4,267 matches
-
de ieri al d-lui Brătianu, le aduce acestuia. Aceste acuzări cată să fie adevărate dintr-o cauză. "Romînul" n-a răspuns la ele, ci a pus pe ciracul său să răspundă cu înjurături. Deși nu ne punem niciodată în polemică cu acel cirac, nici avem obicei a-l cita, totuși trebuie să concedem că în ziaristică joacă cel puțin rolul pe care d. Dimancea-l joacă în Parlament! Când guvernului [î]ie rușine să propuie ceva, [î]i poruncește d-lui
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pentru ca în ochii românilor sa aibă o rațiune de a fi. Stat prorațione voluntas. "Suceava" în fine e încă foarte modestă; acest organ se mărginește deocamdată numai la reproducerea unor notițe favorabile evreilor, iar propria lui atitudine încunjură cu grijă polemica arzătoare ridicată în cestiune. Pentru iubitorii umorului neconștiut reproducem scurta profesie de credință a organului din Folticeni: Necesitatea simțită în acest oraș de un jurnal a decis pe mai mulți membri al partidei liberale fondarea unui ziar săptămânal. Căci în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
acel de a stinge orice încredere în oamenii cei mai onorabili și a ne face să fugim de orice întreprindere folositoare creditului nostru, lăsând toate instituțiunile de asemenea natură în mâinile străinilor. Deplor cu atât mai mult acest sistem de polemică cu cât, prelungindu-se de mai mulți ani, el a adus fatalul și tristul rezultat că țara nu mai are nici o credință, că s-au slăbit toate coardele energiei caracterului public; de aceea și opiniunea publică și-a pierdut toată
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
prin mijlocul statului. Așa, de esemplu, d. Fleva este geambaș de cai, arendaș neplatnic a mai multor moșii ale statului, deschide biurou de împămîntenire ș. c. l". {EminescuOpX 348} Vă întreb: La atâta sărăcie de argumente ați ajuns încît în polemica d-voastră să nu găsiți alt mijloc de luptă decât acel al personalităților? Și atât de puțin luați în serios misiunea ziaristicei și pe public încît să nu îngrijiți măcar a vă asi gura de exactitatea informațiunilor d-voastră când
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
se dezmint neadevărurile? Așa se spulberă insinuările? Uitat-a organul marelui bărbat de stat că necazul și spumarea nu dezmint, ci confirmă în cazuri ca acel de față? Acestea ne credeam datori a le spune ca ultimul nostru cuvânt în polemica dintre noi și organul d-lui ministru de externe, daca nu cumva, nevoind a lua o cale mai prudentă, acel organ ne-ar sili să urmăm lupta, pentru care s-ar putea, precum trebuie să știe marele om de stat
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
refuzat să comunice vrun act. Cum ar fi voit organul marelui partid ca opoziția, atât în Camere cât și prin presă, să se pronunțe mai puțin vag și mai precis în cestiunea pretinsei răscumpărări În privința șicanei, absurdității și relei-credințe în polemica de toate zilele a partidelor, iarăși am dori să-și amintească organul marelui partid de șicana, absurditatea și reaua-credință a organelor partidului cu care se află azi la putere marele om de stat, pe când acest mare om de stat se
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cu asprime orice trecere la creștinătate a coreligionarilor săi; ba vom trebui să-i trecem cu vederea chiar puțină amărăciune și o seamă de nedreptăți, pentru că are de spus atâtea lucruri triste. Numai două cereri trebuie să-i facem ca polemica sa contra religiei imensei majorități a concetăț[eni]lor săi să nu treacă peste orice margine a moderațiunii și apoi ca să vorbească cu oarecare respect și cruțare despre poporul ale căruia legi blânde îl ocrotesc pe el însuși. Cum satisface
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a dreptei conservatoare etc. etc. Vorbe ieftene într-adevăr, de care nu ne preocupăm într-o țară și într-un secol în care epitetele îmblă ulițele, încît le pot găsi și cei mai târziori la pricepere. Nu vom face așadar polemică cu "Presa", căci nu ne-am înțelege, mai întîi pentrucă nu vorbim aceeași limbă. Noi știm românește; "Presa" nu. Noi căutăm pentru ideile noastre cuvântul cel mai adecvat ce se poate; "Presa" găsește arareori câte un ecuivalent francez. Cestiune de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
desfăcea coperta, întîrzia asupra primei pagini, apoi asupra celei de-a doua, îmi dădea, tot în șoaptă și cu religiozitatea aceea curioasă a livromanilor, explicații asupra personalității, nu a autorilor, ci a acelora care îngrijiseră și prefațaseră ediția, biografia lor, polemicile lor din epocă etc, ca și când aceste personalități erau mai presus de Rabelais, de Boileau, La Fontaine... De ce vorbea el în șoaptă? mă întrebam. Ce sentimente îl stăpâneau pe Petrică, de arăta ca și când un devotament straniu pentru cineva scump și drag
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
știam de ce. Revista nu era bună, dar nu din vina noastră, cele mai interesante materiale ne erau respinse de direcția locală a presei, cu care aveam zadarnice discuții, articolele polemice cu scriitorii și criticii din București fiind animate până ce obiectul polemicii devenea inactual. Totuși revista era mai bună decât altele din capitală și I.C. știa acest lucru. Evitai însă să mă las atras în explicații inutile asupra condițiilor în care era silită să apară revista lunară, în care ași fi eșuat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
traduc, la nivelul situației de enunțare jurnalistică, prin "instrucțiuni" discursive pentru a obține credibilitatea sau captarea: necesitatea respectării unui principiu al distanței și al neutralității, al tratării faptelor într-o succesiune fidelă, al exacerbării antagonismelor de o manieră să provoace polemici care să ofere un plus de spectaculozitate în dezbaterile de opinii. Se fixează și limite ale discursului jurnalistic, care trebuie să povestească, să capteze, dar nu trebuie să se confunde cu discursul istoric, cu cel politic sau cu explicația savantă
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
fel de sferă care se lărgește și se îngustează, alternativ, asimilând și eliminând conținuturi, potrivit intereselor de care ei sunt dominați în lupta lor pentru drepturi cu "națiunile politice"" (Blaga, 1995, p. 80). Disputa petiționară se va extinde într-o polemică istorico-filologică în care membrii Școlii Ardelene își vor proba tăria credințelor în dreptul românilor la emancipare. Se termină cu sfioșia aproape feciorelnică pe care o vădeau semnatarii memoriilor adresate curții imperiale. Locul acestei reverențiozități cucernice este luat de spiritul polemic, în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
relativ obscure și controversate, legate de originea, limba și continuitatea românilor" (Mitu, 1997, p. 27). Concluzia istoricului clujean, la care subscriem fără rezerve, este că conștiința națională la românii ardeleni își are geneza în miezul acestui climat confruntaționist, pe fondul polemicii pasionale cu teoriile partizane străine care discreditau pretențiile românești la egalitate politică revendicată pe calea reliefării nobleții originii poporului și limbii române. Din înfruntările asupra acestor chestiuni cu potențial inflamabil (originea, vechimea, continuitatea, prioritatea, latinitatea limbii române etc.) s-a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a Daciei, traversează întregul set de lucrări didactice din prima generație de manuale școlare. Având o puternică miză politică (în stabilirea priorității istorice pe teritoriul dacic între români și unguri) și fiind pe cale de consecință un foarte incandescent subiect de polemică, problematicii continuității i-a fost acordată o importanță monumentală. Aaron, de pildă, îi atribuie un subcapitol pe care îl numește "Lăcuitorii romani din Dacia lui Traian n-au trecut toți cu legioanele în Misia" (Aaron, 1839, p. 22). Acceptând că
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cuiele identității românești de către Samuil Micu în 1805. Consacrată ca o constantă invariabilă a conștiinței istorice românești și structură axială a memoriei naționale, teza continuității a fost reluată și reiterată succesiv ca reacție la teoriile discontinuității dezvoltate de istoricii habsburgici. Polemica țesută în jurul chestiunii (dis)continuității românești la nord de Dunăre a creat animozități între istoricii români și cei străini (Franz Josef Sulzer, Josef Karl Eder și Johann Christian von Engel) care s-au întins pe lungimea mai multor generații intelectuale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
le dizolve într-o monolitică supra-unitate confesională. Protestantismul, dimpotrivă, este prea individualist, raționalist și impersonal. Între aceste extreme, ortodoxia singură este "ritmul în care se regăsește însăși suflarea cea mai autentică a vieții totale" (p. 66). Direcționându-și raționamentul pe calea polemicii cu doctrina românismului propusă de C. Rădulescu-Motru (1936) drept "catehismul noii spiritualități" românești evacuată de ortodoxie, Stăniloae protestează vehement subliniind centralitatea ortodoxiei ca polul spiritual al românismului: "o conviețuire de două mii de ani ne dă dreptul la o convingere aproape
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
paradoxului (Editura Institutul European, Iași, 2010) precum și numeroase studii și articole pe teme de teorie politică în volume colective și reviste de specialitate. În jurnalism a debutat ca redactorșef al revistei Opinia studențească (1998), fiind în prezent co-realizator al emisiunii "Polemici cordiale" de la Radio Iași. Daniel Șandru, Torie politică și ideologie (c) 2011 Institutul European Iași, pentru prezenta ediție INSTITUTUL EUROPEAN, editură academică recunoscută de Consiliul Național al Cercetării Științifice din Învățământul Superior Iași, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13, O.
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
se dea bine cu el. După cum arăta, sublocotenentul dădea impresia că „la treabă“ se descurcă mai ales prin dibăcie și agerime, decât cu forța; de altminteri, și ca statură era mai scund decât domnul cu pumnii. Delicat, neangajându-se în polemică pe față, dar lăudându-se grozav, de câteva ori făcuse aluzie la avantajele boxului englezesc, într-un cuvânt, se dovedi curat occidentalist. Domnul cu pumnii, la auzul cuvântului „box“, zâmbise doar disprețuitor și jignitor și, din partea sa, necatadicsind să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de flori, mică, dar frumoasă. Toți stăteau pe terasă, cum stătuseră și la prinț; numai că terasa era mai spațioasă și mai elegantă. Subiectul conversației înfiripate părea să nu fie pe placul multora; discuția, după toate probabilitățile, începuse din pricina unei polemici febrile și, desigur, toți ar fi vrut să vorbească altceva, însă Evgheni Pavlovici părea să insiste tocmai din această pricină, neținând cont de impresia pe care o provoca; sosirea prințului parcă îl întărâtase și mai mult. Lizaveta Prokofievna se încrunta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ești deloc în apele tale, Lev Nikolaici! IVtc "IV" Apropiindu-se de casă împreună cu Rogojin, prințul observă, cu mare uimire, că pe terasa lui, bine luminată, se adunase o mulțime de oameni gălăgioși. Vesela adunare râdea, vocifera; se pare că polemicile se purtau chiar cu strigăte; de la prima privire, se putea bănui că era vorba de distracția cea mai plăcută. Și, într-adevăr, urcând pe terasă, el văzu că toți beau, și beau șampanie, se pare, de câteva ore bune, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de plăcere și îi ură „viață fericită începând cu această zi“. Apoi o zbughi la bucătărie; acolo pregătea gustările; și înaintea venirii prințului, de cum se putea desprinde de treburi pentru câteva minute, apărea pe terasă și asculta cu toată atenția polemicile asupra lucrurilor celor mai abstracte și ciudate pentru ea, pe care oaspeții amețiți le susțineau tot timpul. Sora ei mai mică, cu gura căscată, adormise în camera de alături, pe un cufăr, însă băiatul, fiul lui Lebedev, stătea în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o nerăbdare nedefinită; privirea îi aluneca fără țintă de la un obiect la altul, de la un chip la altul. Deși la zgomotoasa conversație generală participase până acum cu însuflețire, entuziasmul lui se datora doar bolii; la discuția propriu-zisă nu era atent; polemica lui era incoerentă, ironică și neglijent-paradoxală; nu termina ce avea de spus și renunța la ceea ce cu un minut înainte începuse cu însuflețire. Prințul avea să afle cu uimire și regret că i se permisese să bea două cupe pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în punctele știute, iată ce-i... Și, nepoliticos, bătu de două ori în masă și din această pricină râsul se înteți. Deși era în starea lui obișnuită „de seară“, de data aceasta Lebedev era prea surescitat și iritat de precedenta polemică „erudită“, iar în asemenea cazuri avea față de oponenții săi un dispreț infinit și sincer în cel mai înalt grad. — Nu-i așa! Prințe, acum o jumătate de oră ne-am înțeles să nu ne întrerupem unii pe alții; să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
steaua Pelin“? ceru cineva lămuriri. — Habar n-am! îi răspunse generalul Ivolghin, ocupându-și, cu un aer plin de importanță, locul de președinte, care i se oferise de puțin timp. — Prințe, mă mir și eu ce mult îmi plac aceste polemici ori șicane, erudite, desigur, bâigui între timp Keller, foindu-se pe scaun, cuprins de o evidentă exaltare și nerăbdare. Erudite și politice, i se adresă el brusc și pe neașteptate lui Evgheni Pavlovici, care stătea pe scaun chiar în apropierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
botează cu acest titlu pe d. Maiorescu. Dară de astădată nu Rusiei, ci Austriei s-a vândut partidul conservator și samsarul a fost nu d. Grigorie Sturza, ci d. Maiorescu. Frumoasă logică! Minunată bună credință! Curat mod de-a face polemică! Dezgustul ne îneacă în fața acestor calomnii neșiruite, condeiul ne cade din mână și ne întrebăm dacă în astă țară sunt oameni destul de tâmpiți pentru a mai da cea mai mică atențiune divagațiunilor defăimătoare ale unui organ care, pe rând, a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]