3,246 matches
-
familiale?), și din ce în ce mai mult un simbol de venerat - simbol al puterii mântuitoare a iluminării, putere latentă în orice făptură iluzionată. Majoritatea textelor canonice invocă o prăpastie de netrecut între Iluminat și maeștrii și contemporanii săi. Rezultă de aici o poziție polemică ce se cere rectificată. Buddha însuși proclama că el „a găsit și a urmat vechea cale” (Saṃyutta-Nikăya, II, 106). „Vechea cale”, atemporală (akaliko), era aceea a eliberării, a Nemuririi, și era calea yogăi. După cum scria deja Émile Senart în anul
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
performanțele deplinei maturități, pe care le va dovedi cu prisosință după anul 1900 în presa conservatoare, iar din 1919, din nou la Adevărul. Fără să împărtășească întru totul linia politică a cotidianului democrat și republican - exprimată adeseori cu accente violent polemice -, autorul Bucureștilor de altădată a contribuit sincer, dar cu entuziasm strunit (nu agrea excesele antidinastice ale jurnalului) la succesul Adevărului angajat cu toate forțele în procesul de modernizare (redacțională și tehnică), la mare concurență cu Universul, cu care s-a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Telegraful și în alte publicații, avusese câteva polemici și întrebuința stilul declamator, atât de mult la favoare pe vremea aceea. După urma lui Scurtescu a rămas o dramă în versuri intitulată Rhea Silvia și un volum de versuri. Fiindcă făcea polemică și întrebuința ziarele, era pus în vază și făcea oarecare zgomot în jurul său. Pe vremea aceea era aproape printre fruntașii literelor române. 336. Opera lui Cezar Bolliac nu a fost chiar atât de ignorată cum susține Constantin Bacalbașa; în primele
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
dat asalt și l-au răsturnat. Eu eram din opozițiune și lucram mână în mână cu Gheorghe Ionescu. Conferințele, cu literatura și cu știința, au rămas pe planul al doilea, și de-a cum devenisem un mic parlament, unde înfloreau polemicele, interpelările, personalitățile și voturile de blam pentru comitet. După fiecare ședință ieșeam înfierbântați de lupta oratorică și prelungeam până în stradă vociferările, protestările și acuzările. Apoi au urmat inevitabilele demisiuni ale celor rămași în minoritate, lipsa de fonduri spre a plăti
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de care dăduse dovadă în lupta de la 30 august/11 septembrie 1877, însuși împăratul Rusiei adresându-i-se cu cuvintele: „Ai comandat un batalion nu de carne, ci de oțel“. Pentru a-și susține cauza el a scris un volum polemic, într-un stil grandilocvent imposibil, apărut postum (General Al. Candiano-Popescu, Războiul neatârnării. Istorie critică. Asaltul și luarea Griviței, București, 1913). 148. Generalul Alexandru Anghelescu, ministru de Război (1886-1887) în guvernul Brătianu, a fost nevoit să demisioneze în noiembrie 1887, fiind
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ne-am fi regăsit. Am stat oleacă împreună... Plec liniștit. Am să revin, poate, peste un an.” „Asta ne deosebește de animale”, a conchis el moralizator. *La cererea lui Constantin Nancu, am scris o pagină „Despre țărani”, neconvențională, pe alocuri polemică. O trec aci fiindcă, deși dată ziarului, am scris-o ca pentru jurnal. „întoarcerile în lumea satului, fie și cele imaginare, înseamnă, pentru noi, tot atîtea prilejuri de confruntare morală, de reflexie asupra devenirilor generale și a propriei noastre deveniri
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
asupra lui planează acea acuzație de plagiat. C.ș. n-a părut surprins și nici supărat că are în față doar o mînă de cititori. Cînd a fost invitat să vorbească, el și-a argumentat pe larg opțiunea pentru „realismul polemic” și a spus că, după opinia sa, „dacă i bine făcută”, literatura cu personaje împrumutate din realitatea imediată, considerată de unii „bîrfă”, e la fel de valabilă ca și cea de pură ficțiune. Au recurs la acest procedeu cei mai mari scriitori
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
despre care − cum rezultă dintr-o notă citită în „Le Monde” - tinerii maghiari născuți acum 18 ani nu știu nimic sau îl confundă cu persoane de alte meserii. C.ș. e convins că viitorul se va apleca asupra acestei literaturi polemice, pe care o ilustrează, ca asupra singurului document valabil. N-am fost de acord cu dînsul cel puțin într-o nuanță: cred că istoricii și scriitorii generațiilor viitoare nu se vor mulțumi cu moștenirea lăsată de cei de azi și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
A fost o cădere, o (scuturîndu-și umerii) alunecare de moment... N-am mai avut de-atunci nopți liniștite, ci numai nopți albe... Trebuie să-mi atrag atenția mie însumi...” Gestul turnării cenușii în cap îl irită pe Galben, care, vădit polemic, spune despre sine că el nu-i dintre „cei ce dau mărunt din buze cînd au remușcări” și repudiază încercarea „antevorbitorului” de a proiecta asupra lui însuși „o lumină proaspătă”. Dialogul se iuțește. Atunci, parcă împins de un resort, sare
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
altă cameră, dar și-a călcat pe inimă și a revenit. „Haideți să discutăm despre altceva”, l-am îndemnat. „Nu sînt suficient de informat în privința intențiilor ungurilor. Articolul pe care mă considerați obligat să-l citesc are defectul că e polemic, iar polemicile sînt întotdeauna tendențioase, exagerate”. „Cum nu sînteți informat?”, m-a luat el iarăși la rost. A crezut că-l ironizez. Mi-a spus că el știe istorie, filologie, latină, aceasta din urmă atît de bine, încît ar putea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
străine de nemulțumirea scriitorilor naționalist-securiști din jurul Săptămânii, care mă onoraseră, lungă vreme, cu atenția lor. Se menționa așadar, cu Înțelegere, inevitabila „subiectivitate” a autorului care ignorase lista oficială de valori; nu erau trecute cu vederea nici elitismul „aleșilor” săi, „accentele polemice”, mai ales În susținerea „generației ’80”, critica pe care o Încercasem Împotriva „unilateralităților” din viața literară și chiar, culmea!, „refuzul a ceea ce trebuia refuzat”. Profesorul Ianoși găsise un mod de a roti În sens „umanist” și fără pondere ideologică asemenea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
patronat de simpatie pentru tot ceea ce Norman Manea consideră a fi de valoare printre scriitorii din propria lui generație sau printre cei tineri și foarte tineri. Pledoaria pentru „aleșii” lui (mulți la număr și diverși, repet) este pasionată, cu accente polemice la adresa celor care se Îndoiesc de respectivele valori sau de presupusa lor anvergură. O asemenea „afirmare polemică” străbate comentarea „generației ’80”, pentru a cărei necesară Îmbrățișare un argument În plus Îl conferă cititorului destinul „generației ’60”, de exemplu, Împlinirea „Școlii
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
lui generație sau printre cei tineri și foarte tineri. Pledoaria pentru „aleșii” lui (mulți la număr și diverși, repet) este pasionată, cu accente polemice la adresa celor care se Îndoiesc de respectivele valori sau de presupusa lor anvergură. O asemenea „afirmare polemică” străbate comentarea „generației ’80”, pentru a cărei necesară Îmbrățișare un argument În plus Îl conferă cititorului destinul „generației ’60”, de exemplu, Împlinirea „Școlii de la Târgoviște”. Norman Manea enumeră mulți autori tineri (vezi p. 203 sau 214) - nu pe toți, i
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
lui Cornel Ungureanu despre Mircea Eliade și literatura exilului; există, În carte, un Întreg capitol care Îți este consacrat În exclusivitate (alături de un altul, care se ocupă de Virgil Nemoianu). Nu știu În ce măsură textul de față reia mai vechiul serial polemic publicat, În 1993, de revista Luceafărul; oricum, cred că trebuie să cunoști aceste pagini, așa Încât Îți trimit, cu scrisoarea de față, o copie xerox. Am avut, zilele trecute, o discuție cu doamna Claudia Tița, care este redactor la Departamentul emisiunilor
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
3. Seninătatea oboselii " Acceptarea maleficului ca premisă a existenței nu duce, În cazul lui Kertész, la Înveninarea sarcastică a scrisului, nici la Înveninarea personalității, fie ca agresivitate, fie, dimpotrivă, ca retractilitate față de semeni. Scrisul lui Kertész, chiar când, rareori, devine polemic, nu pare să râvnească, În vreun fel, câștigarea sau dominarea cititorului. În text și În subtext, autorul rămâne egal cu sine și cu adevărul său, indiferent, s-ar zice, la ecou, chiar dacă se adresează, vizibil, unui lector virtual și fratern
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
auzeam, ca și de ceea ce vedeam fără să văd. Prin treimea de sus a ferestrei gonea, grăbit, un nor. Pisica Diderot apărea, dispărea, iar apărea, fără ca nimeni s-o vadă, lenevind Între brațele stăpânului. Îi transmitea, știam, În limbajul ei polemic și codificat, o mereu nouă variantă a aventurii lui Oblomov. Poet, romancier, editor, neobositul Michael Krüger, muncitor intelectual fără răgaz și călător pe toate meridianele, paralelele și iluziile, avea nevoie să audă, din nou și din nou, cele o mie
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Holban. Activitatea istoricului literar F. este întregită de ediții de scrieri, de multe ori inedite (Anton Holban, Pavel Dan, N. D. Cocea, Octav Șuluțiu, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Mircea Eliade, V. Voiculescu ș.a.) și de intervențiile publicistice, nu o dată acide, polemice. SCRIERI: Biografii posibile, I-III (în colaborare cu Ileana Corbea), București, 1973-1983; Profitabila condiție. Romanul aventurilor secrete, București, 1983; Itinerarii mirabile, București, 1992; Istoriografia literaturii române vechi, I, București, 1996; Întoarcerea proscrișilor, București, 1998; Noi, cei din pădure, București, 2000
FLORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287031_a_288360]
-
Bunăoară, declarația de amor a slujnicarului rezonează deplin în grotesca mărturisire cu temei similar rostită de Rică Venturiano. Dar F. nu-și poate lăsa eroii să se contureze singuri și îi „susține” cu discursul lui agresiv, pătimaș ori persiflant, întotdeauna polemic. Considera că asanarea morală este ținta cea mai de seamă a scrisului. Mentalitatea, definind epoca, își avea sorgintea în confuzia dintre finalitatea etică și cea estetică a operei literare. Suprapunerea planurilor se menține și în romanul Ciocoii vechi și noi
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
și bibliografie”, „Vitrina”, „Fișier”, „Meridiane”, „Retrospective”, „Puncte de vedere”. Publicația are un solid compartiment publicistic, vizând și chestiuni literare, concentrate în studii, cronici, recenzii. Din rândul primei categorii de texte, aflate îndeosebi la rubrica „Sinteze”, se rețin: George Nițu, Stilul polemic la cronicarii munteni, Tudor Arghezi și spiritul prometeic, Ștefan Pascu, Cinci decenii de învățământ universitar în limba română la Cluj, Romul Munteanu, Afirmarea spiritului universitar în critica și istoria literară, Corneliu Albu, Momente din lupta intelectualilor patrioți pentru înființarea unei
FORUM-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287072_a_288401]
-
soarele-n aval;/în cer, umori; printre flaminge,/același freamăt, însă, -rut/pe fața apelor (ard, oare?);/ pe fața apelor, ardoare./ Același freamăt, în sărut?” (VIII). Sunt căutate efecte eufonice rare, livrescul este deliberat, iar poemele au un caracter programat polemic. Caragialeta (1998; Premiul ASPRO pentru experiment) este un dialog peste timp cu opera marelui dramaturg, un fel de traducere într-o limbă poetică din momentele, schițele și teatrul acestuia, o parodiere făcută din dragoste, o reinterpretare din alte parfumuri lexical-gramaticale
FOARŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
observă aceeași vocație disociativă, același spirit nonconformist, afirmat în deplină libertate, deși i s-a imputat faptul că realizează o critică infidelă, care înlocuiește opera cu interpretarea. În Eseu asupra poeziei lui Ion Barbu (1980; Premiul Uniunii Scriitorilor), bunăoară, spiritul polemic domină afinitățile elective/selective. Întotdeauna critica a subliniat inteligența lingvistică a lui F., manierismul ca mod de a fi și de a se exprima. SCRIERI: Texte pentru Phoenix (în colaborare cu Andrei Ujică), București, 1976; Simpleroze, Timișoara, 1978; Șalul, eșarpele
FOARŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
mare parte, redactorilor revistei. Traduceri din lirica modernă franceză și engleză publică Șt. Stănescu și M. Blecher. Un aspect interesant are rubrica „Note”, cu știri și comentarii din viața literară românească și străină, scrise cu nerv, uneori chiar cu tăiș polemic. L.D.
FRIZE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287092_a_288421]
-
știu ca pe un om blând și plin de sfiiciuni, în luările de atitudine politică - de postură naționalistă - se dovedește un temperamental. Nici însemnările literare (de pildă, studiul Antonio Fogazzaro, tras în broșură în 1912) nu sunt lipsite de nerv polemic. Cu versuri, articole, traduceri a colaborat la „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Observatorul”, „Sămănătorul”, „Vieața nouă”, unde folosește și pseudonimul Otto Wilder, „Floarea darurilor”, „Convorbiri critice”, „Voința națională”, „Neamul românesc literar”, „Flacăra”, unde recurge și la semnătura Atta Troll, „Noi pagini literare
FROLLO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287095_a_288424]
-
Din vremuri a lui G. Bacovia. Dacă proza este irelevant ilustrată de câteva scurte povestiri și fragmente de roman aparținând Cocăi Farago și lui Ion Aurel Manolescu, mai substanțiale sunt întrucâtva textele de critică ale lui Mihai Musceleanu: două articole polemice îndreptate împotriva lui Petru Comarnescu și a revistei „Fapt” și un lung comentariu despre proza lui Mircea Eliade, intitulat Lirica unui gânditor. La acestea se adaugă câteva recenzii ale lui I. Voiculescu și un articol omagial dedicat de Alex. Talex
GAND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287144_a_288473]
-
radicală la nivelul lingvistic și prozodic, rupturi de sintaxă, asocieri de imagini șocante, menite să-l surprindă pe cititor, invazia voită a cotidianului în discursul poetic, o tehnică aproape aleatorie de desfășurare a motivelor. Pornind de la teme simboliste ca pretext polemic, libertatea și autonomia, în numele cărora sunt invocate practicile distructive, sunt turnate însă în formele dialogului, problematizării și polemicii, unele chiar constructive. Noutatea și efectul de surpriză, atât de elogiate de poeții dadaiști, sunt întreținute tocmai de contradicțiile interne ale unei
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]