3,630 matches
-
par un fou, son compagnon d’infortune.” Doamna Petruța Spânu traduce à coups de pavé prin piatra aruncată, gândindu-se, probabil, la pietricica aruncată în mai către capul bolnavului, cea care i-a făcut erizipelul vindecat între timp. În realitate, pluralul à coups de pave indică lovituri repetate de cărămidă (sau piatră de pavaj, pătrată). Printr-o traducere ambiguă, dânsa vrea să păstreze tradiția noastră întemeiată pe G.Călinescu dar textul aflat în juxtă n-o susține. Ca în atâtea alte
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de mai sus: România este o membră apreciată a Uniunii Europene Sistemul fizic efectuează un lucru mecanic care măsoară variațiile energiei etc. Sufoziunea este un proces care creează în loess hrube, hornuri, tunele (S. Popescu, Geografie: 10). (c) Similar, la plural (nominativ-acuzativ), grupul nominal argument (subiect, complement, inclusiv în construcții cu prepoziții) este însoțit uneori de niște, în contextele în care, de obicei, se preferă forma nedeterminată (vezi și Avram [1986] 1997a, ib.). Exemplele, mai puțin numeroase decât cele cu singularul
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
cantitativă; dar Era zăpadă și ger sau Era o zăpadă murdară și un ger usturător] (ap. Dascălu-Jinga 2001: 90) Avea un curaj! ["foarte mare, excepțional", calificare cantitativă; dar Avea curaj sau Avea un curaj admirabil] (GALR I: 104). (e) La plural, grupul nominal alcătuit doar din substantiv, însoțit de niște, exprimă, de asemenea, o valoare superlativă, în construcțiile exclamative: Se aprovizionau, fără doar și poate, la niște prețuri...! ["foarte mari", calificare cantitativă] (CORV: 261 și în CLRA). (f) Absența articolului, la
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
cuantificat: zeci de milioane de euro care ar fi trebuit cheltuite [corect euro... cheltuiți] (Rlib, 2008, nr. 5572: 1, col. 2). Alteori, în locul acordului gramatical, cu termenul cantitativ (utilizat, în context, ca expresie referențială, statut marcat prin forma sa de plural și prin articulare), se realizează un acord prin atracție și după înțeles cu substantivul subordonat termenului cantitativ: A îndemnat mulțimile de tineri să nu se lase copleșiți (Radio România Actualități, Radiojurnal, 20.VII.2008). Norma permite acordul anumitor determinanți proclitici
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
celuilalt, de la diverse universuri spirituale în care individul se situează la pluralitatea perspectivelor care i se oferă lui ca actor și ca spectator, ca om obișnuit și ca istoric. Să spunem mai ales că pentru a rămâne fidel acestui dat plural al istoricității umane, Aron critică aspru evoluționismul determinist, pe de o parte, și relativismul istoric, pe de alta, două strategii opuse, dar, în egală măsură, puțin întemeiate pentru a neutraliza sau a aboli caracterul propriu al condiției istorice a omului
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
și două mii sau douăzeci și două de mii (pentru că substantivul mie, mii este feminin) și douăsprezece milioane/miliarde, ca și două milioane/miliarde sau douăzeci și două de milioane/miliarde (pentru că substantivele milion, milioane și miliard, miliarde sunt neutre, deci la plural selectează prin acord forma de feminin a numeralului-adjectiv care le precedă și le este subordonat), indiferent de genul substantivului care urmează după numeralul compus: douăsprezece mii de fete, douăsprezece mii de băieți. Nu există niciun motiv ca numeralul cardinal doisprezece
[Corola-publishinghouse/Science/85025_a_85811]
-
care amintim: Iorgu Iordan, Limba română actuală. O gramatică a "greșelilor", 1943, Al. Graur, Tendințe ale limbii române actuale, 1968, Valeria Guțu Romalo, "Diachronie et synchronie", 1969, și Corectitudine și greșeală, 1972/2000, Grigore Brâncuș, "Productivitatea conjugărilor în româna actuală, "Pluralul neutrelor din româna actuală", "Pluralul femininelor neologice din limba română", 1976, 1978, 1985, Gabriela Pană Dindelegan, Dinamica sistemului morfologic verbal, 1987, Florica Dimitrescu, Dinamica lexicului românesc, 1995, precum și Mioara Avram, Probleme ale exprimării corecte, 1987, și Gramatica pentru toți, ediția
[Corola-publishinghouse/Science/85015_a_85801]
-
română actuală. O gramatică a "greșelilor", 1943, Al. Graur, Tendințe ale limbii române actuale, 1968, Valeria Guțu Romalo, "Diachronie et synchronie", 1969, și Corectitudine și greșeală, 1972/2000, Grigore Brâncuș, "Productivitatea conjugărilor în româna actuală, "Pluralul neutrelor din româna actuală", "Pluralul femininelor neologice din limba română", 1976, 1978, 1985, Gabriela Pană Dindelegan, Dinamica sistemului morfologic verbal, 1987, Florica Dimitrescu, Dinamica lexicului românesc, 1995, precum și Mioara Avram, Probleme ale exprimării corecte, 1987, și Gramatica pentru toți, ediția a II-a, 1997, ediție
[Corola-publishinghouse/Science/85015_a_85801]
-
aluzii indecente și de expresii întoarse pe dos. Pe de altă parte, moralizările lui din Satiră duhurilor mele, volumul din care citește în ultima vreme la șezători, sînt, ca să folosesc o vorbă de-a lui Baudelaire, „o scrimă vid”, iar pluralul din titlu trădează o maladie proprie inșilor cu sciziuni sufletești, oscilanți, de o conduită fluctuantă. * Tipograful mi-a scris sîc în loc de sic. A schimbat Roma cu Stambulul. Ceea ce lui i se pare diferență de o căciulă e o diferență între
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
inima în viața de zi cu zi, acoperă ți inima în scris!” La fel ca un personaj de-al lui Camil, „eu nu pot vorbi onest decît la persoana întîi”. Nu mi se pare „ridicolă”, cum credea Rebreanu. În schimb, pluralul noi îmi sună pedant, afectat și-mi lasă, aproape de fiecare dată, impresia că acela care-l folosește se consideră „buricul pămîntului”. * Deși e septembrie, subiectul principal al „Magazinului științific” al BBC a fost „Efectul Paștelui”. Doi sociologi americani au studiat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la Neptun În 1970), care a aprobat să mă Înscriu la secția de limbă germană, pe care n-o cunoșteam deloc!. La două săptămâni de la Începerea cursurilor, profesoara de germană m-a pus să declin substantivul „Arbeit” („munca”), și la plural. Mam Încurcat, spunându-mi să stau jos. Directoarea m-a chemat, Întrebândumă ce fac cu școala. I-am spus că școala stă pe loc, iar eu nu prea merg... , că altul este scopul meu În viață. Dorind să-l afle
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
care am aflat că le-ați așezat Între coperțile unei noi cărți 1. Lipsa voastră - și a celorlalți - o resimțim acut. Nu mai avem pentru cine Trăi, Lucra, Gândi. Desigur, Mircea e important. E mult. E puțin. Vă iubesc la plural mai mult ca oricând, Iulia ș7ț (26.09.’89) Dragii mei, ne vom revedea oare, fie și pentru câteva zile? Ar fi prea frumos. Vă mulțumesc din tot sufletul pentru invitație, o primesc și, mai departe, cum o da Dumnezeu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Da, profesorul Zaciu Îmi trimitea, din nou, știri ciudate. Într-un lung interviu publicat În Tribuna, nr. 13-16 din aprilie 2000, și intitulat „Despre «paradoxul american» și Mircea Eliade”, profesorul repetă povestea cu demonstrația, trecută acum, pentru beneficiul impreciziei, la plural („După moartea lui s-au Înregistrat manifestații agresive În fața casei lui, În timp ce soția zăcea pe pat, bolnavă de moarte”). Cum Între moartea lui Eliade și a soției sale au trecut mai mulți ani, pare greu de precizat data și frecvența
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
însă rămân notabile: Peste prăpăstii de potrivnicie (1938), Rapsodie valahă (1940), Rapsodie dacă (1942). Acestea fac un întreg prin tema lor comună: rezistența românească în istorie. Adresându-se „năpraznicei Rusii”, poetul, a cărui voce (se) rostește acum la persoana I plural, lansează versuri-avertisment: „ne crezi fără ieri, fără mâine/ și uiți c-am fost - pentru cine știe s-asculte/ cu-auzuri de câine -/ sub ale vremii ape sălbatice multe:/ piatră neclintită ce rămâne.” Rapsodie valahă reprezintă emblema lirismului național al lui
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
o combinație între teoriile interacționistă, critică și critică feministă care se datorează interesului de a face participarea sportivă mai accesibilă unui număr mai mare de oameni din societate” (52). După cum ați observat deja titlul lucrării este Sports în Society..., la plural. Acest fapt se datorează aderenței autorului la o definiție alternativă a sportului, o altă noutate în ceea ce privește studiul acestui domeniu. Astfel, sportul poate fi studiat „în legătură cu răspunsul la următoarele două întrebări: «Care sunt activitățile pe care oamenii dintr-un anumit grup
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
laude și să fericească) și fietecarile în sine și cu sine socotiia, precum alt siloghizm împotriva acestuia arătătoriu nici a să afla, nici în mintea altuia a să naște ieste cu putință"6. Faptul că autorul le folosește numele la plural, învestindu-le cu valoare generică, indică și lipsa totală de personalitate, faptul că, pentru moment, Șoimul nu este o individualitate, așa cum Uleul și Coruiul nici nu vor deveni. Mai mult decât atât, și atunci când personajul pare a deveni activ, la
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și boierie / 80 2.5. Saint-simonismul și știința geniului / 84 2.6. Cum se nasc luceferii: radiografia unei admirații / 88 2.7. Poezia încarnată / 93 2.8. Botezul scriitorilor. Reverii mimologice / 100 2.9. Literatură cu nume la plural / 104 Partea a treia. MONUMENTALIZAREA / 113 3.1. O altfel de bogăție / 113 3.2. Vremea colecționarilor / 116 3.3. Două modele ale monumentalizării / 122 3.4. 1849. Când folclorul românesc se citea la Paris / 127 3.5. Arheologia ca
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
numelui "motivat" rămâne pentru Heliade Rădulescu un ideal despre care vorbește adesea - dar în fapt intangibil; în practica literaturii va trebui să găsească o altă soluție care să marcheze legătura dintre scriitor și operă. 2.9. Literatură cu nume la plural Vechea retorică rezerva un loc important antonomazei, acel procedeu prin care un nume propriu e consacrat printr-o acțiune, o calitate sau o conduită și se asociază în mod constant cu acestea. Spunem despre cineva cu abilități strategice ieșite din
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Bălăcenii, și Lăzarii n-au fost contimporanii noștri"118. etc. În plus, să remarcăm și morfologia particulară a antonomazei folosită de criticul român. Heliade Rădulescu nu alege să încarce numele propriu cu sens prin articol indefinit ("un Văcărescu"), ci prin plural ("Văcăreștii"). Și numele propriu la plural atrage atenția. Când e vorba de familii boierești formate din mai mulți membri cunoscuți, care poartă același nume, efectul e acceptabil. Prin forța realităților istorice, există Văcărești, Brâncoveni sau Cantemiri. De altfel, într-o
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
contimporanii noștri"118. etc. În plus, să remarcăm și morfologia particulară a antonomazei folosită de criticul român. Heliade Rădulescu nu alege să încarce numele propriu cu sens prin articol indefinit ("un Văcărescu"), ci prin plural ("Văcăreștii"). Și numele propriu la plural atrage atenția. Când e vorba de familii boierești formate din mai mulți membri cunoscuți, care poartă același nume, efectul e acceptabil. Prin forța realităților istorice, există Văcărești, Brâncoveni sau Cantemiri. De altfel, într-o secvență inflamată din Echilibrul între antiteze
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
care poartă același nume, efectul e acceptabil. Prin forța realităților istorice, există Văcărești, Brâncoveni sau Cantemiri. De altfel, într-o secvență inflamată din Echilibrul între antiteze, îl găsim pe Heliade Rădulescu gata să ofere un soi de motivare implicită a pluralului onomastic deplângând ingratitudinea publică față de vechile famillii românești: ...țeara întreagă faceți cauză comună cu ciocoii vingători, dați de omorâți, să nu mai rămâie niciunul din familiele ce au făcut vreodată vreun bine țărei [...]; să nu mai rămâie nici numele de
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
sunt diferite. În paradigmă modernă, literatura încurajează indivizii care se impun în virtutea meritului personal, nu a eredității și a genealogiei. Numele lor, chiar și atunci când fac parte dintr-o familie, se fixează în memoria publică ca o realizare unică; efectul pluralului în aceste condiții e mult mai puternic: El [geniul limbii, n.m.] a condus peana Văcăreștilor, Donicilor, Bălăceștilor Costache, Alexandreștilor, Bolintinenilor; proza Negruzzilor și a Boleacilor, a oratorilor Adunării Generale, ca Bibești, Sturzi, Ghici Ioan, Ionești etc. Acest geniu a inspirat
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
care funcționează asemănător unui gen. Discutând problema antonomazei, Du Marsais dă ca exemplu un vers din Boileau: "Să se pregătească schingiuirea viitorilor Saumaisi "121. Saumaise, ni se spune, era un critic din secolul al XVII-lea. Articularea numelui său la plural nu e menită să îi angajeze persoana, ci strict profesia, adică genul critic. De altfel, versul ar putea să curgă fără nicio referire la instanța biografică: "Viitorilor critici...". De aceea nomenclaturile la plural tind să se organizeze după o logică
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
al XVII-lea. Articularea numelui său la plural nu e menită să îi angajeze persoana, ci strict profesia, adică genul critic. De altfel, versul ar putea să curgă fără nicio referire la instanța biografică: "Viitorilor critici...". De aceea nomenclaturile la plural tind să se organizeze după o logică istorică. Autorii-gen apar ca funcții istorice care completează cartușele goale dintr-o tabulatură ideală a spiritului. Genul homeric e urmat de un gen hesiodic, apoi de un gen al lui Herodot etc. "Omerii
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
o iluzie a singularității radicale, imprevizibile și evenimențiale. Reducerea lui Cărtărescu la o simplă funcție istorică, iată ce e dificil de acceptat. Putem reveni acum la Heliade Rădulescu și la problemele literaturii române pe care încearcă să le rezolve cu ajutorul pluralului. Există un "gen" al lui Văcărescu? I se pot atribui calități care să facă din el un gen, un autor-funcție, o poziție clar determinată în tabulatura spirituală a culturii române? Poate că în cazul lui Ienăchiță Văcărescu răspunsul ar fi
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]