3,133 matches
-
o cunoșteam, căci fusesem o dată acolo, cu mașina, să ridic niște planuri. Dar niciodată n-aș fi bănuit că în interiorul unei case bengaleze se pot găsi asemenea minunății, atâta lumină filtrată prin perdele transparente ca șalurile, atât de dulci la pipăit covoare și sofale din lână de Kashmir, și măsuțe cu picior asemenea unui talger de alamă bătută, pe care se aflau ceștiie de ceai și prăjiturile bengaleze, aduse de Narendra Sen pentru lămurirea lui Lucien. Stam și priveam încăperea, parcă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
la cinema în locuri de trei rupii și opt annas. Norinne, căsătorită, e mai puțin frumoasă. În odaia mea din Wellesley Street s-a mutat o familie da anglo-indieni sărmani; el, tânăr, aduce fetițe de școală în odaie și le pipăie în fața nevestei, însărcinată în ultima lună, care îi spune: ― Jack, iar ai să te turburi... În timp ce noi vorbeam prostii, veni, ingierul, care îmi strânse mâna cu căldură și mă mîngîe pefrunte, privindu-mă lung. I-l prezentai pe Harold, care
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
le observe Chabù. Mi-a trebuit vreun sfert de ceas până să izbutesc să-i las creștetul gol, și atunci, d-na Sen î-a lipit pasta aceea caldă. Chabù ne-a privit o dată pe toți, a încercat să-și pipăie capul, apoi și-a smuls batista cu inel de la gât și a început să plângă, lin, numai lacrimile alunecând șiroaie pe fața ei neagră, frumoasă, fără să suspine, fără să se zguduie. N-am știut dacă plânge pentru că înțelesese că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
era o luptă corp la corp, dar când au ieșit, Mantu era roșu și zăpăcit, iar Maitreyi palidă, cu părul zbătut pe umăr. (E adevărat că ea îmi spusese mai demult că Mantu e scârbos, că a vrut să o pipăie, și ea l-a plesnit, că s-a plâns tatălui, dar, de când acesta era bolnav, Mantu ajunsese indispensabil casei și nu putea fi dat afară. De asemenea, îmi amintesc că Maitreyi îmi mai spusese că un alt unchi al ei
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
evident, oamenii au prins de veste și le ascund, poate chiar le distrug... Deși, pe de altă parte, adăugă după o nouă pauză, am auzit că în unele orașe de provincie se vând la bursa neagră... Cu mare atenție, au pipăit amândoi banca, să vadă dacă e bine uscată, apoi s-au așezat, tăcuți. - E curios, e cât se poate de curios, șopti Pantelimon mai mult pentru sine. Ezită o clipă, apoi continuă cu un glas ferm. - Vreau să spun, curios
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Moșul își înălță fruntea și-și roti privirile pe deasupra noastră. Parcă s-ar fi pregătit să ne spună ceva. Așteptam toți, ținîndu-ne răsuflarea. Dar el își împreună mâinile și începu să-și miște degetele, ca și cum ar fi vrut să se pipăie, apoi, opintindu-se, oftând adânc, dădu pătura la o parte. Am încremenit toți. Era îmbrăcat, și avea opincile cele noi. Nu le mai încălțase de când căzuse la pat. - Lăsați-l! strigă Ilaria văzând că voiam să-l împiedicăm să se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu voi. După o mie de ani de întunerec, o să vă aduceți aminte. Și o s-o luați de la început... Moșu a dat de pietrele smulse și fărâmate de dinamită, și-a plecat genunchii și a întins mâna, a început să pipăie. Lua în mână, una câte una, pietrele pe care le găsea. A ajuns așa în marginea gropii pe care o făcuse prima încărcătură de dinamită. A mai pipăit un timp, parcă i-ar fi fost greu să înțeleagă. Încet, s-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dinamită, și-a plecat genunchii și a întins mâna, a început să pipăie. Lua în mână, una câte una, pietrele pe care le găsea. A ajuns așa în marginea gropii pe care o făcuse prima încărcătură de dinamită. A mai pipăit un timp, parcă i-ar fi fost greu să înțeleagă. Încet, s-a ridicat în picioare și și-a întors capul spre noi, L-a rotit în toate părțile. Ilaria l-a simțit deodată moale și l-a prins în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe care izbutea să le rostească. Dar dacă îi vor cere să scrie? Își privi, parcă pentru întîia dată cu atenție, brațul și mâna dreaptă. Pielea era netedă, bine întinsă, proaspătă, și începea să-și recapete culoarea de altădată. Își pipăi încet, prudent, brațul până la cot, apoi mângâie cu două degete bicepsul. Ce curios! Poate imobilitatea aproape absolută, de aproape patru săptămâni, și lichidele acelea nutritive pe care i le injectaseră direct în vene... "Ăsta e bărbat tânăr, în floarea vîrstei
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu înțelege... Probabil exercițiile le faci când rămâi singur, în timpul nopții, adăugă. Ridică încurcat din umeri. - Simțeam că-mi amorțesc picioarele și atunci am coborât din pat, și aici, pe covor... - Nu te-a frapat nimic? - Ba da. M-am pipăit peste tot. Am simțit mușchii, așa cum îi aveam pe vremuri: tari, vânjoși. Nu mă așteptam. După atâtea săptămâni de imobilitate aproape absolută, ar fi trebuit să fie, cum să spun? un fel de... - Da, așa ar fi trebuit, îl întrerupse
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să mă lase să fac altceva, le spuneam că iubesc violoncelul, că viața mea e asta: violoncelul, și-i imploram în genunchi să-mi cruțe degetele... Și de-atunci mă trezesc aproape în fiecare noapte țipând de groază, și-mi pipăi degetele, aprind lumina și le privesc, unul câte unul. Și de frică, nu mai îndrăznesc să mă culc, și stau cu capul în palme, plângând, și-mi sărut degetele, și ani de zile n-am avut alt gust în gură
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
rănit, spuse negrul. Nu mă mișc deloc. Ce mai om, așteaptă s-arunc saci cu băutură, cînd eu sînt rănit. — Calmează-te. — Dacă mai zici o dată chestia asta Înnebunesc. — Calmează-te, spuse bărbatul pe un ton scăzut. Negrul urlă și, pipăind puntea, apucă piatra de moară de sub traversă. — Te omor, spuse. Îți scot inima. Nu faci tu asta cu o piatră de moară. Calmează-te, Wesley. Negrul bălmăji ceva cu fața Înfundată-n sac. BĂrbatul continuă să ridice Încet sacii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
care știa de acum că nu va scăpa niciodată și care Îi servea drept avertisment, atîta tot. Cum stătea, uitîndu-se la bărbatul de sub copac, o piatră căzu pe verandă. Enrique se uită după ea, dar nu putu s-o vadă. Pipăi cu mîinile pe sub pat, Însă nici acolo nu era. În timp ce se punea-n genunchi, o altă pietricică se izbi de gresia de pe verandă, săltă și se rostogoli Înspre colțul care dădea-n stradă. Enrique o ridică - era o pietricică obișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
bine. Și, oricum, nu așa i se zice. — Știam. Vino, te-ar deranja să stai aici puțin? Se așeză lîngă el pe pat și ascultară amîndoi ploaia bătÎnd În geam, iar el Încerca să se abțină și să nu-i pipăie fața frumoasă așa cum fac orbii, Însă nu era alt fel În care i-ar fi putut atinge chipul. O trase aproape și-i sărută creștetul capului. „Trebuie să mai Încerc În altă zi“, se gîndi. „Nu trebuie să mă port
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și eu o să-ți vorbesc despre ce pisicuță minunată ești și ce pisicuțe norocoase sîntem amîndoi. — Chiar sîntem. O s-o scoatem la capăt. Doar că nu vreau să fiu trimisă nicăieri. — Nu te trimite nimeni nicăieri. Dar În timp ce cobora scările, pipăind cu grijă fiecare treaptă și ținîndu-se de balustradă se gîndi: „Trebuie s-o fac să plece, și asta cît mai repede, fărĂ Însă s-o fac să sufere. Asta pentru că nu mă descurc prea bine la capitolu’ Ăsta. Poți fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Joacă cineva p-aici? mă Întrebă. — N-auzi? N-aud nimic Încă. Nu-i nici un tip, Orbete, și e miercuri. — Știu ce zi e azi. Nu te-apuca să-mi spui tu ce zi e. Orbete trecu pe lîngă aparate, pipăind În toate să vadă dacă n-o fi uitat careva ceva monede. Normal că nu era nimic, Însă asta era doar prima tură. Se-ntoarse la bar și Al Chaney Îl Întrebă dacă vrea ceva de băut. — Nu, spuse Orbete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
multe. Cineva dădu lovitura la un aparat dar nu era cine știe ce cîștig. Dar Orbete se duse oricum lîngă aparat. Era unul care mergea cu fise de douășcinci și tînĂrul care juca Îi dădu o fisă cam În silă. Orbete o pipăi Înainte s-o bage-n buzunar. — Mulțumesc, Îi spuse. N-o să-ți pară rău pentru ea. — MĂ bucur s-aud asta, Îi răspunse tînĂrul și băgĂ altă fisă-n aparat. Trase din nou și de data asta cîștigă destul de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-l vezi, i-am spus străinului. — Știi, Ăsta-i unu’ dintre motivele pentru care mi-aș dori să văd din nou. Mi-ar plăcea să mă uit bine de tot la fața lui, spuse Orbete. — Știi cum arată. L-ai pipăit odată, Îi zise Frank. — Și-n seara asta l-am pipăit din nou, spuse Orbete cu veselie. De-aia m-a dat jos din mașină. N-are deloc simțu’ umorului. I-am zis că pe frigu’ Ăsta ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
motivele pentru care mi-aș dori să văd din nou. Mi-ar plăcea să mă uit bine de tot la fața lui, spuse Orbete. — Știi cum arată. L-ai pipăit odată, Îi zise Frank. — Și-n seara asta l-am pipăit din nou, spuse Orbete cu veselie. De-aia m-a dat jos din mașină. N-are deloc simțu’ umorului. I-am zis că pe frigu’ Ăsta ar trebui să se-ncotoșmăneze, ca să nu-i Înghețe fața pe dedesubt. Nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
peste mocasini. Se Înfășură bine cu partea sa de pătură, Își spuse rugăciunile și adormi. I se făcu frig peste noapte, așa că-și Întinse haina peste soră-sa și se lipi cu spatele de ea ca să aibă mai multă pătură. Pipăi prin jur după pușcă și și-o băgĂ la loc sub picior. Era rece, aerul era tare și mirosul de buciniș tăiat și rășină era peste tot. Nu-și dăduse seama cît de obosit era pînĂ ce nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o să-i curăț Întîi și după aia Îi Împachetez În niște ferigi și-i bag În sac. Nu mai e mult pînĂ ajungem la zmeură. Se așezară lîngă un cedru și Nick tăie păsĂrile și le scoase măruntaiele călduțe; apoi, pipăind cu mîna dreaptă În interiorul fierbinte al cocoșilor, scoase măruntaiele comestibile, le curățĂ și pe urmă le spălĂ În pîrÎu. După ce curățĂ păsĂrilele netezi penele, le Înveli În ferigi și le băgĂ În sac. Legă sacul la gură cu niște gută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să fie vreun secret, fiindcă le știu pe toate, piatră cu piatră. Dacă-i așa, atunci să-i dăm cărbuni, vere! În tenderul locomotivei nu știu de se vor mai găsi niște vreascuri, doar... Cărbunii s-au terminat de multișor. Pipăindu-și stomacul, ieșeanul mi-a zâmbit trist, dar a catadicsit a-mi răspunde: Cam ai dreptate, vere, dar nu mor caii când vor câinii. Da’ profund ai mai devenit, dragule! - l-am tachinat eu râzând. Am luat calea întoarsă și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
asta-i curată minune, vere! Înseamnă că spiritul lui Eminescu a rămas în tulpina copacului și a fost în stare să-l facă să renască pur și simplu. Ieșeanul se apleacă și privește la teiul tânăr din scorbură. După ce îl pipăie precum a pipăit Toma Necredinciosul rana din coasta lui Hristos, se întoarce cu fața spre Obeliscul cu lei, purtând în ochi îndemnul către mine de a vorbi. -Acesta e Obeliscul Regulamentului Organic și se află aici de la 8 noiembrie 1834
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
minune, vere! Înseamnă că spiritul lui Eminescu a rămas în tulpina copacului și a fost în stare să-l facă să renască pur și simplu. Ieșeanul se apleacă și privește la teiul tânăr din scorbură. După ce îl pipăie precum a pipăit Toma Necredinciosul rana din coasta lui Hristos, se întoarce cu fața spre Obeliscul cu lei, purtând în ochi îndemnul către mine de a vorbi. -Acesta e Obeliscul Regulamentului Organic și se află aici de la 8 noiembrie 1834 - o fac eu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
spre Pietrărie ori Păun... În ușa hanului se ivesc doi cotiugaragii. Își scot cușmele cu bună cuviință, caută din ochi un loc potrivit și se așează la o masă cioplită cu meșteșug din lemn de paltin. Din obișnuință, fiecare își pipăie chimirul, pentru a se încredința că crăițarii sunt la locul lor. Hangița știe pentru ce au intrat și pe dată le așează dinainte, fiecăruia, câte o ulcică cu vin. Cotiugaragiii nu se grăbesc să bea vinul. Întâi privesc lung și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]