3,116 matches
-
metri, situați în stratul inferior al stratosferei. Aceștia prezintă fenomenul de irizare, difracția luminii în cele 7 culori, prezentând uneori și fenomenul de sidefare. În contrast cu troposfera, stratosfera este foarte uscată, nepermițând astfel formarea norilor în general. Și totuși, deasupra cercului polar se pot forma nori arctici foarte înalți în stratosferă, aceștia fiind clasificați după compoziția chimică și proprietățile fizice. Acești nori, datorită locației foarte nordice/sudice și datorită înălțimii deosebit de ridicate la care se află, permit razelor soarelui (aflat la apus
Nor stratosferic polar () [Corola-website/Science/316434_a_317763]
-
inscripție funerară, datată prin secolul al XVI-lea î.Hr., este descris un ceas cu apă realizat de Amenhet pentru faraonul Amenhotep I. O altă metodă atestată prin 600 î.Hr. consta în utilizarea firului cu plumb. Acesta era orientat după Steaua polară și astfel se obținea o precizie mai mare în măsurarea timpului. Grecii încep calendarul determinat de Jocurile Olimpice pe 8 iulie 776 î.Hr. În Grecia antică, ceasurile cu apă (clepsidrele) erau utilizate încă din 500 î.Hr., lucru atestat de Platon, căruia
Istoria măsurării timpului () [Corola-website/Science/322362_a_323691]
-
conceput Titanicul pentru a supraviețui). Conform teoriei oficiale vaporul s-a scufundat doua ore și 40 de minute mai târziu. Ipoteze care au fost sugerate ca fiind cauza dezastrului includ viteza nesigură, o înșelătorie cu asigurarea vasului, o calotă glaciară polară care este mai joasă decât un iceberg, un incendiu sau chiar și un blestem asupra navei de către Mummy Unlucky (un artefact egiptean). În 1898, cu 14 ani înainte de scufundarea Titanicului, autorul american Morgan Robertson a publicat un roman intitulat "Futility
Teorii alternative despre scufundarea Titanicului () [Corola-website/Science/322451_a_323780]
-
este situată la nord de cercul polar și se întinde de-a lungul țărmului Oceanului Arctic între gurile de vărsare a fluviilor Enisei și Lena, spre interiorul continentului este limitat de Platoul Anabar și Platoul Siberian Central. cuprinde regiuni situate între Oceanul Arctic la nord și Platoul Siberian
Câmpia Siberiei de Nord () [Corola-website/Science/316868_a_318197]
-
în zona arctică, Celeuskin care a explorat țărmul de vest al Peninsulei Taimîr (1741) și a atins pentru prima dată cel mai nordic punct al Asiei, F. Bellingshausen și M. P. Lazarev cu navele "Mirny" și "Vostok" care ajung la Cercul Polar de Sud și dovedesc existența celui de al șaselea continent, Antarctica. Expedițiile de la sfârșitul secolului al XIX-lea au pus un accent deosebit pe cunoașterea reliefului submarin, efectuându-se măsurători în special de adâncime. Navele americane "Arctic" și "Cyclope" (1856-1857
Navă de cercetări marine () [Corola-website/Science/324941_a_326270]
-
Contraamiralul Richard Evelyn Byrd, Jr., USN (n. 25 octombrie 1888 - d. 11 martie 1957) a fost un ofițer american de marină, specializat în explorări. A fost un pionier al aviației americane, explorator polar și organizator de logistică pentru expediții polare. Zborurile aviatice în care a servit drept navigator și lider de expediție, au traversat Oceanul Atlantic, un segment din Oceanul Arctic, și o parte din Antarctica. Byrd a susținut că expedițiile sale au fost primele
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
Contraamiralul Richard Evelyn Byrd, Jr., USN (n. 25 octombrie 1888 - d. 11 martie 1957) a fost un ofițer american de marină, specializat în explorări. A fost un pionier al aviației americane, explorator polar și organizator de logistică pentru expediții polare. Zborurile aviatice în care a servit drept navigator și lider de expediție, au traversat Oceanul Atlantic, un segment din Oceanul Arctic, și o parte din Antarctica. Byrd a susținut că expedițiile sale au fost primele care au ajuns la Polul Nord și la
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
trimotorul Ford până la Polul Sud și înapoi în 18 ore și 41 de minute. Au întâmpinat dificultăți la ridicare, și a trebuit să abandoneze rezervoarele goale de combustibil, precum și proviziile de urgență, pentru a se putea ridica suficient deasupra Platoului Polar. Zborul a fost însă reușit, și l-a introdus pe Byrd în cărțile de istorie. După o nouă vară de explorări, expediția a revenit în America de Nord la 18 iunie 1930. Byrd, devenit deja o celebritate de talie internațională, pionier american
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
fost însă reușit, și l-a introdus pe Byrd în cărțile de istorie. După o nouă vară de explorări, expediția a revenit în America de Nord la 18 iunie 1930. Byrd, devenit deja o celebritate de talie internațională, pionier american al explorărilor polare și al aviației, a fost o vreme președinte național onorific (1931-1935) al societății Pi Gamma Miu, societate din domeniul științelor sociale. În 1928, a purtat drapelul societății într-o expediție istorică în Antarctica pentru a dramatiza spiritul de aventură în
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
După el este denumit și craterul lunar Byrd, ca și vasul cargo , precum și distrugătorul cu rachete ghidate din clasa Charles F. Adams În Glen Rock, New Jersey, școala Richard E. Byrd poartă acest nume încă din 1931. Centrul de Cercetări Polare de la Universitatea Statului Ohio din Columbus poartă numele amiralului Byrd din 1984. În 1958, biblioteca , o parte a bibliotecii publice a comitatului Fairfax, s-a deschis la Springfield, Virginia. O altă școală gimnazială denumită „amiralul Richard E. Byrd”, aflată în
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
este un roman al scriitorului Cezar Petrescu, publicat în anul 1931. Pentru ultima dată în acel oraș, Miss Ellian se prezintă în arena circului Struțki, cu cei 12 tigri de Bengal și apoi dând reprezentație și Fram, Ursul Polar. Spectatorii sunt profund impresionați. Fram, Ursul Polar intra fără îmblânzitor și își făcea numerele fără ghidare. Cu toate acestea, tocmai în seara de adio, Fram nu mai apărea. Spectatorii sunt foarte nemulțumiți. Într-un final, Fram vine pe scenă, dar
Fram, ursul polar () [Corola-website/Science/324491_a_325820]
-
Cezar Petrescu, publicat în anul 1931. Pentru ultima dată în acel oraș, Miss Ellian se prezintă în arena circului Struțki, cu cei 12 tigri de Bengal și apoi dând reprezentație și Fram, Ursul Polar. Spectatorii sunt profund impresionați. Fram, Ursul Polar intra fără îmblânzitor și își făcea numerele fără ghidare. Cu toate acestea, tocmai în seara de adio, Fram nu mai apărea. Spectatorii sunt foarte nemulțumiți. Într-un final, Fram vine pe scenă, dar fără să mai execute nimic. După un
Fram, ursul polar () [Corola-website/Science/324491_a_325820]
-
gheață. Pe o insulă, ursoaica simte un miros străin, de om și de câine, înainte de a fi împușcată. De acolo, Fram se trezește pe o corabie, unde marinarul Lars îl botează, după numele corăbiei renumite cu care Lars străbătuse ținuturile polare (în limba norvegiană înseamnă „înainte"). Fram este vândut pentru zece sticle de rom și, curând, ajunge la circul Struțki. Vreme de șapte ani este fala circului. Acum, acesta tânjește după ghețurile polare. Un fost vânător, pasionat de studierea urșilor, îl
Fram, ursul polar () [Corola-website/Science/324491_a_325820]
-
numele corăbiei renumite cu care Lars străbătuse ținuturile polare (în limba norvegiană înseamnă „înainte"). Fram este vândut pentru zece sticle de rom și, curând, ajunge la circul Struțki. Vreme de șapte ani este fala circului. Acum, acesta tânjește după ghețurile polare. Un fost vânător, pasionat de studierea urșilor, îl convinge pe directorul circului să-l trimită înapoi pe Fram, la pol. Acesta nu ar fi vrut, ca să nu piardă bani, dar ulterior realizează că poate câștiga din reprezentații în folosul lui
Fram, ursul polar () [Corola-website/Science/324491_a_325820]
-
Instinctiv, se îndreaptă spre țărm. Văzu câteva foci, dar, amintindu-și de trupa de foci de la circul Struțki, nu le putu ataca. Ajuns pe o altă insulă, o găsi plină de urme de animale. Se luă după urmele de urs polar. Ursul străin sări la bătaie, dar Fram se folosi de mișcările învățate la circ, ca să-l învingă și-l sperie. Trist, Fram realizează că și alte vietăți fugeau de el, considerându-l dușman. Cu toate astea, Fram ajunge să profite
Fram, ursul polar () [Corola-website/Science/324491_a_325820]
-
Disperat de viscol și singurătate, el merge în neștire pe banchize. Ceilalți urși par să fi dispărut. Deodată, îi iese în cale un pui de urs. E singur. Ursoaica, mama lui, a fost ucisă în lupta cu un alt urs polar, iar puiul a scăpat, fugind, doar cu o rană. Puiul de urs îl duce pe Fram la locul cu pricina și acesta o ia pe urmele ursului ucigaș. Îl găsește ușor și-l izbește cu dinții de gheață. Puiul de
Fram, ursul polar () [Corola-website/Science/324491_a_325820]
-
și-l izbește cu dinții de gheață. Puiul de urs primește și un nume: Zgăibărici. Cu mirosul mai bun decât al lui Fram, acesta găsește „depozitul” ursului bătut: două morse înghețate. Acolo poposesc cei doi, în adăpost, până ce trece noaptea polară. Se mai întâlnesc cu ursul ucigaș al ursoaicei, care slăbise pentru că Fram îi fărâmase câțiva dinți și el nu mai era la fel de puternic ca înainte. Fram îi redă adăpostul și hrana, apoi pleacă mai departe, cu puiul de urs. La
Fram, ursul polar () [Corola-website/Science/324491_a_325820]
-
-i preface jucăriile, eschimosul vrea să-l săgeteze, dar Fram prinde săgețile din zbor și-i rupe armele, după care îl părăsește. Nici dintre eschimoși nu a crezut vreodată povestea lui Nanuc despre ursul vrăjit. Otto și Egon, doi vânători polari de pe vaporul care-l adusese pe Fram, își pierd câinii și săniile când o banchiză de gheață se despică. Rămași în viață, cei doi n-au provizii, arme și sunt la o distanță de 48 ore de coliba lor. Sunt
Fram, ursul polar () [Corola-website/Science/324491_a_325820]
-
de mână și 2.3kg în bagajele de cală, atunci când este folosită pentru a menține diverse perisabile la temperaturi scăzute. În urma zborului pe planeta Marte a navei spațiale Mariner 4 în 1966, oamenii de știință au stabilit urmatorul fapt: calotele polare ale acestei planete erau constituite integral din gheață carbonică. Cercetătorii de la Institutul Tehnologic din California și-au manifestat un mare interes în ceea ce privește acest aspect, astfel că, în anul 2003, au arătat că, calotele polare ale planetei în cauză sunt constituite
Gheață carbonică () [Corola-website/Science/327487_a_328816]
-
știință au stabilit urmatorul fapt: calotele polare ale acestei planete erau constituite integral din gheață carbonică. Cercetătorii de la Institutul Tehnologic din California și-au manifestat un mare interes în ceea ce privește acest aspect, astfel că, în anul 2003, au arătat că, calotele polare ale planetei în cauză sunt constituite aproape în întregime din apă înghețată iar gheața carbonică reprezintă doar un strat subțire aflat la suprafață, îngroșându-se și subțiindu-se în funcție de sezon. Un fenomen numit furtună de gheață uscată a aparut în
Gheață carbonică () [Corola-website/Science/327487_a_328816]
-
planetei în cauză sunt constituite aproape în întregime din apă înghețată iar gheața carbonică reprezintă doar un strat subțire aflat la suprafață, îngroșându-se și subțiindu-se în funcție de sezon. Un fenomen numit furtună de gheață uscată a aparut în regiunile polare de pe planeta Marte. Aceasta poate fi comparată cu furtunile de pe planeta Pământ, dioxidul de carbon cristalin luând locul apei din nori.
Gheață carbonică () [Corola-website/Science/327487_a_328816]
-
specii de păsări migratoare de apă ale culoarului est-carpatic. Se întâlnesc aici rațe (mare, sunătoare, roșie), lebădă de iarnă, populații de pescăruș argintiu, dar și exemplare de lebede de vară, corcodel mic, rațe sulițar sau cu cap castaniu, mătăsar, cufundar polar, ferăstraș mic. Migrația lebedelor pe lacurile din zonă începe în octombrie și se termină la sfîrșitul lui februarie sau, uneori, în martie. În anotimpul hibernal, păsările se hrănesc deseori la marginea gheții, iar seara se deplaseaza pe Bistrița în aval
Lacul Vaduri () [Corola-website/Science/327499_a_328828]
-
păsări migratoare de apă ale culoarului est-carpatic. Se întâlnesc aici rațe (mare, sunătoare, moțată), lebădă de iarnă, lișite și populații de pescăruș argintiu, dar și exemplare de lebede de vară, corcodel mic, rațe sulițar sau cu cap castaniu, mătăsar, cufundar polar, egretă. Migrația lebedelor pe lacurile din zonă începe în octombrie și se termină la sfîrșitul lui februarie sau, uneori, în martie. Ihtiofauna ariei naturale este constituită din mai multe specii de pești (oblete, scobar, clean, știucă, caras, ghiborț, biban, plătică
Lacul Pângărați () [Corola-website/Science/327486_a_328815]
-
antarctic a cărei posesie („suveranitate”) a fost revendicată de Marea Britanie (în perioada imperială) și ulterior de Noua Zeelandă (înainte de semnarea Tratatului Antarcticii în 1958), revendicarea nefiind însă recunoscută de celelate state ale lumii. Scott era un comandant cu experiență în expediții polare, conducând mai înainte Expediția Discovery din Antarctica între anii 1901-1904. Expediția Terra Nova, numită astfel după nava de aprovizionare, a fost una privată, finanțată prin donații publice dar și de un grant oferit de guvern. A fost susținută și de
Țara Eduard al VII-lea () [Corola-website/Science/326469_a_327798]
-
după nava de aprovizionare, a fost una privată, finanțată prin donații publice dar și de un grant oferit de guvern. A fost susținută și de Amiralitate, care a contribuit cu marinari experimentați, dar și de către Royal Geographical Society. Pe lângă încercarea polară, expediția a avut și un important rol științific, explorând Zona Victoria și Munții de Vest. S-a încercat fără succes debarcarea și explorarea Țării Eduard al VII-lea. Călătoria către Capul Crozier în iunie și iulie 1911 a fost prima
Țara Eduard al VII-lea () [Corola-website/Science/326469_a_327798]