5,260 matches
-
pe măsuță. - Ghergheful e rupt, zise ea, nu mai faci nimic cu el. Îțidau eu altul, care nu-mi mai trebuie! - Îmi dai altul? spuse Simion încîntat și senin. Bine,atunci să-mi dai! - Du-te și te culcă, Simioane, porunci Aglae, că e târziu și te-ai enervat. Lasă, că brodezi tu și mâine. Bătrânul se îndreptă supus spre ușă, condus de Otilia. - Simion, continuă Aglae după ieșirea lui, e încăpățînatca un catâr, dar tot o sa dea. Trebuie lăsat în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a dreptul în străinătate, la o bancă unde mi se face cont. Am și eu dreptul să mă recreez. - Cum aș vrea să merg în străinătate! se văită Otilia.Pascalopol puse mâinile cu devotament la piept și zise: - Domnișoară Otilia, poruncește. Am de la moș Costache învoirea să te răpesc oricând. Otilia nu răspunse la această propunere, deviind chestiunea. - Ai cai la moșie, pot să devin amazoană? - Este, este, cum să nu, îți rezerv unul cu totul blând. G. Călinescu - Eu, zise
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Te iubesc, G. Călinescu Otilia, nu glumi, continuă și mai exaltat Felix, sărutând genunchii fetei ușor, nu vreau să cred că m-ai înșelat, că te-ai jucat numai cu mine. Vreau să fii a mea mai târziu, când vei porunci tu. Voi munci, voi răzbi în viață, dar cu tine și pentru tine. Tu te-ai jucat, Otilia, nu mă iubești cu adevărat! - Nu, Felix, nu m-am jucat, te iubesc, dar și eu te iubescîn atâtea feluri, încît nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
forțe ce dă o vitalitate nouă existenței proprii de creatură deschisă spre lumea externă. „Nu vă fie teamă! Deschideți, cât mai mult posibil, porțile lui Cristos!” striga cu glas puternic Ioan Paul II la începutul pontificatului său. Tocmai în virtutea acestei porunci persoanele consacrate continuă să deschidă poarta inimii lor Celui care dă sens oricărei existențe. Așadar, este adevărat că „poarta fericirii se deschide numai către exterior; cine încearcă să o deschidă în sens contrar nu face altceva decât să o închidă
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
și să-l înfunde în pușcărie, pe motiv că și-ar fi ciopârțit singur vaca, fără aprobarea Sfatului Popular... Și așa, să se înstăpînească și peste casa și peste ibovnica cooperatorului... ...Țârâiala de acuși - explică, de bună credință, fătoaca - îmi poruncește să zdrobesc, în tocul ușii, o căpățână de ceapă. Ca ceapa să plângă și inimioara ibovnicei după cooperator... Cât despre alintătura ce mi-ai început-o - turui gudanca, mai mult răsfățîndu-se decât nesinchisindu-se că, tot jumulind-o și răsucind
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Nu-l împinsese tată-su, popa prin scrisori cu mustrătura profundă, cărturărească, să-și bărbierească creierul de tândăleală și să apuce către învățătură? De tândăleală și-l bărbierise și către învățătură apucase. Nu-i poruncise, cu aprinsă dojană, părintele său simțăminturi înalte, destoinice, și nu-l repezise spre calea pe care se băjeniseră, către Regat, sfinții învățați ardeleni? Ei bine, în primele zile destoinic fusese, locuință cumpărată tocmise, sfârc de picior în locuri de pierzanie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de spus. Dar cu cine? Fusese deja pus într-o situație disperată, când, invitat la un bal al ștăbărimii Ministerului de Interne și aruncîndu-și ochii pe invitație, luase la cunoștință de acolo foarte clar, negru pe alb, că i se poruncise să se prezinte cu soția. Tăiase, e drept, invitația, eliminase vorba "soție", asamblase invitația la loc, și nici mama invitației nu și-ar fi dat seama, dar ce folos, nu dormise apoi două nopți, perpelindu-se că nu ascultase de-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
al odăii. Dacă ar fi după mine, aș spune că n-am văzut niciodată o cană, trecând mai nepăsătoare peste mobile, șosete, manuscrise și cărți. - Ține-o în aer! Acum ține-o tu! - Cum să fac??! - Roagă-te de ea. Poruncește-i! Mă trecuse treptat la comenzi. - Nu înjura! - Nu înjur. Înjurasem și, bineînțeles, cana s-a spart. Aveam de gând s-o mai înjur puțin, să strâng apoi cana, plus fata și să le-arunc afară. Îmi pipăiam mușchii. - Părerea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
căsătoriilor, alte câteva 216 DANIEL BĂNULESCU nume. După ce am rămas văduve, am decis să ne reluăm acest nume... Prenumele dânsei este Cocondy, iar eu mă numesc, cu voia dumneavoastră, Patricia. Vă invit să luați loc! Vorbea afectat. Se vedea că poruncise, din răsputeri, toată viața și că acum, din pricina vârstei, era teribil de scârbită că apăruse pericolul să-ntrerupă. Și viața și poruncile. Se menținea satisfăcător, era mai înaltă decât soră-sa, mai suplă și arăta aproape bine. Pentru o babă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de afazie, vorbele pe care le strigaseră prietenii săi în fața plutonului de execuție: - Vă zic alivoar! repeta, în leșin, Doru, vorbele Fiolei, care, e drept, era cam franțuzită și nu crezuse deloc c-or să fie împușcați, până când colonelul Gabrea poruncise ca armele să fie încărcate și observase și privirile jegoase cu care se benoclau la dumneaei plutonierii. - Băga-mi-aș! Ăștia nu glumesc! nu uita să reproducă Doru nici urletul de durere, mai puțin glorios, al Ierbii Fiarelor, aproape concomitent
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și se procopsiseră și c-un izvor. - Am dat drumul la apă caldă la oameni, Dorule! Nu i-am mai ascultat... Mi-am vârât picioarele în instrucțiunile lor. Și de două zile, nu numai jumatea aia reglementată, pe care-o poruncesc ei. Furnizez la agent termic în prostie! glăsui îndrăgitul Varodin, instalator la punctul termic al cartierului, bărbat de nădejde, bine legat, castaniu, tăcut, cu trăsături armonioase. Niciodată nu mai rostise în public atâta amar de cuvinte. Acum se trezise, dîndu-și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
u dădu drumul, făcu semn lăutarilor să-i cânte. Găina, beată, se clătina într-o parte și-n alta, ca și când ar fi jucat. Mesenii se tăvăleau de râs. Ghiță Bîlcu bătea din palme, așezat pe vine în fața ei. - Mai repede! porunci țiganilor. Pasărea se mai zvârcoli de câteva ori, făcu o săritură în aer și căzu lată în țărână. Penele îi erau mânjite la coadă cu un sânge vesel. Fina Smaranda o culese și o duse la-tăiat. Apoi se strigară darurile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o dată coardele și trase cu ochiul la ceilalți: - Dumitru-mi zice, mînca-ți-aș leafa! Era sfrijit și nedormit cu zilele, cam urduros, dar cu mâna repede. Instrumentul răsună și vioristul luă cântecul din zbor: - Să-mi ziceți Inel, inel de aur, porunci starostele. Ori nu-l știți? Anghel, că așa-l chema, băgă dibla sub braț și rîriji: - Se poate? Avea o mână subțire și ageră, cu degete lungi, care tremurau pe coarde. Cu acordeonul cânta Neacșu, cel mai gras, proțăpit într-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu limba apa scursă, sărată, și își lipi obrazul lui rănit de tălpile desculțe ale celuilalt. Îl mângâie apoi încet cu barba. - A mișcat! spuse comisarul. Gheorghe râdea bucuros în el. Puteau să-l mai bată. - Treceți la treabă! le porunci șeful. Sergentul se apropie. Scrâșnea din dinți, furios. Aproape îi rugă: - Spuneți, mă, dracului unde sânt caii! Hoții tăcură. Îi traseră pantalonii lui Paraschiv. Îi scoaseră și cămașa. Rămăsese în pielea goală. Îl cărară pe ladă, gâfâind. 241 - Udă frînghia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
erau doborâți de oboseală. De trei ori îi îmbătase până acum starostele și nu-i mai slăbea. Cucăiau și caramangiii, cu capetele pe masă, numai lui Bozoncea îi era bine. - Ia zi-mi, Mitică, p-ăla: Aolică, Gică, Gică! a poruncit. 300 Guristul a chemat pe ăilalți aproape și-a început să cînte: Aolică, Gică, Gică, De te-oi prinde la gagică, De client o să te pierd, C-un cuțit să te dezmierd, • Și-n pământ te-oi înveli, %v Să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pus o slugă de-a înșeuat o droașcă de-o avea, a suit butoiul cerut pe șleauri și-a desfăcut cepul. Pungașii și curvele s-au cățărat pe unde-au putut, nedumeriți, dar speriați de glasul grozav al Stăpânului care poruncea. - Mînă! a strigat argatului. Să mă treci Grivița pe la Gara de Nord, și de-acolo s-o iei spre Trei Coinaci... Gheorghe murise de frică la spatele căruței. Coardele cântau bete de gâtul lui Sandu și-al lui Piele. Acesta le umbla
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe el, dar șutul s-a ferit cu dibăcie și 1-a potolit. Piele a cărat-o pe Didina în casă și-a gonit lumea strânsă pe la porți: - Hai, ușcheală, fiecare la casa lui, că nu-i panoramă! Și-a poruncit lăutarilor să cânte mai departe. Țiganii nu mai puteau. Au fugit unul câte unul... Mînă-mică a aprins focul, a șters sângele de pe dușumele și-a plecat în cartier după băutură. S-a întors cu câteva sticle și cu mâncare. În
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
își transformă voința în lege ține de un complex de împrejurări care n-are nici o legătură cu etica. Este suficient să fi ajuns o singură dată să comanzi, ca dorința de putere să te facă virtual un dictator. Cine știe porunci permanent și este ros de obsesia puterii nu se poate prăbuși. Numai prin comandă te distanțezi de ceilalți oameni și te ridici cu adevărat peste ei. Fiecare dintre muritori se visează la un moment dat Napoleon, pentru ca să se mulțumească apoi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
vieți omenești cerute și obținute de toți marii fondatori ai celor mai vaste credințe și, în sfîrșit, după caracterul cvasi-divin cu care i-au investit oamenii obișnuiți pe aceștia din urmă. Inspirînd o adorație fără limite, impunînd necondiționat dogme, conducătorii poruncesc o supunere oarbă. Una după alta, statuile lor își croiesc loc în galeria eroilor legendari care populează și punctează istoria. Nu le mai înălțăm altare, deși la Paris celebritățile își au Pantheonul lor iar la Pekin Mao are propriu-i
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
-i piele că rivalul-tată îl împiedică să afle o ieșire pentru înclinația incestuoasă pentru mamă și totodată refuză să-i ia locul, fără a fi măcar coerent cu el însuși. În calitatea sa de exemplu ce trebuie urmat, tatăl îi poruncește: "Imită-mă!" Dar ca individ atotputernic și potrivnic îi dă, de asemenea, porunca: Nu mă imita!" Între ceea ce-i poruncește tatăl și ceea ce-i interzice acel tată, ruptura este, putem spune, enormă. Copilul este mereu pedepsit cînd se așteaptă la
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ia locul, fără a fi măcar coerent cu el însuși. În calitatea sa de exemplu ce trebuie urmat, tatăl îi poruncește: "Imită-mă!" Dar ca individ atotputernic și potrivnic îi dă, de asemenea, porunca: Nu mă imita!" Între ceea ce-i poruncește tatăl și ceea ce-i interzice acel tată, ruptura este, putem spune, enormă. Copilul este mereu pedepsit cînd se așteaptă la o răsplată și recompensat pentru ceea ce ar trebui să-i aducă o pedeapsă. Confruntat cu nedreptatea, copilul își vede tatăl
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
același individ se află în stare de vis, de somnambulism. Într-adevăr, hipnotizatorul îi comandă accesul la realitate și îi dirijează experiența concretă. El nu vede și nu simte nimic. Nimic altceva decît ceea ce idealul eului, încarnat de către hipnotizator, îi poruncește să vadă și să simtă. Acesta devine unicul obiect al atenției sale. Un obiect neliniștitor care-i cere să-l privească în ochi. Privirea transmite puterea omului. Cuvîntul farmecă, se preface, ocolește, în serviciul lui. El este slujitorul, nu stăpînul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
dar nu-i convinge într-adevăr în profunzime. Nu numai că i se-mpotrivesc, dar o resping fără greutate, azvîrlind-o sub presiunea simțămintelor și credințele contrare acesteia. Or, Moise, "urmaș al școlii lui Ikhanaton, nu folosea altă metodă decît regele: poruncea, impunea poporului credința sa"504. La fel va face, peste două milenii, un Lenin, crezînd că trebuie plantată din afară conștiința socialistă la muncitori. Moise a crezut că-i va aduce pe evrei la credința monoteistă prin coerciție. Cu toate
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ne gîndim la putere. În fapt, scrie Max Weber, respingerea magiei însemna că, spre deosebire de ceea ce se întîmpla prin alte locuri, preoții nu trebuiau să recurgă la ea în mod sistematic în scopul supunerii maselor"517. În același timp, le-a poruncit să rămînă mereu diferiți, să stea deoparte față de celelalte seminții. Respectînd cele cerute de el, evreii s-au impregnat cu caracterul lui, un caracter de minoritar, de paria, au spus unii, supus unui tiran interior (scopul, idealul) și nepăsător la
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în care i te adresezi acestui om divinizat este codificat în cursul ceremoniilor repetate. Vă sînt cunoscute frazele rostite de Stalin, cu o intonație liturgică, depunînd în fața catafalcului lui Lenin un adevărat jurămînt religios: "Părăsindu-ne, tovarășul Lenin ne-a poruncit să ridicăm cît mai sus și să păstrăm neîntinat titlul măreț de membru al partidului. Jurăm, tovarășe Lenin, că-ți vor urma cu cinste porunca" ș.a.m.d. Cînd făurești un zeu, făurești și un nume. Prin acesta, partidul, Biserica
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]