3,350 matches
-
pot înțelege mai bine. În a doua categorie intră persoanele care întotdeauna urmăresc un interes. Când cineva urmărește un anumit scop gândind că odată va avea nevoie de acela cu care se împrietenește. Atunci când unul este mai înstărit și altul plănuiește că poate avea situație materială ca și prietenul lui sau dacă odată are nevoie de ceva, să aibă de unde se împrumuta cu bani sau alte bunuri. Unul este mai avansat din punct de vedere material și celălalt se împrietenește cu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
lipsește complect orice sensibilitate, habar n-are de ce se petrece în preajma lui. N-a priceput nimic din marea tragedie ce se desfășura lângă el. Credea poate că sunt o midinetă care vrea să se dea. Într-o zi, la hotel, plănuind să se apropie de mine, m-a găsit înghețată, fără putere să fac un gest să-l primesc. S-a indignat cu o ridicare din umeri și a început să se încalțe. Oh! ce groază a fost pentru mine atunci
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
educ energia, cu toate că viața cu Ioana se rezolva într-o mulțime de scene. Acum, cu toate că sunt tot așa de firav, și pe deasupra știind ce-am suferit în lipsa Ioanei, fac socoteli ascunse cum m-aș putea vindeca. Par un hoț ce plănuiește la întuneric o mare prădăciune. Îmi spun că poate atunci eu am fost vinovat, dar acum sunt absolvit de toate și e nedrept să nu fiu cruțat. Toată povestea m-a umilit adânc, mi-a demonstrat ce nevolnic sunt și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ți-ai ținut amenințarea. Sau poate te-ai omorât. Ești așa de trist, iubitule, uneori, că eventualitatea aceasta nu mi se pare exclusă. Eram pe rând mâniată pe tine, geloasă sau disperată să nu ți se fi întîmplat ceva rău. Plănuiam cum să procedez în fiecare din posibilitățile închipuite. M-aș fi omorât; sau de ar fi trebuit să te pedepsesc, m-aș fi dat primului venit. Viky mă vedea neliniștită și încerca să mă potolească: "Ești nebună, dragă, a întîrziat
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
se apropia: "Acum el se uită la ceas, părăsește hotelul, se îndreaptă spre gară să mă primească, acum trebuie să fie neapărat în gară. Poate că cu o floare, căci așa îi este obiceiul. Sau cine știe ce-a mai plănuit! Desigur că-mi va aduce o noutate. Ajungem (controlorul cere biletele pentru Brașov). Nu ajungem încă. Ce degrabă a luat controlorul biletele. Au început casele. Să-mi cobor geamantanul ca să nu întîrzii... să stau drept lângă ușă... gara... peronul... unde
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
A spus adevărat? Sau a fost o pedeapsă? Sau o simplă aluzie la unele greșeli de alt ordin, care prin comparație n-au nici o importanță? Căci, dacă mi-ar mărturisi că a furat, a mințit, a cauzat moartea cuiva sau plănuiește lucruri grozave, aș primi vestea cu imensă ușurință. Nu poți să fii niciodată sigur de Ioana. Când ai început să te deprinzi cu un adevăr, oricât de trist, descoperi că misterul a rămas tot așa de mare. O frază cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
voastră, vă propun să mergeți direct în Harima. Desigur, nu vreau să lenevesc nici o zi, spuse Kanbei, dar apoi privi, cu îndoială, chipul lui Hanbei. Ești încă bolnav și mă întreb cum îți va afecta sănătatea o călătorie neașteptată. — Oricum plănuiam ca azi să mă scol. Dacă mă las învins de boală, nu se va mai sfârși și, de-o vreme-ncoace, mă simt mult mai bine. Dar e important să te vindeci complet. Nu știu ce fel de treburi presante ai, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
rădăcini și prevedeau că, în iarna care urma, aveau să fiarbă rogojinile tatami și să mănânce tencuiala de pe pereți. În timp ce se consolau unii pe alții, toți cu ochii înfundați în cap, încă le mai rămăsese destul curaj pentru a putea plănui trecerea prin iarnă pe cât puteau de bine. Ba chiar și în micile încăierări, când inamicul se apropia, puteau uita, dintr-o dată, de foame și de oboseală, pentru a ieși la luptă. De peste o jumătate de lună, însă, trupele atacatoare nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sudică insulă japoneză, Kyushu, iar de acolo, spre țările bogate din Mările Sudului. Dacă era vorba ca Nobunaga să izbândească în a le cuceri, trebuia să încredințeze nordul Japoniei unui aliat de încredere. De o bună bucată de vreme, Nobunaga plănuise să se ducă personal în provinciile apusene pentru a-și impune propria domnie, la fel cum făcuse în Kai. Chiar și acum, era în toiul pregătirilor febrile de plecare pe front. Cu toate acestea, lăsase deoparte aceste treburi importante pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un ropot de pași alergând pe coridorul principal, spre intrare. Mitsuharu strigă un samurai, oprindu-l pe loc: — Cine pleacă? — Seniorul Mitsuhide. — Ce?! Da, stăpâne. S-a gătit cu o ținută ușoară pentru munte și îl însoțește numai Amano Genemon. Plănuiesc să-și mâne caii până la Hiyoshi. Sau, cel puțin așa a spus Seniorul Mitsuhide, în timp ce încălța sandalele de paie la ușă, adineaori. Mitsuharu nu lipsea niciodată de la rugăciunile de dimineață, în fața capelei castelului și la altarul familiei, dar, în ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lângă cel al vărului său, zâmbi voios: — Ești prea iute pentru mine, stăpâne. Azi dimineață am fost luat prin surprindere și destul de speriat. Nu credeam c-aveai să pleci la o oră atât de timpurie. — Nici eu nu crezusem că plănuiai să mă însoțești. N-ar fi trebuit să alergi așa după noi, dacă ne pregăteam de cu seară. — Am fost neglijent. Chiar dacă umbli deghizat, m-am gândit că ar fi mai bine dacă te-ar însoți cel puțin zece oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îi spuse vărului său: — Mă duc eu. Nu sunt șanse să ne spună nimic, cu modul sever al lui Genemon de a pune întrebări. Dar, în timp ce-l aștepta pe Mitsuharu, Mitsuhide se întâlni, pe neașteptate, cu cineva pe care nu plănuise câtuși de puțin să-l întâlnească. Omul era îmbrăcat într-o robă călugărească, de culoare cafeniu-verzuie, cu glugă de aceeași culoare, și purta jambiere albe și sandale de paie. Avea peste șaptezeci de ani, dar buzele îi păstrau o roșeață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
arătând ca o grădină Zen. Cântecele păsărilor și lumina soarelui, care se strecura printre copaci, sporeau pacea tabloului. După ce-și priponiră caii, Mitsuhide și vasalii săi mâncară gustările pe care și le împachetaseră pentru micul dejun și prânz. Deși plănuiseră să ia micul dejun lângă râul Kamo, așteptaseră să mănânce până ajunseseră la Kitano. Soldații purtau asupra lor alimente pentru o zi: o porție simplă de fasole bătută rece, prune murate și orez brun. Nu mâncaseră din seara trecută și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
străzilor, muștele bâzâiau și roiau peste bălegarul cailor și al boilor. — Ți-ai revenit cu sănătatea? îl întrebă Mitsuharu pe Mitsuhide. — Precum vezi, zâmbi Mitsuhide. Era mult mai amabil decât fusese la Sakamoto, iar culoarea îi revenise în obraji. Când plănuiești să pleci? — M-am hotărât să mai aștept doar puțin, până în prima zi din Luna a Șasea. — Bine, și cei din Azuchi? — I-am informat, dar cred că Seniorul Nobunaga este deja în Kyoto. — Veștile spun că a ajuns acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
om. — Mitsuharu, care e răspunsul tău? întrebă Mitsuhide, apropiindu-se. Mitsuhide simți respirația fierbinte a vărului său arzându-l ca febra unui bolnav. — De ce vrei să-mi risc viața? întrebă el, într-un târziu, în loc de răspuns. Înțelegea prea bine ce plănuia Mitsuhide să facă, așa că, acum simula intenționat neștiința. Se agăța de speranța că, într-un fel sau altul, își mai putea trage vărul înapoi de pe marginea prăpastiei. La auzul cuvintelor lui Mitsuharu, venele de pe tâmplele lui Mitsuhide se umflară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
el în vecinătate. Și mai existau samuraii încartiruiți în oraș. Dacă, prin cine știe ce noroc, se lua legătura cu exteriorul, ar fi fost posibil să scape, își spunea Nobunaga. Pe de altă parte, acea inspirație sau mai bine zis conspirație, fusese plănuită de acel cap de kumquat, Mitsuhide. Caracterul lui Mitsuhide era de o asemenea natură încât, dacă se hotăra să întreprindă o acțiune ca asta, o executa cu atâta grijă, încât să nu scape nici pasărea cerului. Prin urmare, era timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
retragă, chiar în aceeași noapte. Din tabăra principală a lui Hideyoshi, însă, nu fu retras nici un soldat. În dimineața zilei a cincea, Hideyoshi încă nu făcuse nici o mișcare. Deși gândul îi gonea spre capitală, nu dădea semne că ar fi plănuit să ridice tabăra. — Hikoemon. cât de mult a coborât nivelul apei? — Cam trei picioare. — N-o lăsați să scadă prea repede. Hideyoshi ieși în grădina templului. Deși zăgazul fusese tăiat și apa începea să se scurgă puțin câte puțin, Castelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe care l-am auzit pe drum, o forță numeroasă a clanului Akechi se îndreaptă acum spre Nagahama. Ce-au de gând să facă cei din Nagahama? Nu sunt destui pentru a rezista unui asediu, așa că, în caz de urgență, plănuiesc să vă mute familia într-o ascunzătoare din munți. Mesagerul puse în fața lui Hideyoshi o scrisoare. Era de la Nene. În calitate de soție a seniorului, avea datoria de a se ocupa de toate în lipsa soțului ei. Deși probabil îi scrisese în toiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu mai rămânea absolut nimeni care să-și asume conducerea, cu excepția lui Hideyoshi. Chiar dacă nici unul dintre generali nu era dispus să i se supună lui Hideyoshi, cu toții știau că nici un altul n-ar fi fost acceptat de întregul grup. Hideyoshi plănuise ca bătălia aceea să fie recviemul pentru Nobunaga și îi reunise pe toți la un loc. Astfel, dacă acum se plângeau că-i trata ca pe niște subalterni, n-ar fi făcut decât să se expună acuzației de urmărire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
era cel mai înalt în rang dintre bătrânii clanului, câtă vreme celălalt era al treilea fiu al lui Nobunaga. Apropierea dintre cei doi depășea nivelul relațiilor oficiale și nu putea fi ținută secretă. Opinia generală era aceea că Shibata Katsuie plănuia să-l ignore pe al doilea fiu al lui Nobunaga, Nobuo, și să-l impună pe Nobutaka drept moștenitor. Totuși, cu toții erau convinși că Nobuo avea să i se opună lui Nobutaka. Nu exista nici un motiv de îndoială că succesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să vă spun ceva de mare urgență, așa că am cutezat să vin în toiul nopții. După două zile de discuții, m-a ajuns oboseala, și fizică și mentală. Dar ce vă aduce aici, la miezul nopții? Marele preot rosti încet: — Plănuiți să participați mâine la banchetul de la castel, pentru Seniorul Samboshi? Păi, s-ar putea să fiu în stare, dacă mă tratez cu ceva. S-ar putea să sufăr doar de-o insolație, iar oamenii se vor supăra dacă nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe furiș, sub plasa pentru țânțari, ca spre a fi sigur că Hideyoshi îl asculta. O insectă albastră bâzâia în colțul plasei, iar Hideyoshi stătea culcat, la fel ca înainte, cu privirea spre tavan. — Continuați. — Nu știm în amănunt ce plănuiesc să facă, dar suntem sigur că vor să vă ucidă. Mâine, când veți merge la castel, vor să vă ducă într-o cameră, să vă pună în față o listă a crimelor dumneavoastră și să vă silească să comiteți seppuku
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dar suntem sigur că vor să vă ucidă. Mâine, când veți merge la castel, vor să vă ducă într-o cameră, să vă pună în față o listă a crimelor dumneavoastră și să vă silească să comiteți seppuku. Dacă refuzați, plănuiesc să vă ucidă cu sânge rece. Mai mult, intenționează să posteze soldați în castel și chiar să ia în stăpânirea lor cetatea. Încearcă să mă intimideze, nu? De fapt, Geni dorea mult să vină aici ca să vă informeze el însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu Hideyoshi. Cei aflați în relații cu clanul Shibata erau foarte puțini. — Oricât de adânc aș cugeta, nu pare să existe nici o strategie bună pentru a ne confrunta aici cu Hideyoshi, spuse Katsuie, reluând sfatul generalilor. Fără-ndoială, și-a plănuit întoarcerea rapidă acasă tocmai pentru a profita de un asemenea avantaj. Cred că n-ar trebui să riscăm bătălia pe care o dorește în condițiile astea. Genba, însă, râse disprețuitor: — Probabil că asta e calea cea mai bună dacă ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pentru Nobunaga, care atrăsese atenția întregii națiuni. Faima crescândă a lui Hideyoshi îl făcea pe mândrul Katsuie să cugete dacă era cazul să acționeze și cât de repede. Dar munții din Echizen nu întâmpinau urzelile lui Katsuie decât cu zăpadă. Plănuia mari campanii, însă nu-și putea urni armata pentru a le pune în aplicare. Pe parcursul consfătuirii, sosise o scrisoare de la Kazumasu, recomandându-i lui Katsuie că strategia cea mai bună era să aștepte până primăvara și să realizeze marea întreprindere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]