14,398 matches
-
atât mai mult m-a nedumerit și întristat întâmplarea nefericită a unui gardian, de a a fi fost omorât de către un pușcăriaș, atras printr-un vicleșug chiar în celula acestuia, prin 1937. Evadarea era exclusă, iar încercările au fost iremediabil pierdute: până în 1963 când a fost închisă, în cele câteva zeci de încercări de evadare, nu se cunoaște nici un “vărgat” care să fi reușit să evadeze din celebra închisoare. Unul din ei, Joseph Dutch Bawers. fusese închis pentru furt de corespondență
ALCATRAZ-UL DESTINELOR NOASTRE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367024_a_368353]
-
asupra gardienilor închisorii, au pus mâinile pe cheile de la rastelul cu arme și de la celule și au vrut să evadeze. Planul s-a destrămat când rebelii au descoperit că le lipseau tocmai cheile cu care să deschidă poarta închisorii. Chiar pierdute orice șanse, în loc să se predea, deținuții au preferat să lupte, varianta unei reușite în aceste condiții fiind însă zero: revolta a fost înfrântă, implicații condamnați la moarte. Rebeliunea mai este cunoscută în analele revoltelor din sistemul penitenciar american și sub
ALCATRAZ-UL DESTINELOR NOASTRE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367024_a_368353]
-
reacționeze diferit, ca și cum structural s-a produs o ruptură, dorul de casă. Dar acum era prea curând, mă aflam în sala de spectacol, nu mai mult decât una modestă, dincolo de râul Parramatta, un avantaj al inițierii mele in domeniul esteticii pierdute. Pentru că cei doi copii ai mei spuneau Noapte bună in momente diferite, gândeam să ascult un Rahmaninov fără granițe, să pot povesti seara aceasta pe orice meridian. Dar chiar gândul telepatic, până dincolo de ape, m-a făcut să îl privesc
ACASA UNIVERSUL NU ESTE SIMETRIC de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367100_a_368429]
-
aroma ploii în păr, Și ea, fântâna înțeleaptă, ochi pașnic retras prin umbra deșertului sonor. Înconjurată de Lumină, Porțile-i deschid lotusul cu o mie de petale spre Infinit, Cu-a ei caldă privire, Teah întinde mâna să-i prindă pierduta-i suflare, Uniți și-au regăsit vibrațiile universului, a geometriei sacre, Știe doar - Adevărata Lumină strălucește în mijlocul Întunericului! Referință Bibliografică: POARTA SPRE CER / Irina Lucia Mihalca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 182, Anul I, 01 iulie 2011. Drepturi de
POARTA SPRE CER de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367106_a_368435]
-
destrami inutil un alt cerc, osânda ți-e veghea-n eternul pustiu, nesomnul, o singură cheie va dezlegă lanțul blestemului atras, lacrima și întoarcerea prin cercul de foc, prin labirintul de ieri, poartă spre Ochiul Luminii, nemărginita iubire din inimă pierdută, din casa-gândului fiece unitate ne cere o nouă trinitate ... ------------------------------------------------------------------------ * Chanchala Sarvaga - suflet neliniștit (sanscrita) Referință Bibliografica: Lacrima din abisul durerii / Irina Lucia Mihalca : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 182, Anul I, 01 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
LACRIMA DIN ABISUL DURERII de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367121_a_368450]
-
a mistuit sufletul, sleit de putere, prin căutări de la izvoare sau începuturi. În inima lor și-au scris poemul bucuriei, ekphrasis, miniatură în mantia unui înger coborât pe urmele pașilor lor din constelația cosiței dedicată zeițelor. Șoaptele vântului, mesagerul primăverilor pierdute, adie poemul singurei lor respirații în lumina uitată, nălucirea unui tainic sărut în oglinzile cerului țes cuvinte, poeme de stele, din raze și roua petalei. În duble spații timpul s-a închis în sine, o tânară fată trece prin lacrima
EKPHRASIS, MINIATURĂ ÎN MANTIA UNUI ÎNGER de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367123_a_368452]
-
briză răcoroasă îmi trezește simțurile la viață. Jos, sub terasă, se află un restaurant chinezesc și simt mirosul mâncării picante preparate de bucătarul-șef. O pisică, probabil a vecinului, sare de pe un acoperiș pe altul, parcă în căutarea a ceva pierdut. Mă aude foșnind pachetul de țigări aproape gol, se întoarce pe acoperișul casei și mă privește fix în ochi. Avea ochii verzi, asemeni lui, iar privirea plină de mister a patrupedului îmi amintește de D. Mă așez încet, încercând să
LINIŞTE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367177_a_368506]
-
2011 Toate Articolele Autorului Prima parte. Abia scăpat din aglomerația acelei ore de vârf din capitală, microbuzul se târa greoi pe șosea, ocolind anevoie gropile ce încă nu fuseseră astupate în primăvara plină de ploi. Șoferul încerca să recupereze timpul pierdut, dar motorului parcă nu-i păsa de asta. El trăgea bine la o anumită turație peste care se îneca dacă era solicitat la mai mult, posibil din cauza unei alimentări precare. Deh, vreme de criză manifestată plenar și în circulația pe
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367148_a_368477]
-
Se gândi șeful mai bine și adună, dintre toți angajații, o echipă bună, cât o grupă de studenți...și-i înscrise la facultate. Era momentul pe care și-l dorise toată viața. Simțea că destinul lui se reașează pe făgașul pierdut cândva. Era conștiincios și preocupat. Toți râdeau...”Grupa vameșilor” era, oricum, mai “protejată” la examene. “Ce-ai, mă? Vrei coroniță?”...se amuzau ceilalți când punea întrebări sau solicita explicații suplimentare. La absolvire, și-a invitat, cu mândrie, familia. A venit
HEI, COŞAR, COŞAR...COŞAR! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 51 din 20 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367193_a_368522]
-
acești bărbați a refuzat șansa oferită de destin de a se împlini prin dragoste, alături de Platonia. Ea este femeia alături de care s-ar fi realizat sufletește și de aceea, căuatarea lor, frenezia cu care doresc să o regăsească pe cea pierdută au un sens aparte. La fel ca și Adrian, Matei mărturisește: „Și mie mi-a fost greu, atunci când a trebuit să o ucid în minte pe Platonia... Pentru că o iubeam nemăsurat de mult. Și asta mă ucidea și pe mine
O CARTE DESPRE INTREBARI SI MOMENTE HOTARATOARE, SEMNATA DE MIRELA ROZNOVEA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367180_a_368509]
-
țărmul era deja departe, mersese pe placa înghețată a mării ceva mai mult de un kilometru.” Platonia este un personaj aflat la limita dintre real și fabulos. În simbol, ea reprezintă idealul, care de obicei rămâne intangibil. Din nefericire, paradisul pierdut este o realitate căreia ca pământeni, trebuie să îi facem față. Prin numele pe care îl poartă, Platonia pare a fi predestinată pentru eșec în dragoste. Iată de ce, atunci când ea se unește cu marea, acest lucru probabil că nu va
O CARTE DESPRE INTREBARI SI MOMENTE HOTARATOARE, SEMNATA DE MIRELA ROZNOVEA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367180_a_368509]
-
rânduri iubire născută-n tăceri ancestrale și-ascut în tăișul durerilor mele săbii de foc cu care tai pânze de neguri ce se-aștern uneori peste noi rătăciri abisale... cuprind cu speranțe văzduhul pe care stă scris cu seve-nroșite „destin” pierdute sunt clipele-n taine... menirii de-a fi lângă tine mă închin și genunchii-mi sunt grei mă aplec peste timp și privesc înainte te doresc liniștit fericit te doresc și-n miresme de tei te-oi iubi nesfârșit... Referință
DESTIN de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367243_a_368572]
-
mine. Iert omul pentru care am greșit, iert momentul meu de slăbiciune și sunt fericită că am reușit să știu cine sunt. Sunt sigură că neuitarea e remediul verticalității. Nu vreau să uit și nu vreau să condamn clipa aceea pierdută. A uita cred că e un păcat. Oricum iubim, iertăm, mergem mai departe...dar, uneori, uităm să fim oameni. De ce? Pentru că mi-a intrat plânsul în ochi și doare vindecarea luminii. Am revenit, sunt aici în picioare în fața cerului și
ULTIMA PARTE AUTOR DORINA SISU de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367161_a_368490]
-
o maladie a sufletului? Acestea sunt doar câteva din întrebările la care încearcă să răspundă cartea Ligiei Seman, „Handicapul conștiinței”. Volumul, încărcat de o durere vie, umană se concretizează ca un strigăt după ajutor ce pornește din dorința recâștigării demnității pierdute. Un handicap fizic înseamnă neșansa de a fi stigmatizat de societate, de a nu te putea bucura de viață, de a te raporta în permanență la oamenii sănătoși. În roman, Ana, o infirmă, dobândește pe lângă deficiența trupească și un handicap
UN ROMAN CONFESIUNE DESPRE VINOVATIE SI IERTARE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367221_a_368550]
-
o maladie a sufletului? Acestea sunt doar câteva din întrebările la care încearcă să răspundă cartea Ligiei Seman, „Handicapul conștiinței”. Volumul, încărcat de o durere vie, umană se concretizează ca un strigăt după ajutor ce pornește din dorința recâștigării demnității pierdute. Un handicap fizic înseamnă neșansa de a fi stigmatizat de societate, de a nu te putea bucura de viață, de a te raporta în permanență la oamenii sănătoși. În roman, Ana, o infirmă, dobândește pe lângă deficiența trupească și un handicap
UN ROMAN CONFESIUNE DESPRE VINOVATIE SI IERTARE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367221_a_368550]
-
le descoperi esența,/ Esența din lăuntru. ” („Poarta ce s-a deschis”) Motivul așteptării, specific romanticilor, folosit și de Eminescu, este preluat de Victorița Duțu în „Culori”. Impresia de ireal, de vis, imaginiea vizuală a porții mereu deschise vorbesc despre iluziile pierdute, despre imposibilitatea împlinirii idealului în această lume imperfectă și ostilă, despre inadaptabilitatea celui ce vrea „o altă lume”. „Așteptarea/ Îmi răstoarnă gândurile,/ Devin o altă ființă,/ Cu o altă minte,/ Ce-mi ascunde/ Propriile mele gânduri./ Mi-e frică/ De
ATUNCI CAND GANDUL PUR IA FORMA DE STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367236_a_368565]
-
zdrobit. Oamenii nezdrobiți acționează prin puterea intelectului și a abilităților proprii. Ei au rezultate în misiune, chiar extraordinare, dar caracterul lor nu se remarcă prin blândețe, iar lucrul acesta se vede în relațiile cu semenii. Râul dovedește abnegație față de cei pierduți, dar are și o anumita doză de aroganța. Nu îi tratează pe toți cu aceeași măsură, ci le oferă mai mult interes și timp persoanelor pe care le consideră mai importante. „Răspunsese cu mai multă atenție și meticulozitate întrebărilor puse
UN ROMAN AL IUBIRII DE DUMNEZEU SI DE APROAPELE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367211_a_368540]
-
amintirile uitate Risipit ca raza de soare-n fereastră. @TORIDE Am crezut că bate vîntul În mesteacănul de-afară Că te-aud cîntînd duioasă Dulce ca o primăvară Dar eram singur sub cerul Încremenit într-o frunză Ca o pasăre pierdută Care tremură confuză Tu erai tare departe Singură și poate tristă Ținînd pe genunchi o carte Răsfoind poate-o revistă Ești atît de pură, dulce Mi-e și teamă să respir Ca să nu te pierd, iubito, Risipită-ntr-un zefir
VERSURI ALBA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367283_a_368612]
-
puțin ea avea cunoștință de ce i se întâmplase și va ști la ce să se aștepte de la cei, ce-i credea prieteni. Desire se adună puțin din răvășeala teribilă ce-i răscolea toată ființa de oroare și zice cu voce pierdută Ancăi: - Continuă, nu mă asculta cum delirez! - Amicii dumitale... scuze, invitații dumitale sunt disperați și furioși că nu au putut duce la bun sfârșit mârșăviile lor și vă rog, făceți-mi o mică favoare și nu le spune-ți că
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]
-
atât ne-a mai rămas, atomic e războiul, mă îngrop iar în mocirlă, m-acoperă gunoiul, gunoi căzut din stele, și pulbere lunară, convoaie selenare, ce trec seară de seară, spre depărtări neutre, spre viața mea din carte cu filele pierdute și fără pașapoarte, dar totuși exaltez, de imbecialitate, o dată pe lună eu sunt o entitate, de aceea mă întorc, iau filă după filă, ca să repar iar cartea, cu o viață bibliofilă. Referință Bibliografică: simfonia vieții / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN
SIMFONIA VIEŢII de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368590_a_369919]
-
vorbind despre biserici și despre mănăstiri, te-ai întrebat tu, cititorule, când și de ce s-au înălțat aceste locașuri de cult? Răspunsul la aceste întrebări comportă o discuție adâncă, destul de complicată și, poate, greu de înțeles, iar eu, un păcătos pierdut ori regăsit în mulțimea păcătoșilor lumii, nu sunt cel pregătit și indicat să dau lămuriri satisfăcătoare. Aici este vorba de prezentarea unui mare adevăr, iar adevărul este greu de deslușit acolo unde ajutorul Domnului nu este, căci El însuși este
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ . de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368493_a_369822]
-
în Ediția nr. 2205 din 13 ianuarie 2017. -SOCRATICUL DIASPOREAN- la NEW YORK-CONFLUENȚE LITERARE Publicat în: Ediția nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Distribuie! Distribuie! Aboneaza-te! O revenire la Stelian Platon din NY, via Bragadiru paradisul pierdut al Teleormanului Poematica unui socratic diasporean de o rară și ultrafină, impregnare de aphorie, empatie și demnitate, am avut savoarea de a o postprefața pentru poetul Stelian Platon, la unul dintre ultimele sale volume de poezii „Ireversibil reflexul...(?)” Semnul interogației
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
Gânditorul adună, ca în Vermeer, scoicile ... Citește mai mult -SOCRATICUL DIASPOREAN- la NEW YORK-CONFLUENȚE LITERARE Publicat în: Ediția nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 Toate Articolele AutoruluiDistribuie!Distribuie! Aboneaza-te!O revenire la Stelian Platon din NY, via Bragadiru paradisul pierdut al TeleormanuluiPoematica unui socratic diasporean de o rară și ultrafină, impregnare de aphorie, empatie și demnitate, am avut savoarea de a o postprefața pentru poetul Stelian Platon, la unul dintre ultimele sale volume de poezii „Ireversibil reflexul...(?)” Semnul interogației, în
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
prin alcovuri cu secrete, Noi visăm la ce n-am fost, sus, în Raiul ce-am dezis. Sentimente stau de strajă pe a Dragostei redute Lacrimile convertite curg în râuri de cristal. Navigăm cu dor absurd în ocean de minți pierdute Fiindcă ușa-i obsolită, zburăm razna prin Portal... Spiritul pierdut în tine se aprinde ca o torță Înmuiată-n păcuri rare, importate din abis. Dublă flacără se-nalță din delir, nucleară forță... Dar degeaba arde veșnic...când nu ești în
CÂND NU EȘTI ÎN PARADIS de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368613_a_369942]
-
Călătorind spre Calea Lactee Mi-am luat scara gândului nebun, Să urc spre Calea-Lactee, de pulbere drum. Să-mi caut iubita, rătăcită printre aștri Și steluțe mici, ca ochii ei albaștri. În pulberea de stele, plutire liniștită, Fiecare astru - o dragoste pierdută. Îmi caut iubita din visele târzii, În nopți cu frământări, de dragoste pustii. Iubirea oare după care stea-i ascunsă, De mă cheamă-n cer de dorinți pătrunsă? Aștept s-apară, pe cărări îngălbenite, Cu pași timizi, ochii mari și
CĂLĂTORIND SPRE CALEA LACTEE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368623_a_369952]