KorAP: Find »[drukola/base=pofti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...118 119 120 ...152 >

3,799 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781

mai mult și mai mult, cât nici nu te poți ridica de la hodină din pat până nu primești o lingură plină, alături cu apă rece scoasă din întunericul fântânii. PRICINĂ: Cu adevărat, așa este! Și după acea lingură plină, numaidecât poftesc alta la fel, care vicleana de cămărășiță o și are pregătită în dosul ușii, știind că altfel pe loc poruncesc să-i taie capul. Fata mea, mare bucurie mi-ai făcut dovedindu-mi limpede cât mă iubești, așa că, înseninându-mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
vorbește stăpânul vostru, c-apoi știți ce vă așteaptă... Și să nu cutezați a ridica întâmpinare la ce-am hotărât! Să mi se ducă în sala de ospețe jâlțul cel negru, iară celorlalte două să li se deie foc! Astăzi poftesc să prânzesc numai eu și cu cele două fete preaiubite ale mele, Ana și Dana. Să nu mă tulbure nimeni și să nu cuteze nimeni a-mi trece pe dinainte fără poruncă! Iară tu, care mi-ai fost cândva odraslă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
zăbovește o clipă, ca un om care-și face ordine în gânduri, pe urmă se așază la masă, în fața catastifului. Răsfoiește câteva file, scrie ceva pe o foaie de hârtie. Intră Ceaun, bine clădit și bine hrănit. Tușește semnificativ.) LIANA: Poftește, cinstite jupâne Ceaun. CEAUN: Oi pofti, că-i vremea. Acuși se face de prânzișor, și-apoi nici prânzul nu-i departe. Câte-s de făcut... LIANA: Așa este. Arată-ți îndreptările pe săptămâna asta, așa cum cere rânduiala. CEAUN: Da' jupâneasa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
care-și face ordine în gânduri, pe urmă se așază la masă, în fața catastifului. Răsfoiește câteva file, scrie ceva pe o foaie de hârtie. Intră Ceaun, bine clădit și bine hrănit. Tușește semnificativ.) LIANA: Poftește, cinstite jupâne Ceaun. CEAUN: Oi pofti, că-i vremea. Acuși se face de prânzișor, și-apoi nici prânzul nu-i departe. Câte-s de făcut... LIANA: Așa este. Arată-ți îndreptările pe săptămâna asta, așa cum cere rânduiala. CEAUN: Da' jupâneasa Ilinca unde-o fi? LIANA: Jupâneasa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
copii nevârstnici și unul de țâță, osebit Măria Sa, care în zilele de miercuri și de vineri nu pune în gură decât puțintică pâine și un păhăruț de vin, mâncând unii dintre ceilalți meseni și partea Măriei Sale. Trei dintre acești oaspeți poftesc numai legume, iară ceilalți numai carne, de ce-o fi. Doi dintre aceștia, osebit pruncul de țâță, se mai scoală și peste noapte și cer de mâncare. Măria Sa, Gând-Împărat, și feciorul Măriei Sale pot cădea la curte în orice ceas, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
să ni se tragă negreșit, în fiecare dimineață, câte un năvod din cele mari cu pește burdușit. Zece burdufuri de bivol îndesate cu brânză de oi, din care nu se poate găsi decât pe la noi. Din fruntea făinei de grâu poftesc paisprezece saci, pentru placinte rumene și pentru falnici cozonaci, zahăr, mirodenii, ulei, unt și sare, cât oi putea încărca în două care. Să nu uităm pentru mămăliga din cucuruz și din mei, făină ca aurul pusă în cinsprezece saci rotofei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
la dumneata înapoi. Cam asta ar fi. LIANA: Tare frumoase stihuri, meștere Ceaun! CEAUN: Păi nu ți-am spus... LIANA: Spus, cum nu! Numai cât bag samă, vrednice mare bucătar, că domnia ta vrei să pornești nuntă așezată, la care să poftești nuntași din șapte hotare, nu să pregătești, timp de șapte zile, gustarea, prânzul și cina Măriei Sale și celor mai înainte arătați. CEAUN: Însă se arată și alții. Dumneata, jupâniță Liana, ești tânără și n-ai de unde cunoaște că pe de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Întocmai. Ia fii bun și arată cum intră un om umblat și învățat, ca domnia ta, în încăperea unde se află o jupâniță. PÂRJOL: Numaidecât! (Îți aranjează ținuta, își răsucește mustața bogată. Iese, închide ușa. Bate la ușă cu grijă.) LIANA: Poftește, mă rog! PÂRJOL (intră, închide cu băgare de seamă ușa): Ziua bună și bun găsit, frumoasă jupâniță. Se poate?... LIANA: Cum nu?! Bine ai venit. Bucuroasă de asemenea oaspete ales. Fii bun și așază-te pe scaunul de colo. PÂRJOL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-i mai sprintenești, nu să-i porți de la o masă încărcată la altă masă încărcată... PÂRJOL: Adevărat. Socot și eu că-i destul. Și-oi mai trece, cum am spus, să te mai văd. LIANA: Ușa asta-i mereu deschisă, poftește când vrei. Însă pentru preumblări și vorbe de clacă nu cred să am vreme așa de curând. Cu bine, căpitane, și să știi că m-am bucurat cunoscându-te. PÂRJOL: D-apoi eu! Și-ți făgăduiesc să fac întocmai cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
PÂRJOL: D-apoi eu! Și-ți făgăduiesc să fac întocmai cum m-ai sfătuit. La bună vedere! LIANA: Umblă sănătos! (Pârjol iese. Liana se așază și-și continuă însemnările, cu catastiful în față. Intră O fată.) FATA: Jupâniță, împărătița Lioara poftește să mergi neîntârziat la Măria Sa. LIANA (uimită): La Măria Sa? Oare ce treabă poate avea Măria Sa cu mine? FATA: Eu asta nu cunosc. Eu numai am adus porunca. LIANA: Bine, du-te. Vin și eu numaidecât. (Fata iese. Liana își pune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
necăji și dumneata; o scrântitură, acolo... GÂND (se așază) : Îi trece până la însurătoare, fii fără grijă, nevastă. Da' o picătură de vin nu-i strică. Numai cât mă uit și, numărându-mă și pe mine, găsesc numărul ulcelelor în lipsă! Poftesc și eu una. LIANA: Îndată, Măria Ta. (Iese. Cei doi se așază.) BRĂDUȚ: Frumoasă fată, mamă. La plecare parcă nu știu s-o fi văzut. LIOARA: N-aveai cum o vedea. Mai înainte am cunoscut-o și eu. Și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
taină, fată dragă. Rămâi unde te afli. Tare mă tem, nevastă, că va trebui să cerem și să așteptăm duh din cer în dezlegarea unei cimilituri, decât care alta n-am întâlnit mai încâlcită. Brăduț, dă tu de veste să poftească sfetnicii chiar aici; mă aflu cam trudit și-am găsit bun loc de odihnă. (Brăduț iese, revine imediat) LIOARA: Tot nu pricep... GÂND: Vei pricepe îndată. Iaca ce-i: Zarvă-Împărat, megieș al nostru, care, după cum cunoști, n-are tihnă până

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Gând-Împărat, megieș al nostru. Văzând noi că nu ți-i îndemână și ocolești a te măsura cu noi în luptă, așa cum se cade între doi împărați adevărați, vrem să-ți dovedim că și în trebile filosoficești suntem tari. Așa că te poftim a da într-o săptămână răspunsul potrivit istoriei care urmează, altfel vom socoti pământurile dintre Barba Caprei și Dealul Strâmb, de care avem trebuință, drept ale noastre, intrând noi cu putere acolo și bătând semn nou de hotar." LIOARA: Vrasăzică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
ne vom așeza la masă. Nu vă fie cu supărare, iubiți ai mei soț și fiu... GÂND: Mergeți sănătoase și căutați să nu zăboviți prea mult; abia acuma bag seamă cât mi-i de foame... (Femeile ies) Fiule, aș mai pofti o ulcică de vin. Avem un ceas de tihnă și de mulțumire. Așa că toarnă-ți și ție încă una. (se toarnă, beau) Hm! Bun vin! Brăduțule, ce spui despre cimilitura noastră și despre dezlegarea ei? BRĂDUȚ: Tată dragă, cimilitura o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
PRIVITOR 2: Parcă tu l-ai chemat pe Măria Sa la nuntă când ți-ai însurat feciorul... PRIVITOR 1: Iaca-ia că ai dreptate; am uitat să-l chem! Da' mai am un fecior și două fete, și dacă nu m-or pofti la nuntă acuma, apoi nici eu nu i-oi pofti pe Măriile Lor mai târziu! (animație, comentarii amestecate) TOBOȘARUL (se îndreaptă spre ieșire): Să afle tot omul, și boierul și calicul și bărbatul și muierea și pruncul... (se aude tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
nuntă când ți-ai însurat feciorul... PRIVITOR 1: Iaca-ia că ai dreptate; am uitat să-l chem! Da' mai am un fecior și două fete, și dacă nu m-or pofti la nuntă acuma, apoi nici eu nu i-oi pofti pe Măriile Lor mai târziu! (animație, comentarii amestecate) TOBOȘARUL (se îndreaptă spre ieșire): Să afle tot omul, și boierul și calicul și bărbatul și muierea și pruncul... (se aude tot mai de departe) Tabloul 4 Lumină pe scenă, unde se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
o masă semiovală, așa fel încât niciunul dintre meseni să nu fie cu spatele la sală. Blide, urcioare, căni, talgere cu pâine și fructe; aspect general de masă țărănească. În centru, așezați, Gând, Brăduț, Liana, Lioara, în straie de nuntă. GÂND: Să poftească oaspeții! APRODUL (la ușă, anunță): Măria Sa Hulpav-Împărat! HULPAV (trece, fără a saluta, direct la masă): Mie să-mi aducă un talger ca lumea, larg și adânc; eu am sosit de la drum flămând și însetat! (începe să înfulece din tot ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
întâi mă rog de iertare dacă unii sau alții dintre domniile voastre socot că n-au fost primiți cum meritau sau nu li s-a arătat cinstea cuvenită. PRICINĂ (tușește cu înțeles): Chm, chm... GÂND: Spre împăcarea întreagă a tuturor, vă poftesc să închinăm primul pahar pentru acești copii care-și unesc inimile și să le urăm viață îndelungată, cu sănătate și bună înțelegere! Se ridică paharele, se bea, mai puțin Hulpav) HULPAV: Așa, așa, numai cât să șterg bine blidul cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
în care am pus, în loc de sare, șerbet de zmeură și miere de albine, ținând minte că mai ales acestea-s pe gustul său. Rău îmi pare că ce-a ieșit nu-i este pe plac și că mai degrabă ar pofti la felurile pregătite cu sarea cea de puțin preț, încât o poate căpăta orice sărăntoc pe nimica toată. Aștept cu liniște judecata Măriilor Voastre, iară dacă mă veți găsi vinovată, atunci să mi se taie capul pentru necuviința mea. (rumoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
și de supărări. SISOE: Și-i bună tocmeala asta? Să n-ai a face alta decât să privești și să cânți cântări de laudă cu meșteșugite întorsături din gâtlej? Eu cred că nu-i drept! MAVRICHIE: Mă rog, gândește ce poftești. Dar nu mă amesteca pe mine în asemenea cugetări. (Se aude apropiin du-se cineva care fluieră o melodie cucernică.) Și nu mai zăbovesc nici o clipită, că-l aud apropiindu-se pe Habacuc, și eu tertipurile lui nu le pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
pe malul gârlei. Nu-i și el suflet de creștin? NIȚĂ: L-ai cărat aici să-ți citească un acatist, da? Ei lasă că ți-oi da eu un acatist, de nu li-i putea duce...! (Către Pitac) Și ce poftește cuvioșia sa? PITAC: Nu poftește nimic altceva decât să facă minuni. NIȚĂ: Să facă... ce? Vorbește mai lămurit. Ori ai început să bați câmpii! Ce fel de minuni? BABA RADA (nu mai are răbdare să tacă): Minuni ca toate minunile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
și el suflet de creștin? NIȚĂ: L-ai cărat aici să-ți citească un acatist, da? Ei lasă că ți-oi da eu un acatist, de nu li-i putea duce...! (Către Pitac) Și ce poftește cuvioșia sa? PITAC: Nu poftește nimic altceva decât să facă minuni. NIȚĂ: Să facă... ce? Vorbește mai lămurit. Ori ai început să bați câmpii! Ce fel de minuni? BABA RADA (nu mai are răbdare să tacă): Minuni ca toate minunile, părințele. Ce te miri așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
BABA SAFTA: Păi da! Și s-a rugat de ist călugăr și moș Sandu Țurlacu, socrul lui Ilie Frăsulea din Gura Văii, că venise într-o daravelă cu niște buci pe care să-i tragă Zoița la piepteni. Și a poftit să-l vindece de nevoile bătrâneții, că era căzut de tot... BABA RADA: Și-acu' cică umblă moșneagul ca un buhai pe ulițele satului, de nu mai poate trece nici o muiere de răul lui... BABA LUȚA: Iară baba i-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
o clipită cred că mi l-ar fi turnat în cap... Nu știu ce-o fi având cu laptele... BABA RADA: O fi ținând post... BABA FIRA: Da' nici smochinele mele nu i-au plăcut! BABA LUȚA: I-o fi poftind inima la altceva, la acritură, la sărătură, mai știi? Că doar cu lapte și cu smochine nu mai face el minuni... BABA SAFTA: Numai asta poate fi! Ia stați oleacă... (merge până în pragul odăii unde Sisoe pare adâncit în gânduri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
de pe loc): Haida-ha, că s-a muiat de tot cuviosul! ILINCA (intră cu două străchini în mână. După ea Fira, cu un clondir și o căniță de lut): Iaca-i gata, ia! (trec la Sisoe, pun pe masă cele aduse) Poftește sfinția ta și te ospătează. SISOE (vine spre masă, se uită, adulmecă, trage un scăunel și se așază cam cu spatele către babe) Altă viață... (își face cruce, începe să mănânce) BABA FIRA: Ia haideți afară, că nu șade frumos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]