3,259 matches
-
rețele întregi de foști ofițeri și informatori ai Securității. Apariția revistei România Mare și a constelației de publicații-satelit, Politica și Europa, reprezintă epitoma simbolică a acestui pact dintre forțele cele mai reacționare din societate și regimul Iliescu. Servită de verva polemică incontestabilă a celor doi scriitori care devin patronii României Mari Eugen Barbu și Corneliu Vadim Tudor -, revista legitimează în câmpul imaginarului politic teme și expresii provenite din idiolectul pegrei urbane. Prin romanul Groapa, Eugen Barbu mai făcuse o încercare de
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
privat, pentru a denigra sistematic opoziția democratică principalul dușman al regimului Iliescu. Această colorată violență asigură nu numai succesul imediat al publicației în zonele cele mai resentimentare ale societății postdecembriste, ci și o degradare de ansamblu a stilului și limbajului polemic, legitimând scatologicul, invectiva rasistă și calomnia cea mai stridentă în mod normal interzise în dezbaterea politică drept forme licite de expresie publică. Treptat, violența de limbaj și exprimarea deliberat obscenă vor cuprinde sfere din ce în ce mai largi ale expresiei publice, pe care
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
și a celei formate din „învârtiții” războiului și repezentanții claselor „în descompunere”. Fără un autentic nerv dramatic, teatrul lui C. dublează oarecum scrierile sale epice. Supraevaluat în perioada proletcultistă, dar neîndoielnic pamfletar talentat, C. rămâne incomplet realizat ca romancier. Temperament polemic, pamfletar incisiv și cronicar pasionat al societății românești, de-a lungul sfertului de veac ce urmează răscoalelor și cu care se începe un nou capitol al istoriei noastre contemporane, d-l N. D. Cocea a surprins de două ori pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
dintre textele epice mai ample (În plină zi, Nopți fără somn, Pământ amar), care vor constitui, cu mici modificări, nucleul romanului Casa (1962), izbânda certă a scriitorului. Conceput ca o replică orgolioasă la Ion de Liviu Rebreanu, romanul se constituie polemic și nu mimetic. Eroul, fiul unor țărani săraci, se însoară cu fata chiaburului din sat, sperând că astfel își va astâmpăra setea de pământ. Până aici similitudinea cu Ion al Glanetașului e frapantă: aceeași obsesie a pământului dusă până la fetișizare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
a genului epic; - este în versuri sau, mai rar, în proză; - este o scurtă narațiune alegorică; - definește situații și pilde în maxime memorabile (foarte asemănătoare cu proverbele); fabula generează proverbul, dar și invers; - are un caracter social, politic, critic, satiric, polemic; dar și rol moralizator, educativ, etic;reduce un principiu etic general la un caz particular; - este un gen accesibil, de mare popularitate; - personajele sunt animale, plante, flori, lucruri (puse în situația oamenilor);animalele și plantele servesc (prin particularitățile lor) la
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
de autenticitate. Așa-numita „felie de viață”, „documentele omenești”, prin care pot intra în atenție zone umane ignorate, disprețuite până atunci de literați, reprezintă o țintă și un tipar preluat de scriitorii de la C. Începând din 1885, articolele și intervențiile polemice ale lui C. Dobrogeanu-Gherea limpezesc, într-un fel, lucrurile și definesc, mereu în confruntare cu estetica și critica lui T. Maiorescu, un tip de ideologie literară de natură deterministă, sociologistă, unde accentul se pune pe angajarea în lupta socială, atât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286392_a_287721]
-
este și cea dintâi atestare a alinierii sale la spiritul timpului. Urmărind îndeaproape argumentele unei lucrări a lui Justinus Febronius, el propune limitarea prerogativelor Bisericii Catolice, în special ale papei, denunțând imixtiunile laice și abuzurile clerului. Spirit critic și talent polemic, înarmat cu argumente derivate din dreptul natural, din interpretarea rațională a Bibliei și a istoriei creștinismului, el militează, în fond, pentru liberalizarea și democratizarea vieții sociale. Asemenea precepte și sensuri iluministe sunt prezente în opera omiletică - Didahii adecă Învățături pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
români (în 1791 participase la elaborarea documentului Supplex libellus valachorum Transilvaniae), M. a lucrat cu febrilitate pentru fundamentarea acestui deziderat. Incitat de afirmațiile tendențioase și nefondate ale unor istorici străini, el scrie Istoria pentru începutul românilor în Dachia (1812), operă polemică și demonstrativă. Materialul istoric devine argument perpetuu, nuanțat și interpretat în sensul tezelor emise: originea pur romană, continuitatea neîntreruptă pe teritoriul vechii Dacii, unitatea etnică a tuturor românilor. În prima parte din Istoria Besearicei românilor, atât acestor din coace, precum și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
viața rurală a vremii, pentru că, în dorința de a îndrepta, autorul descrie o mulțime de obiceiuri, relatează fapte și atitudini. Fondul sentențios este ilustrat și cu numeroase pilde, proverbe, comparații, apelându-se și la regionalisme expresive și familiare auditoriului. Spiritul polemic imprimă stilului o tensiune permanentă. Dar deosebit de elocvent devine M. în Răspunsul la cârtirea, care s-au dat asupra persoanei lui Petru Maior... (tipărit în 1814 într-o broșură nesemnată) - un patetic fragment autobiografic - sau în trei luări de poziție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
o polemică istorico-filologică în care membrii Școlii Ardelene își vor proba tăria credințelor în dreptul românilor la emancipare. Se termină cu sfioșia aproape feciorelnică pe care o vădeau semnatarii memoriilor adresate curții imperiale. Locul acestei reverențiozități cucernice este luat de spiritul polemic, în care nu ezită să își facă drum, printre argumente academice, și ironii mușcătoare. Călcând pe urmele pașilor făcuți de D. Prodan și L. Blaga, care au descins analitic în cotloanele gândirii politice românești din Transilvania secolului al XVIII-lea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
după retragerea aureliană din 271-275 e.n. S. Mitu (1997) conchide că prin luările de poziție ale Școlii Ardelene, care își găsesc încununarea în tăioasele reacții critice ale lui Petru Maior, putem vorbi despre nașterea unei adevărate "tradiții a unei literaturi polemice" (p. 27), centrată pe reluarea "la nesfârșit, obsesiv, [a unui] set restrâns de probleme istorice și lingvistice relativ obscure și controversate, legate de originea, limba și continuitatea românilor" (Mitu, 1997, p. 27). Concluzia istoricului clujean, la care subscriem fără rezerve
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
dacilor este reiterată imediat: După ce romanii au supus șie toată Dachiia și pre ghete, lăcuitorii Dachiei, i-au sterpit", teritoriul cucerit rămând astfel o "țară pustiită" (p. 36). Teza exterminării dacilor va deveni marca înregistrată a Școlii Ardelene prin opera polemică a lui Petru Maior, Istoria pentru începutul Românilor în Dachia. Căderea Sarmisegetuzei nu a potolit setea de răzbunare a romanilor, care au continuat să îi vâneze pe învinșii lor vrăjmași, "ca cu totul să concenească și să șteargă de pre
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Micu vorbește despre "colonii romani" rămași după retragerea aureliană, în timp ce câteva pagini mai înainte afirma că "românii" au fost mutați în Misia la ordinul imperial din anul 271 (p. 43). Pe aceleași liniamente, Petru Maior, în opera sa mult mai polemică, scrisă cu un ochi întors înspre istoricii austrieci care au elaborat teza migraționistă, își declară stupefacția în fața unor asemenea "fabule" antiromânești. Ilustrativ pentru aceasta este titlul subcapitolului în care argumentează că "partea cea mai mare a romanilor nu au eșit
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
tocmai datorită faptului că este rudimentară și vicleană, o găsim atrăgătoare și foarte umană.447 Este o feministă avant la lettre, iar această atitudine se manifestă atât în spațiul public, cât și în cel privat. În societate, are o atitudine polemică, reacționează agresiv împotriva a tot ce constituie un atac la adresa feminității, într-o lume vizibil masculină. În spațiul domestic, este independentă și colerică, autoritară și sinceră, vulgară și materialistă. 448 Se dă pe sine exemplu, ignorând acele exempla ale vremii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
vedere, erau de acord că epoca în care trăiesc este o epocă a decadenței. Ei au reacționat față de ceea ce au perceput drept o criză a culturii și a moralei propunând, fiecare în felul lui, o reorientare radicală. În eseurile sale polemice, Kraus a examinat evoluțiile de pe scena social-politică și culturală în lumina unei reflecții principiale asupra valorilor. În degradarea limbajului public, bunăoară, vedea simptomul coruperii spiritului și al degradării relațiilor interumane. Căci defectele din caracterul unui om, cele ale gândirii și
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Tractatus-ului este atât de controversată, temele și ideile acestei scrieri pot fi rezumate. Altfel stau lucrurile cu ceea ce a scris Wittgenstein după 1930, în particular cu Cercetările: „Direcția de atac și scopul lucrării sunt neclare - dacă facem abstracție de pasajele polemice -, iar forma ei se arată refractară față de orice încercare de a o rezuma, deoarece unele dintre cele mai importante puncte sunt doar prezentate și sugerate, în loc de a fi expuse.“31 Și modul cum a tratat Wittgenstein aceste însemnări contrastează cu
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
prolifică“, a personalității lui Alberti. Cercetătoarea descoperă urme albertiene în sofisticata tramă lingvistic literară a cărții, în cunoștințele avansate de geometrie și inginerie, în invențiile mecanice, în obsesia perspectivei și în reprezentarea cinematică a scenelor, nu mai puțin în apărarea polemică a umanismului civic pacifist. Scopul scrierii acestei cărți ar fi fost acela de a o atașa, ca supliment, lucrării De re aedificatoria, compusă cu aproape 20 de ani mai devreme, înainte ca Alberti să fi abordat, propriu-zis, practica desenului arhitectural
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
despre amintirile lui Ion Diaconescu etc. Subcapitolele fiecărui capitol vor purta mărcile respective: 1.1, 1.2, 1.3 etc. Iată un exemplu: Memoriile lui Petre Roman Tematica volumului 1.2. Virtuți stilistice 1.3. Inadvertențe istorice 1.4. Caracterul polemic al memoriilor 1.5. Importanța istorică și literară Capitolul următor poate avea o structură asemănătoare: 2. Memoriile lui Emil Constantinescu 2.1. Din culisele Palatului Cotroceni 2.2. Război cu foștii prieteni 2.3. Război cu foștii adversari 2.4
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
pildă, subcapitolul „Memoriile lui Petre Roman” din capitolul 7 al lucrării ar fi jalonat astfel: 7.1. Memoriile lui Petre Roman 7.1.1. Tematica volumului 7.1.2. Virtuți stilistice 7.1.3. Inadvertențe istorice 7.1.4. Caracterul polemic al memoriilor 7.1.5. Importanța istorică și literară Introducerea cifrei respective mi se pare inutilă. Această jalonare, repetată și În tabla de materii, dă seama de conținutul lucrării respective, ajutându-l pe cititor să se orienteze rapid și să
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
cercetării științifice nu se poate avansa fără a ști ceea ce s-a cercetat deja Înainte În domeniul respectiv, notele și trimiterile bibliografice reprezintă implicit o recunoaștere a cercetărilor anterioare, chiar dacă raportarea la acestea poate fi făcută uneori pe un ton polemic. Așa cum arăta Umberto Eco (2000), nu se poate exclude că mulți autori abundă În note spre a conferi un ton important propriei lucrări, nici că mulți alții umplu până la refuz notele de informații neesențiale, poate chiar furate ca-n codru
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
naiv, ori este neputincios. k. "Avocații diavolului"(sau cei care pun totul la îndoială). Aceștia sunt de partea a tot ceea ce este dubios, a tot ceea ce nu este recunoscut sau acceptat, fie că este bun sau rău. Neîndoielnic, au spirit polemic. Caută greșeala, eroarea. Pot fi extrem de agasanți, dar se mândresc cu ideea că văd partea neplăcută/incomodă a lucrurilor. Acești indivizi sunt mândri, aroganți, chiar sfidători. Preferă să facă opoziție. "Avocaților diavolului" le place să contrazică, să se opună sistematic
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
rubrica „Cercetare” desprinderi din „Istoria ieroglifică - 300”, ceea ce scrie prof. Lina Codreanu despre autorul ei (Dimitrie Cantemir) și operă: Asupra Istoriei ieroglifice, ca operă artistică novatoare, criticii au opinat că este un „adevărat Roman de Renard românesc, însă cu scopuri polemice" (G. Călinescu, 1941), „Un roman alegoric" (Al. Rosetti, 1951), „Negreșit: roman social, memorii și roman de aventuri" (Perpessicius, 1957), „pamflet politic" (P. P. Panaitescu, 1958), „roman alegoric (...) și pamflet politic [...]conceput ca o epopee eroi comică" (Al. Piru, 1961), „roman
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
și fără a-și propune cu dinadinsul aceasta („revizuirea nu trebuie să aibă ca efect o modernizare forțată. Moderația și firescul interpretării sunt greu de cucerit”, afirmă criticul în textul depre Ion Creangă), eseurile aduc în scenă perspective incitante și polemice, care redeschid dosarele unor „cazuri” prăfuite de clișee. Sunt prinși în sumar atât scriitori de prim-plan ai literaturii române (Eminescu, Maiorescu, Hasdeu, Creangă, Caragiale, Macedonski, Arghezi, Bacovia), cât și alții (Gib I. Mihăescu, I. Peltz, Alice Voinescu). Această eterogenitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
deschiderea metodologică față de teorii precum psihocritica lui Charles Mauron. S. va comprima ulterior textul într-o micromonografie, Liviu Rebreanu (2003), o lucrare de factură similară fiind și Augustin Buzura (2001). În fine, Arena actualității (2000) este cartea lui cea mai polemică, mai atașată la disputele zilei: de la „carențele criticii actuale” la chestiunea existenței postmodernismului românesc, de la impasul posterității călinesciene la „prețul erorilor optzeciste”, de la falsa criză a romanului la „mersul literaturii prin ceața tranziției”. Istoricul literar nu lipsește, numele lui Panait
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
serios fără morozitate, sistematic fără ticuri, bine informat”, „un glosator subtil și malițios” care „are mereu grijă să-și împartă admirația pentru literatură între respectul civilizat și pasiunea inocentă”. Neocolit de subtilitate, dar ocolit de partipriuri generaționiste, mobil în regim polemic, dar atent la civilitatea tonului, S. este un critic solid, urmărind programatic, prin augmentări succesive ale sumarelor, sinteza și panorama. Fundamental un spirit canonic, el modulează totuși această constantă în sensul conștiinței relativității faptului literar, înscris, pe de o parte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]