4,062 matches
-
la episcopat, cu un birou de cardinal și covrigei moi de marțipan la cafea. — Așadar, ce sugerezi să facem? — Mai devreme sau mai tîrziu, va trebui să dezgropăm mumia Îngereștii bătrînici și s-o scuturăm de glezne, ca să vedem ce pică. Pentru moment, o să trag de cîteva fire, să vedem ce mai aflu despre Miquel Moliner. Și n-ar strica să arunc o privire și la Nuria Monfort, care mi se pare că se dovedește a fi ceea ce răposata maică-mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lăsă și alunecă pe scara de serviciu, pînă la garaje, iar de aici, pînă În noaptea cea mai rece de care-și amintea. Zilele următoare fură cele mai rele. Julián veghease toată noaptea, așteptînd, dintr-o clipă În alta, să pice asasinii lui don Ricardo. Nu picară. A doua zi, la colegiul San Gabriel, nu observă nici o schimbare În atitudinea lui Jorge Aldaya. Devorat de neliniște, Julián Îi mărturisi lui Miquel Moliner ce se petrecuse. Cu flegma sa obișnuită, Miquel clătină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
serviciu, pînă la garaje, iar de aici, pînă În noaptea cea mai rece de care-și amintea. Zilele următoare fură cele mai rele. Julián veghease toată noaptea, așteptînd, dintr-o clipă În alta, să pice asasinii lui don Ricardo. Nu picară. A doua zi, la colegiul San Gabriel, nu observă nici o schimbare În atitudinea lui Jorge Aldaya. Devorat de neliniște, Julián Îi mărturisi lui Miquel Moliner ce se petrecuse. Cu flegma sa obișnuită, Miquel clătină din cap În tăcere: — Ești nebun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-și încheie tirada; Ferdâșcenko trase iute în spatele lui un scaun și generalul, având picioarele întrucâtva slăbite în aceste momente de după luarea prânzului, se lăsă sau, mai bine zis, se prăbuși pe scaun; însă incidentul nu-l intimidă câtuși de puțin. Picat chiar în fața Nastasiei Filippovna, cu o strâmbătură drăguță, lent și afectat, îi luă degetele și le duse la buze. De fapt, generalul era greu de pus în încurcătură. Înfățișarea lui, cu excepția unui aer întrucâtva neglijent, era încă destul de prezentabilă, lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că te-a apucat o criză: ți-ai ieșit din minți? strigă speriată Daria Alexeevna. — Chiar ai crezut, spuse râzând cu hohote Nastasia Filippovna și sări de pe canapea, că aș putea să-l nenorocesc pe pruncul ăsta? Asta i-ar pica tocmai la țanc lui Afanasi Ivanovici: lui îi plac copiii! Hai, Rogojin! Pregătește-ți pachetul! N-are a face că vrei să te însori, banii dă-i totuși încoace. Nu-i mare lucru nici să nu mă mărit cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prinț și prostuț (nimeni nu-i putea indica precis numele), care primise pe neașteptate o moștenire uriașă și se însurase cu o franțuzoaică venetică, celebră dansatoare de cancan la Château des Fleurs din Paris. Însă alții spuneau că moștenirea îi picase unui general și că pe franțuzoaica aceea venetică, celebră dansatoare de cancan, o luase de nevastă un tânăr negustor rus, putred de bogat, care, la nuntă, numai din lăudăroșenie, beat fiind, arsese la lumânare bilete ale ultimului împrumut de loterie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
doua apariții a eroului pe scena povestirii noastre. Între timp, judecând după aparențe, toți apucaseră să-l uite cu desăvârșire, la Petersburg, pe bietul prinț Mâșkin. Dacă acum și-ar fi făcut apariția printre cei care îl cunoșteau, ar fi picat parcă din cer. Însă vom mai relata un fapt, ca să punem astfel capăt introducerii noastre. Kolea Ivolghin, după plecarea prințului, și-a continuat câtva timp modul obișnuit de viață: mergea la gimnaziu, îl vizita pe prietenul său Ippolit, îl supraveghea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
uluit! repeta Ivan Feodorovici drept răspuns la toate întrebările. Nu mi-a venit să cred când l-am întâlnit mai înainte la Petersburg. Și de ce așa deodată? Asta-i întrebarea. Și-mi strigă de la bun început că nu face să pic jos din pricina surprizei. Din discuțiile iscate, reieși că Evgheni Pavlovici își anunțase de mult retragerea din armată; dar de fiecare dată vorbise atât de neserios, încât nu i se dăduse crezare. De fapt, despre lucrurile serioase vorbea întotdeauna pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mesajul. „Eșecul se datorează și preocupării arogante de a transmite, care se bizuie pe presupunerea că răspunsurile comune au fost deja găsite și nu mai au nevoie decât să fie aplicate.” (Williams, 1958, 314) Infatuarea sursei și capcana în care pică ea însăși, supraevaluându-și importanța. Ea poate, neîndoielnic, să continue și să dezvolte această practică, numai că astfel bazele comunicării reale se erodează. Apare paradoxul: comunicarea, care prin definiție presupune doi actori, se reduce la o continuă emitere de mesaje
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
o societate modernă. În mod tradițional, spune Williams, societatea este privită din perspectivă politică - și în acest caz se remarcă importanța decisivă a structurii de putere, a guvernului, a parlamentului etc. - și din perspectivă economică - și în acest caz accentul pică pe proprietate, pe producție, comerț etc. Astfel, în mod inerțial, societatea este privită doar ca relații de putere, de producție, de proprietate. Lipsește într-un fel ceea ce leagă toate acestea laolaltă, experiența socială, stocul de cunoștințe, acumulările istorice într-un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
de concepere, au fost ajutați și sprijiniți profesional la comiterea genocidului, de avocata Aldea Maria, un duh pernicios și urât În calea atât de mult așteptatei reforme În Justiție. Au fost ajutați de primarul Iașului Constantin Simirad, acest mesager infernal picat cu ecuațiile rezolvate În peisajul nespurcat al poeziei și romantismului ingenuu. - Maninul Simirad m-a urmărit pas cu pas În ură lui carnasiera În scopul desăvârșirii „Operațiunii VENUS” act similar cu elanul bestial debușat de torționarul Eugen Țurcanu În Camera
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ei. Dacă mintea ei exaltată poate concepe că influența religiei nu a curs întotdeauna de la Roma în afară, ci mai degrabă invers, atunci s-ar putea să nu fie departe de adevăr. Zâmbește. N-ar mărturisi așa ceva în public nici picată cu ceară! — Sunt unii proști..., bombăne Claudia de una singură. — Ce-ai zis? face greșeala Occia să o întrebe. — Cred că fecioarele au aruncat lucrurile sfinte. Ah! Iar povestea asta, suspină cu obidă bătrâna. Dă să treacă mai departe, când
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să recurgă la arhaisme, când proza împrumută din vocabularul poetic? Se uită la încordarea de pe chipul istoricului. Ai zice că dă o luptă pe viață și pe moarte. Îi vine să zâmbească. Mai sunt indivizi care-i poartă și acum pică lui Asinius Pollio pentru judecățile generale de valoare pe care le-a emis. Înclinația lui de a critica a deranjat de nenumărate ori. Labienus mormăie în spatele ei: — Interesant, interesant. Și ce anume îi reproșezi? După ton, se pare că independența
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nelegiuitule, zi-i cum vi-o băgați În șezut!» «Noi? Păi pe mine cleștii tăi mă fac să râd, nu știi de ce-i În stare un Templier, eu ți-o bag În șezut, ție, papii și regelui Filip, dacă-mi pică-n mână!” „A mărturisit, a mărturisit! Chiar așa a și fost”, zise Belbo. „Și zdup cu el la celulele secrete, În fiecare zi câte o baie În ulei, ca să se poată prăji mai bine după aceea.” „Ca niște copii”, Încheie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Îmi explică cum raționează cel care pune bomba În tren. Sau dumitale ți-e frică să nu devii un turnător al poliției?” „Nu, pe cuvânt de onoare. În fond, a căuta idei Într-un fișier e meseria mea. Dacă-mi pică-n mână vreo informație bună, Îmi voi aminti de dumneavoastră.” În timp ce se ridica, lăsă să cadă o ultimă Întrebare: „Iar printre manuscrisele dumitale... n-ai găsit nici o aluzie la Tres?” „Ce este?” „Nu știu. Trebuie să fie vreo asociație, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Julia. Nici nu știm unde mergem. Oricum, nu te poți rătăci În Londra, nici măcar cînd e camuflaj și fără nici un semn de circulație. Dacă te rătăcești, nu merită să trăiești aici. Ar trebui să facă asta subiect de examen. Dacă pici, ești dat afară? — Corect. Atunci, rîse Julia, va trebui să te duci să locuiești la Brighton. O luară spre stînga și coborîră un delușor. Uite, ăsta probabil că este Farringdon Road. Aici reapărură taxiurile și alți trecători, creînd un sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
avea nici o urmă de Încredere. Începu să tremure - de parcă și-ar fi pierdut deprinderea, trucul de a trăi În vreme de război, de parcă știa dintr-odată doar de amenințare, de pericolul sigur, de iminența răului. Dumnezeule, spuse Fraser. Aia a picat aproape, nu-i așa? Bombele și focurile anti-aeriene Îi sculaseră pe toți. CÎțiva stăteau la ferestre Încurajîndu-i pe piloții britanici și tunurile anti-aeriene; ca deobicei, Giggs țipa după nemți: Pe-aici, Fritz! Părea că te afli Într-un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
apoi suflă acolo. Privește, zise el, arătîndu-i semnul. CÎnd o să ajung acasă o să creadă că m-am bătut. Va trebui să spun: „N-a fost soldat, ci o fată cu care am intrat În vorbă În toaleta trenului“. Asta o să pice bine În situația În care mă aflu. — Ce situație? Întrebă ea, rîzÎnd din nou. Încă sufla pe semnul de la Încheietură. — Ți-am spus, nu-i așa? Am permisie din motive personale. Ridică brațul pînă la gură și Începu să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Mary. Excesiv de convențională. Rezervată. Cumsecade. Și plicticoasă. Tot ce nu fusese mama. Dar părea de treabă, iar tata părea și el fericit. Ajunsesem deja la punctul În care mă simțeam aproape orfană și nu i-am purtat cîtuși de puțin pică pentru că s-a recăsătorit. Nu că ne-am fi Întîlnit prea des ca să am motiv. Astăzi, cînd povestesc despre tinerețea mea zbuciumată, oamenii rîd. Nu de partea despre moartea mamei, nu, ci atunci cînd le spun că am fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Mai ales cu Charlie Dutton, zic, Încercînd să mă apăr și mă Întorc spre Fran. Vreți să fiți atît de buni și să nu mai aduceți vorba de el? Apropo, dacă printr-o coincidență de dimensiuni cosmice se Întîmplă să pice la restaurant În seara asta și să ne găsească acolo, eu o să plec. Bine? Doar așa, ca să știți. — La dracu’, mi-ai dejucat Întreg planul diabolic, rîde Marcus. — Liniștește-te, spune Fran luîndu-mă de braț. Nu avem planuri diabolice. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
realizează că se află în fața a doi tigri, în cuști. Se uită leneși la el cu limbile scoase și ochii apoși, abia îi înregistrează prezența. Se întoarce spre fotograf în căutarea vreunei explicații. Toți bărbații rânjesc la el de parcă a picat direct în mijlocul unei farse. — Când vin englezii la vânătoare, râde fotograful, e mai bine să nu lași unele lucruri la voia întâmplării. Unul din trib înaintează spre cușcă, vâră mâna printre bare și mângâie un nas mare, catifelat. Tigrul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
asta-nseamnă iubire. Asta de-acu, asta n-a fost nimic. Asta a fost numa un joc patetic, iar pentru mine de-asta ești o vacă, clatin eu din cap. Ăsta a fost un mic test, iar tu l-ai picat lamentabil. L-ai picat cu brio... iau un mănunchi din părul ei de paie slinoase Între arătător și degetul mare pentru a-mi ilustra spusele. Fața ei pare să umble bășici, se umflă În timp ce-și cască gura mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de-acu, asta n-a fost nimic. Asta a fost numa un joc patetic, iar pentru mine de-asta ești o vacă, clatin eu din cap. Ăsta a fost un mic test, iar tu l-ai picat lamentabil. L-ai picat cu brio... iau un mănunchi din părul ei de paie slinoase Între arătător și degetul mare pentru a-mi ilustra spusele. Fața ei pare să umble bășici, se umflă În timp ce-și cască gura mare. Ce spui, țipă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
suntem bombardați cu chimicale corozive. Dar noi o iubim pe Gazda noastră. Da, așa e. Pentru că trebuie să-l iubim. Cum am putea să nu-l iubim mai mult decât pe noi Înșine nenorociții de noi? Pentru că nu-i port pică tipului cu mica mea viață trecătoare, și Dumnezeu știe, nu i-aș putea dori răul nici unei făpturi ca să-mi salvez viața aia. Totuși Celălat este Adevărul dediferit, celălalt Înțelege.pe ei să mă vadă În starea asta, În Ne hrănim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
dori să fie așa, spune ea, clătinând din cap. — Nu mă Întărâta Shirley, te rog, și nu ne insulta pe amândoi... mă ridic În picioare și mă duc până la ușă. Curva asta doar n-o să fie atât de proastă să pice În plasă. Îmi pare rău Bruce, nu Înțeleg ce zici... spune ea. Pupilele i se dilată. Bulangioaică Împuțită. Nu-mi vine să cred. Se pune singură la Îndoială. Ăsta-i primul pas: induci Îndoiala. Pasul doi: treci cu buldozerul fix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]