, nr. 11 by Liana Vrăjitoru Andreasen () [Corola-journal/Science/91729_a_92900]
-
aproape 30 de ani. Succesul l-a dobâdit de la prima sa carte, Less than Zero. Apărută în 1985, Ellis avea la vremea respectivă 21 de ani și era încă student. Cartea urmărește cele patru săptămâni de vacanță pe care Clay, personaj și narator, le petrece cu familia și prietenii în Los Angeles. Intrând în viața lui Clay, cititorul este traspus într- un stil de viață îndoielnic. Este greu de definit ce este mai revoltător în carte: indiferența naratorului când îl dezbracă
ALECART, nr. 11 by Amalia Kalince () [Corola-journal/Science/91729_a_92901]
-
cu familia și prietenii în Los Angeles. Intrând în viața lui Clay, cititorul este traspus într- un stil de viață îndoielnic. Este greu de definit ce este mai revoltător în carte: indiferența naratorului când îl dezbracă psihic și fizic pe personajul său principal sau nonșalanța cu care Ellis, autorul, scrie despre stilul de viață al adolescenților din „elita" socială a anilor 1980 din Los Angeles. Orașul este condus de clișee precum „puterea banului", de „lipsa de valori" și de o expunere
ALECART, nr. 11 by Amalia Kalince () [Corola-journal/Science/91729_a_92901]
-
un cerc exclusivist și decadent. Sunt muzicieni, fotomodele (băieți și fete) și actori; sunt plictisiți și pasivi. Au [avut] „totul", știu „totul" și vor „totul". Cercul lor de cunoștințe este competat de prostituate, traficanți de droguri și proprietari de cluburi. Personajele dețin un aer de promiscuitate ce începe de la ușurința cu care orice plăcere este dusă la extrem, am- bivalentă în alegerea partenerilor, și normalitatea definită pentru consumul de narcotice. Este portretul Generației MTV, dus la extrem, dezbrăcat de cenzura vagă
ALECART, nr. 11 by Amalia Kalince () [Corola-journal/Science/91729_a_92901]
-
Bret Easton Ellis dincolo de fanii cunoscători ai lumii literare. A fost ecranizată în anul 2000 în filmul cu același nume. Cartea reflectă același vid consumerist ca și Less than Zero. Mai mult decât în aceasta însă, American Psycho propulsează acțiunile personajului narator, Patrick Bateman, împotriva acestui vid și împotriva plictiselii adolescentine din „Less than Zero". Nu într-un mod pozitiv. „American Psycho", după cum face aluzie numele, este povestea lucid de șocantă a lui Patrick Bateman. Patrick face parte din generația „yuppie
ALECART, nr. 11 by Amalia Kalince () [Corola-journal/Science/91729_a_92901]
-
fermecătoare. Un viitor strălucit, ar indica acestea cititorului. Numai că în momentul în care intervine plictiseala în viața personajului-narator, firul narativ devine straniu de violent. Bateman devine un monstru asemănator lui Mr. Hyde, autorul unor crime monstruoase ațintite asupra unor personaje alese la întâmplare și nevinovate. Sau nu, căci nevinovația lor poate fi pusă sub semnul întrebării: victimele sale numără o prostituată, un cerșetor și un yuppie la fel de plictisit ca și Patrick. Spre deosebire de Dr. Jeckyll însă, Patrick nu încearcă să își
ALECART, nr. 11 by Amalia Kalince () [Corola-journal/Science/91729_a_92901]
-
controleze obsesiile. Este hyper-lucid în momentul comiterii crimelor și savurează cu o plăcere respingătoare fiecare moment. Cititorul trăiește o vagă deziluzie, în același timp o ușurare, la ivirea bănuielii că faptele lui Bateman s-ar fi produs doar în mintea personajului. El devine un narator neverosimil când avocatul său ia în derâdere mărturia sa precum o glumă proastă. Filmul, ca și cartea, a fost totodată lăudat și criticat, pe de o parte pentru că „îmblânzește" experiența traumatizantă a cărții, pe de altă
ALECART, nr. 11 by Amalia Kalince () [Corola-journal/Science/91729_a_92901]
-
reluctant către naratorul Ellis. Prima parte a cărții anticipează evenimentele din partea a doua ca într-un film clasic horror. Cititorul este confruntat cu dilema dacă relatările lui Ellis, naratorul, sunt rezultatul narcoticelor sau sunt realitate ficțională. Ellis se întâlnește cu personajele cărților sale: Patrick Bateman bântuie petrecerea de Halloween; Clay(ton) vine în biroul naratorului ținând în mână cartea Less than Zero. Subtil, cartea îmbină pasaje tipice romanelor detective, cu secvențe „horror" și „mistery". „You're not a fictional character, are
ALECART, nr. 11 by Amalia Kalince () [Corola-journal/Science/91729_a_92901]
-
exclusivistă, împăienjenită în coconul de siguranță al câinilor și sistemelor de pază, poate fi amenințată. IMPERIAL BEDROOMS Less Than Zero își găsește continuarea 20 de ani mai târziu. Ultima carte a lui Bret Easton Ellis, Imperial Bedrooms, continuă firul vieții personajelor din romanul de debut 25 de ani mai târziu. Îl regăsim pe Clay, la fel de nefericit, însă mai hotărât decât în prima sa apariție. Promiscuitatea este aceeași; doar personajeleClay, Blair, Trent si Julian - apar mai îmbătrânite și obosite. Acestea reacționează mai
ALECART, nr. 11 by Amalia Kalince () [Corola-journal/Science/91729_a_92901]
-
realitate fictivă, Imperial Bedrooms recurge frecvent la primul roman al lui Ellis, dar și la filmul aferent. Elementul șocant dispare însă acum. Imperial bedrooms este continuarea firească a unor vieți de-a lungul a 25 de ani. Cititorul intuiește ce personaje vor muri de supradoză de narcotice, bănuie acțiunile violente și relațiile bolnăvicioase. Mai puțin poetică, mai pragmatică și mai puțin confuză, Imperial Bedrooms este o continuare în esență mai elegantă și mai matură a lui Less than Zero. Cărțile lui
ALECART, nr. 11 by Amalia Kalince () [Corola-journal/Science/91729_a_92901]
-
două variante ale aceluiași mod de a accede la perfecțiunea a ceea ce istoria muzicii numește teatru muzical. Atât Verdi cât și Puccini lucrează cu povești de viață și de moarte perfect veridice, impecabil construite din punct de vedere dramaturgic, cu personaje puternice și pregnant conturate prin replici și sunete. Rezultatul sonor însă, este cu totul diferit. Baza de plecare este, întotdeauna, aceeași. Concepția dramatică ce vizează în egala măsură cuvântul și sunetul, are aceleași principii. În multe dintre paginile lui, Puccini
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
Tema preoților are rolul de a marcă stările conflictuale ale dramei, fiind dezvoltată în finalul actului al II-lea și apărând ultima oară în scena judecății lui Radames. Primele acorduri ale operei Rigoletto, enunță tema blestemului groaznic care va lovi personajul principal; în Traviata orchestra începe prin a intona motivul morții eroinei, în Don Carlos primele sonorități sunt încărcate de tristețe și de dramatismul unei poveștii sumbre. Este momentul să remarcăm din nou că libretul de operă romantică în secolul al
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
Credem că linia este directă de la acest opus la Tosca lui Puccini, unde nu se mai poate vorbi de uvertură sau preludiu căci cortina se ridică imediat după primele acorduri care îl evocă la fel de sumbru si la fel de pregnant pe Scarpia, personajul negativ implicat în acțiune, un personaj similar cu Iago. Modernul, realistul, veristul G. Puccini, merge desigur înainte, în pas cu vremea lui, dar privirile i se întorc mereu către Marele Bătrân<footnote Budden, Julian- Puccini, Oxford, 2002, p. 24 footnote
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
acest opus la Tosca lui Puccini, unde nu se mai poate vorbi de uvertură sau preludiu căci cortina se ridică imediat după primele acorduri care îl evocă la fel de sumbru si la fel de pregnant pe Scarpia, personajul negativ implicat în acțiune, un personaj similar cu Iago. Modernul, realistul, veristul G. Puccini, merge desigur înainte, în pas cu vremea lui, dar privirile i se întorc mereu către Marele Bătrân<footnote Budden, Julian- Puccini, Oxford, 2002, p. 24 footnote> din istoria operei italiene, Giuseppe Verdi
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]