3,187 matches
-
de Întunecimea camerei, Demiurgul a schițat un salut cu mâna. A reintrat apoi În apartament, și-a luat raglanul și a ieșit pe ușa apartamentului. Era clar. Nu mai avea nici un rost să-l urmăresc. Eram mai mânios ca un pitic care Încearcă să se joace cu un yoyo. Pentru prima oară În Îndelungata mea carieră, Îmi găsisem nașul. Fusesem curățat de coajă, tăiat felii, fiert, Împănat și servit ca garnitură. Mă simțeam ca un frizer regal care tocmai a ciopârțit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
După ce ispiti stampilele de pe repartiție, strigă din ușă cu multă energie: - Tovarășu’ Niță!... Bă Niță! Unde, crucea mă-ti, ești!... Octav! - Aici, tovarășu’ viciu! răspunse un glas dogit. Numai după cîteva nașteri îndesate Octav apăru, bodogănind, din magazie. Era un pitic cu cap rădăcinos și jumătate de obraz trasă de sub ochiul însîngerat din care, în colțul ploapei, i se scurgea o lacrimă. - Băi, tovarășu’ Niță, de fiecare dată trebuie să-mi vărs bojogii cu tine. Cheamă-l încoa pe Durcă. - Da
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
observații generale. Până la urmă, Întors acasă, În Arad adică, a Început să le povestească dragilor săi concetățeni despre propriul oraș. Zicându-le că: undeva În arad un cal alb paște-n boul roșu În micălaca În subsolul unui bloc un pitic stă și fumează În gai yin e cu 20% mai mare decât yang și invers la MORTU din micălaca vin și femei cu diabet În cartierul evreiesc un croitor execută la comandă Pentru arădeni, locurile erau deja mai familiare, mesajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
adun puteri, întrevăd o geană de țărm, recad, revin, recuperez tânărul acela nu prea tânăr, clovnul candid, cu fruntea înaltă și sprâncele stufoase și privirea de copil, deslușesc prin ochiul zgâriat cu unghia în gheața geamului o gară ninsă și pitică, cearceaful fără sfârșit al câmpiei, ritmul vântului care o asediază. Trenul se urnește, își dezmorțește articulațiile, bătrânește, fără grabă. Ar trebui să încerc câțiva pași pe culoarul traversat acum de o largă pelerină pestriță. Lipesc palmele de sticla rece, îmi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de veștile despre boala mamei... Vara regenerase foamea de întâmplări. Apusul sta să cadă pe talgerul veacului trecut de jumătate, pe cadranul mileniului care își grăbea sfârșitul, în sud-estul bătrânului continent, la țărmul Mării Negre. Decorul de cretă al unei gări pitice, văruită în albul proaspăt al verii. Forfota crescu, vocile porniră, zumzet, ca într-un sac cu nuci rostogolite. Alergau înainte și înapoi, se intersectau, ciocnindu-se, separându-se și din nou întâlnindu-se. Vagoanele opriră lin. Un fâșâit, stins. Pasagerul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
leagănă, năucit de dorinți obscure. Oboseala, plictisul, neputințele. Ceasul oprit, ca și inima... — Dați-mi un bilet, repetă pentru a treia oară cinefilul. Mopsul e la datorie, cu ochii lipiți de somn. Umeri fragili, bust delicat, mâinile voinicești și picioarele pitice. Zâmbet... Dinții sălbatici. Atingere subțire. Își strecurase și de data asta palma sub palma lui, trăgând cu încetineală banc nota. Nu-l recunoscuse, bineînțeles, nu l-ar recu noaște nici dacă ar veni în fiecare zi la fiecare spectacol. Gesturile
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
eu deja pornisem pe poteca ce urca, șerpuitoare, pe colina din spatele satului. Nu m-am mai uitat În urmă. Curând a Început ploaia. Stropi grei de apă, amestecați cu pietricele de grindină. Când să intru Într-un crâng de copaci pitici care abia dacă te fereau de ploaie, Îl aud pe Enkim În spatele meu. - Măi, Krog, măi! Stai că vin și eu! M-am prefăcut supărat, asta ca să arăt că Învățasem și eu ceva de la Vinas. Am Început să merg cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Ne privirăm doar cât să răsuflăm o dată și, atunci, i-am văzut. Erau peste tot. Am privit de jur Împrejur cu iuțeală și am zărit pe mâna noastră tare o vale molcomă ce se afunda Într-un crâng de copaci pitici, răsuciți, cu scoarță zgrunțuroasă și frunze mărunte. - Pe aici, i-am strigat lui Enkim și am luat-o la fugă spre crâng. - Moru trebuia să-ți zică să iei cu tine măcar bâtă. - Sunt toiagul și bâta Tatălui, am rostit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
toate, Runa scoase din traista ei toate blănurile și le Îngrămădi peste Enkim, ca să nu mai aibă grija lor. Apoi, ne strecurarăm de-a lungul malurilor, smulgând cât mai multe ierburi proaspete. Puțin mai sus, am dat peste o salcie pitică. I-am tăiat un mănunchi de crengi și ne-am Întors alături de Enkim. - Acum, hai să tragem bulumacul În apă, am spus, și m-am cățărat pe malul scund, pe cât puteam de grijuliu. Vrăjmașii tot ne pândeau, răspândiți prin ascunzișurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mă Întrebă Barra, făcând cu ochiul spre călăuzele noastre. Am ridicat din umeri: - Apă! Rece de-mi pocneau dinții. Apă ca toate apele, cum să fie? Am luat-o În josul văii și, pe măsură ce mergeam, Începură să apară pâlcuri de brazi pitici și flori de toate culorile. După o vreme, zărirăm primii copaci Înalți - erau dintre cei ce aveau ace, numai că nu semănau cu brazii de acasă. Spre seară, am intrat Într-o pădure deasă de copaci cu frunze. Am Înnoptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și de puternici ca toți cei care au trăit pe pămînt și În lumea noastră de o șchioapă, grîul și porumbul sînt bune, dar nu mai Înalte decît iarba. Hoinărim prin păduri mari și Întunecoase, ce nu depășesc Înălțimea pinilor pitici, nu există abisuri de Atlantic și Înălțimi de Himalaya, cei mai măreți munți sînt doar cît movilele cîrtițelor și dacă stelele ni se par Îndepărtate, foarte Îndepărtate, nu sînt mai Îndepărtate decît li se par altor oameni. În fine, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de Himalaya, cei mai măreți munți sînt doar cît movilele cîrtițelor și dacă stelele ni se par Îndepărtate, foarte Îndepărtate, nu sînt mai Îndepărtate decît li se par altor oameni. În fine, a fi un biet uriaș sau un biet pitic al timpurilor În care trăim - un amărît de titan de trei metri sau un pitic de circ de un metru -, asta este cu totul altceva. Căci acum trăiesc și iubesc luminile bîlciului, iar lumea de dincolo de aceste lumini este pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se par Îndepărtate, foarte Îndepărtate, nu sînt mai Îndepărtate decît li se par altor oameni. În fine, a fi un biet uriaș sau un biet pitic al timpurilor În care trăim - un amărît de titan de trei metri sau un pitic de circ de un metru -, asta este cu totul altceva. Căci acum trăiesc și iubesc luminile bîlciului, iar lumea de dincolo de aceste lumini este pentru ei ireală și ștearsă. Zilnic mulțimea se Înghesuie să ia loc sub cupola de pînză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lume de anomalii, ce le par a fi fost În mod inevitabil făurite de natură. Și ei iubesc, urăsc, născocesc, nădăjduiesc, urzesc comploturi și trădări, sînt fericiți, nenorociți și ambițioși, la fel ca ceilalți oameni: Uriașul de trei metri și piticul de un metru sînt prieteni apropiați. Se așază zilnic la masă de trei ori și mănîncă Într-o atmosferă interesantă și plăcută, căreia Îi dau farmec și poezie Fata-Butoi și Femeia-cu-Barbă și căreia Îi dă o voioșie picantă replica spirituală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
în toată țara pentru curajul avut. Așa că dragi români, de mâine dați fiecare câtre un leu, pentru statuia lui Boc. Dacă vreți, o vom face și inaugura cu tot dichisul, la cimitirul Maica Precista. Spune cu atâta nerușinare al optulea pitic ajuns premier, că s-ar fi împotrivit împotriva dezastrului în care a ajuns țara, încât unii mai mioritici decât alții, pot fi luați de val și uita că așa numitul dezastru, căruia cică i s-a împotrivit Boc, a fost
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
De exemplu să te întrebi, pe bune, oare cumva s-a plictisit polițistul pus să numere cadavrele, iar de la douzeci și ceva, a căscat viguros, apoi a aproximat restul cu ochiometrul? Unii presupun, că probabil printre cadavre erau și niște pitici, nu mai mult de doi-trei la metru, cam cât Boc de mari, și omul nu știa cum să-i numere, fiindcă oricum îi număra, la urmă îi dădea cu virgulă? Sau poate... cine mai știe, dar oricum, ceea înțeleg foarte
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
care o să v-o împărtășesc și vouă, fiindcă, fiind români cu toții, vorba lui conu' Iancu, mai mult sau mai puțin onești, mai mult sau mai puțin avuți, în materie de povești adevărate și transpuse în practică de chelios, cu ajutorul unui pitic, făcut de acum bine de poveste, suntem toți din popor, o apă și-un pământ, ca în vorba coanei Veta, „compătimim împreună". Dar să nu mă iau cu ziua târgului și să vă spun revelația avută, la fapt de seară
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Și semnul ar fi trebuit arătat, nu numai cu o mână, ci cu amândouă! Întrebări pentru Nea Ilie, de la Sculărie Am citit cândva, demult, demult, pe timpul când lui Pleșu nu-i crescuse blană pe față, Liiceanu nici nu se vedea, piticul se bălăcea în ibricul său, iar Băsescu de abia semna prima dată un angajament la Cooperativa Socialistă „Ochiul și timpanul", spuneam că am citit, o carte extrem de interesantă. Cartea era scrisă de un filosof rus, tovarăș de trudă cu Lenin
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
roșu la față. - Piticuleee, să i-o trag lu’ bunică-ta dacă nu schimbi muzica asta sifilitică! Bagă și tu o manea, ce dreacu! - Lasă-l, bă, nu vezi că e bulangiu? Ascultă Beeethofăn! Mamăă, Piticule, te fac un vals? Piticul e un ins de vreo 40 de ani, altitudine 1,45 cm, dar lat în umeri și atârnând ca la vreo sută de kile de mușchi. N-are ce face - dacă l-ar înjura ar mai merge, însă la mișto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cartea deschisă la intrarea în sală. Îi crește prestigiul. - Să i-o sugeți lu’ bunică-miu! învârte la buton și dă peste Vali Vijelie: „sunt masculu’ ăl mai tare/am un mușchi între picioare...” Esteee...! urlă sala. Lasă că nici Piticului nu-i displace, da’ o mai face și el pe nebunu’. Ăăăh, ăăăh! se aude dinspre banca de împins. Inspectorul și-a încărcat bara cu 150 de kile și doi haidamaci îi stau pe laterale. Trag și ei... - Las-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
magazinului până cumpără trei cârnați Trandafir. Iese, luăm căruciorul, și reușim să traversăm intersecția după ce Mike Tyson amenință cu pachetul învelit în hârtie maronie mașinile care nu vor să ne dea prioritate. Mergem grăbiți pe trotuarul îngust, umbrit de salcâmi pitici. Când ajungem lângă centrul de pâine și de butelii Steluța, tanti Cucu oftează: ehei, aici am vândut io pâine cinșpe ani. Mă sculam la 5 dimineața și așteptam mașina cu pâine. Ce friguri mai trăgeam! Se răsucește să-mi arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
când și cum a fost posibil, l-a văzut până la piept în apa gheață. Voise să se sinucidă. Altădată o durea capul îngrozitor și îl trezise cu un telefon la patru dimineața. Dacă o iubea, să-i aducă un pin pitic, argintiu, așa cum văzuseră ei la Techirghiol. Îndrăgostitul sărise buimac în Dacia lui taică-său și peste trei ore era la ea la ușă cu copăcelul dorit, smuls din rădăcini. Părinții ei se cruciseră. Când se supăra pe viață, dispărea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a și-o pune pe cap. În depărtare se ghicesc clădirile unui oraș sau ale unui sat sau numai ruinele a ceea ce a fost un oraș sau un sat. În fața unui mormânt care, judecând după casca metalică așezată pe grilajul pitic de lemn, pare să fie mormântul unui soldat se află, În picioare, echipat cu o manta lungă până la pământ și purtând o cască mare de metal prinsă sub bărbie cu o bandă neagră, un alt soldat. Soldatul cel viu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
folosesc termenul vechi, abțibild, devenit impropriu, sau termeni derivați ca „reclamă“, „vinietă“, „șmecherie,“ termeni la fel de improprii, dar a căror derivare din obiect este interesant. În librăriile noastre nu se găsesc decât abțibilduri, cum să le zic?, clasice. Adică cele cu piticul care se spală pe dinți sau urinează la oliță, cele cu flori de colț sau flori de câmp. Aceasta nu pot fi folosite cu succes la decorarea automobilului - ele se lipesc doar pe faianța din baie spre a-i Îndemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Cum de poți, bunică, spune, Să ne fii așa de bună? - Mi-a dat stea de-nțelepciune Zâna cea cu strai de lună. - Cum de faci tu treaba toată Așa bine și cu spor? - Mi-a dat apă fermecată Un pitic de vrăjitor. Craiul soare se întoarce După muntele cu creste, Din fuior de raze toarce Lin bunica o poveste. Ea cu gândul e departe, Într-o țară de minune; Se aud în juru-i șoapte: - Spune, rogu-te, mai spune! Râde
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_722]