3,510 matches
-
la ajutorul lui Bertrand du Guesclin. În 1369, războiul cu Franța a reînceput și, responsabilitatea campaniei militare este dată celui de-al treilea fiu al lui Eduard, Ioan de Gaunt. Campania eșuează și cu Tratatul de la Bruges din 1375, marile posesiuni engleze din Franța au fost reduse doar la cele din orașele de coastă Calais, Bordeaux și Bayonne. Eșecul militar și presiunea fiscală asociată campaniei a condus la nemulțumiri în Anglia. În special criticile au fost îndreptate către câțiva dintre cei
Eduard al III-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312461_a_313790]
-
de altfel la moartea lui Ivan Alexandru în 1371 ambele state fiind ulterior cucerite și desființate de Imperiul Otoman. În timpul domniei lungi dar lipsită de succese a împăratului Constantin Tikh Asen (1257-1277) Imperiul Bulgar a pierdut în favoarea bizantinilor aproape toate posesiunile în Macedonia de nord, inclusiv Skopje, feuda inițială a împăratului. Dar ambele imperii s-au văzut confruntate cu un nou concurent: începând cu 1280 sârbii au început să își extindă regatul spre sud și spre Macedonia de nord. În timpul războiului
Bătălia de la Velbužd () [Corola-website/Science/312466_a_313795]
-
bulgari, Macedonia. Informat de moartea aliatului său, Andronic a decis să renunțe la războiul cu Serbia și să profite de slăbiciunea momentană a bulgarilor. Dar în 1332 bulgarii i-au zdrobit pe bizantini în bătalia de la Rusokastro și au reocupat posesiuni importante în Tracia. Regele Ștefan a intrat în Macedonia și a recucerit orașele luate de bizantini la începutul campaniei. La sfârșitul războiului acesta s-a întors la locul ctitoriei sale, mănăstirea Visoki Dečani, magnific monument din regiunea Metohia, pe care
Bătălia de la Velbužd () [Corola-website/Science/312466_a_313795]
-
Velebužd a marcat începutul unei perioade de circa 20 de ani în care Serbia a ajuns cel mai puternic stat din sud-estul Europei. Războiul cu imperiul bizantin era deschis și Ștefan Dușan a cucerit de la urcarea sa pe tron numeroase posesiuni bizantine. Bulgaria și Serbia au rămas în relații cordiale și în 1346 Ștefan Dușan a fost încoronat împărat cu ajutorul lui Ivan Alexandru.
Bătălia de la Velbužd () [Corola-website/Science/312466_a_313795]
-
una violentă. După Pacea și tratatul de la Paris din 1763, marcând sfârșitul războiului cunoscut ca "French and Indian War", Anglia a dobândit controlul asupra zonei de la francezi. După încheierea acestui tratat, Anglia nu mai avea nici un fel de probleme de posesiune cu Franța, întrucât aceasta nu mai putea avea nici un fel de pretenții teritoriale asupra zonei "Ohio Country". Oricum, numeroase triburi nativ americane, incluzând triburile Shawnee, Mingo, Wyandot și Delaware, emiteau pretenții de posesiune a zonei. De cele mai multe ori, motivul esențial
Ohio Country () [Corola-website/Science/312884_a_314213]
-
mai avea nici un fel de probleme de posesiune cu Franța, întrucât aceasta nu mai putea avea nici un fel de pretenții teritoriale asupra zonei "Ohio Country". Oricum, numeroase triburi nativ americane, incluzând triburile Shawnee, Mingo, Wyandot și Delaware, emiteau pretenții de posesiune a zonei. De cele mai multe ori, motivul esențial îl constituia stabilirea coloniștilor de origine europeană în această zonă, lucru care nu era privit defel cu ochi buni de către populațiile indigene. Pentru a preveni conflicte armate, vărsări de sânge și cheltuieli militare
Ohio Country () [Corola-website/Science/312884_a_314213]
-
atât campionatul de NBA cât și aurul olimpic în același an (1992). După cea de a treia retargere, Jordan a presupus ca va fi capabil să se întoarcă la poziția sa de director al Basketball Operations pentru Wizards. Dar totuși, posesiunea trecută de director a produs rezultate mixte și a influențat schimbul de jucători între Richard "Rip" Hamilton și Jerry Stackhouse (chiar dacă Jordan nu a fost directorul operațiunilor de basket în 2002). În mai 2003, propietarul echipei „wizards” Abe Pollin l-
Michael Jordan () [Corola-website/Science/312853_a_314182]
-
anumite perioade de timp Colonia Aden (1858 - 1937), Birmania Inferioară (1858 - 1937), Birmania Superioară (1886 - 1937) (Birmania a fost desprinsă de în 1937), Somalia Britanică (1884 - 1898) și Singapore (1858 - 1867). India Britanică a avut o serie de legături cu posesiunile britanice din Orientul Mijlociu - rupia a servit ca monedă în mai multe regiuni ale imperiului colonial britanic. Colonia care este în zilele noastre Irak a fost administrată imediat după primul război mondial de „Biroul indian al guvernului britanic”. „Imperiul Indian”, care
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
juridicție legală în zonele aflate sub controlul ei. În ultimul deceniu al secolului al XVII-lea, Compania ar putea fi considerată o „națiune” pe subcontinentul Indian, care avea o uriașă putere militară și conducea „trei președinții” - Bengal, Bengal, Madras. Prima posesiune teritorială pe teritoriul subcontinentului indian a fost înființată în momentul în care unitățile militare ale companiei, aflate sub comanda lui Robert Clive, l-au înfrânt pe guvernatorul din Bengal - Siraj Ud Daulah - în bătălia de la Plassey din 1757. Bengalul a
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
într-un cortegiu jumătate galant, jumătate războinic. Principele Eduard, fiul regelui Angliei, viitorul rege Eduard I, primise o sumă de bani din partea lui Ludovic al XI-lea și, în ultimul moment, strânsese o armată de mercenari, recrutați, mai ales, din posesiunile gascone din sudul Franței. Tot așa procedase și Carol de Anjou, celălalt frate al regelui, ajuns rege al Siciliei și numit de papă rege al Ierusalimului, ca să adune o mână de cruciați. De la început planul fusese prost întocmit. Data plecării
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
Broșteni, Ialomița îi poartă numele. În anul 1859, Evanghelie Zappa din România a organizat pe străzile Atenei alergări și alte genuri de competiții sportive. În 1856, Meteleu-Lipănescu, cel mai vechi sat, din patru, al comunei Scutelnici, județul Buzău, trece din posesiunea paharnicului Constantin Lipănescu în stăpânirea lui Evanghelie Zappa. De numele moșierului se leagă și un un lucru mai puțin cunoscut: afacerea Zappa. Înainte de a deceda, moșierul a lăsat moștenite toată averea sa (inclusiv cea din România) vărului său, Constantin Zappa
Evanghelie Zappa () [Corola-website/Science/310920_a_312249]
-
Alexandria, Cairo și Tunis. Pentru început, Italia a încercat să obțină unele colonii prin negocieri cu marile puteri coloniale, tratative care au eșuat. Guvernul de la Roma a trimis misionari care să investigheze teritorii încă libere, care ar fi putut deveni posesiuni italiene. Cele mai promițătoare teritorii se aflau în Africa. Misionarii italieni stabiliseră deja o bază la Massawa (în ceea ce este azi Eritreea) în deceniul al patrulea al secolului al XIX-lea și intraseră adânc în teritoriul etiopian. Pe 5 februarie
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
de la Versailles nu a aprobat pretențiile italienilor pentru anexarea Dalmației și Albaniei, așa cum fusese promis prin Pactul de la Londra. Mai mult chiar, britanicii și francezii au decis să transfere coloniile germane către propriile imperii coloniale, Italia neprimind niciuna dintre aceste posesiuni. În ciuda tuturor acestora, Orlando a semnat totuși Tratatul de la Versailles, ceea ce a provocat un val de nemulțumiri în țară. Au izbucnit lupte între naționaliști, (care sprijiniseră războiul și care acum protestau împotriva „victoriei mutilate”), și pacifiștii de stânga. Revoluționarul naționalist
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
militare și a început planuri pentru crearea unui „Imperiu Italian” în Africa și a încercat să domine regiunile mărilor Mediterana și Adriatică. Fasciștii au luat în considerație declanșarea unor războaie pentru cucerirea Dalmației, Albaniei și Greciei, care urmau să completeze posesiunile Imperiului Italian. Prima decizie de politică externă a guvernului fascist cu privire la posesiunile din afara Europei a fost concesiunarea unei regiuni ocupate de armata italiană în Anatolia în primul război mondial, care fusese cedată noului guvern republican turc în 1923. După acest
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
și a încercat să domine regiunile mărilor Mediterana și Adriatică. Fasciștii au luat în considerație declanșarea unor războaie pentru cucerirea Dalmației, Albaniei și Greciei, care urmau să completeze posesiunile Imperiului Italian. Prima decizie de politică externă a guvernului fascist cu privire la posesiunile din afara Europei a fost concesiunarea unei regiuni ocupate de armata italiană în Anatolia în primul război mondial, care fusese cedată noului guvern republican turc în 1923. După acest moment, Italia a început o serie de acțiuni expansioniste. Eforturile colonialiste au
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
Italia a forțat Albania să accepte controlul Romei, ceea ce o trasnforma într-un protectorat "de facto". Italia continua astfel politica de încercuire a Greciei. Ocuparea insulei Corfu era importantă din punctul de vedere al militariștilor și naționaliștilor italieni deoarece fusese posesiune a Republicii Venețiene, care lăsase aici o importantă moștenire culturală. Ocuparea insulei a fost întâmpinată însă cu proteste violente din populației elene a insulei. În 1929, guvernul fascist i-a acordat statutul de refugiat politic extremistului croat Ante Pavelić, exilat
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
Piști”, și familia nobiliară Martin Biro — înființată prin 1725 de către comitele Iosif Teleky de Szek — a cărei „curte” era vizavi de prima familie, începând de la gospodăria lui Aurel Fogoroș până la cea a profesorului Octavian Mînduc. În plus de acestea existau posesiuni de pământ a cunoscutelor familii de magnați unguri ai vremii cum au fost: Bánffy, Bethlen, Bornemisa, Lázar, Toröczkai, Vaida. Din documentele istorice, precum și din tradiția orală, reiese că racovicenii nu s-au înrolat de bună voie în miliția de graniță
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
pus în aplicare cu data de 1 aprilie a aceluiași an. După 86 de ani de viață militară s-a trecut la predarea în administrație civilă a Racoviței în ziua de 30 martie 1851. Foștilor grăniceri le-au rămas în posesiune sesiile personale în suprafață de circa 15 jugăre de pământ, pădurile, pășunile precum și dreptul de folosință asupra așa-zișilor „Munți Revendicați”. Presa vremii menționează că la adunarea care a avut loc cu acest prilej, grănicerii au vărsat „"cele din urmă
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
așezată în Coasta Cloșceștilor ce se mărginește la amiazi cu părăul Cloșceștilor, iar la apus cu drumul ce merge spre Câmpeni și cu Apa Abrudului. Casa e edificată din bârne cioplite de brad, cu fața cătră miazănoapte, este astăzi în posesiunea lui Iosif Galdău, un strănepot a lui Cloșca și constă din o galerie și o odae de locuit cu două ferești, una cătră miazăzi și alta cătră apus și o cămară. Plafondul precum și păreții pe dinăuntru sunt spoiți. Mergând în
Casa memorială Cloșca de la Cărpiniș () [Corola-website/Science/309557_a_310886]
-
și ciumă erau inovatoare, iar la Calcutta a luptat pentru combaterea unei epidemii de holeră. A publicat la Viena în anul 1838 un tratat despre ravagiile balcanice și asiatice ale holerei. Deoarece în anul 1849, statul indian Punjab este anexat posesiunilor engleze, Honigberger se îndreaptă iarăși spre Europa. A fost un reputat orientalist, arheolog, botanist și numismat, fiind ales ca membru în Société Asiatique în anul 1835, cu mulți ani înainte de Constantin Georgian și Mircea Eliade. El și-a publicat memoriile
Johann Martin Honigberger () [Corola-website/Science/310064_a_311393]
-
de partea polonezilor. Aceasta a dus la intensificarea stării de nesiguranță în zonă, tătarii nemaiavând nici un motiv să nu declanșeze raiduri de jaf, ceea ce a dus la depopularea unor întinse regiuni din Ucraina. Cazacii, sprijiniți de armatele țariste, au cucerit posesiunile polono-lituaniene din Belarus, reușind în 1654 să-i alunge din aproape întreaga regiune. Situația s-a complicat și mai mult când în conflict a intrat o nouă putere, Suedia. Suedezii erau adversari declarați atât ai rușilor, cât și ai polonezilor
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
fi un continuator al Ordinului Templului. Din moment ce Reconquista se terminase pentru Portugalia, Denis s-a ocupat în primul rând de chestiuni administrative, nu militare. Cu toate acestea, a avut loc un scurt război între Castilia și Portugalia în timpul domniei sale, pentru posesiunea orașelor Serpa și Moura. După aceea Denis a evitat războiul : a ieșit în evidență ca un monarh iubitor de pace, într-o perioadă foarte agitată a istoriei europene. Din moment ce Portugalia era deja recunoscută ca țară independentă de către vecinii săi, Denis
Denis al Portugaliei () [Corola-website/Science/310212_a_311541]
-
Formarea și dezvoltarea Atropatenei a avut loc în epoca elenistică. Formarea statului de sine stătător a favorizat dezvoltarea economiei, creșterea forțelor de producție ale țării, redresarea comerțului si meșteșugurilor, construirea orașelor. Cea mai mare dezvoltare în Atropatena a cunoscut-o posesiunea de pământuri de către biserică. Conform datelor prezentate de autorii antici, cele mai roditoare pământuri aparțineau clerului. Sclavagismul era dezvoltat. Atropat și succesorii apropiați ai acestuia a trebuit să ducă o luptă îndârjită cu "„centralismul”" unuia dintre cei mai capabili comandanți
Atropatena () [Corola-website/Science/309140_a_310469]
-
un rol important în viața din regiune au început sa-l joace triburile iraniene venite din stepele sudice rusești, care au năvălit aici, probabil, la granița dintre mileniile II și I î.e.n. Manna și-a extins într-o măsură însemnată posesiunile în perioada suveranului Ahșeri (care a condus țara până în anii 50 sec. VII î.e.n.). Cu conducătorul Mannei s-au răfuit atât urarții cât și asirieni. Totuși înflorirea ținutului Manna nu a durat mult timp. Războiul fără succes a înăsprit și
Manna () [Corola-website/Science/309167_a_310496]
-
cel Mare a luat în stăpânire Ciceul și Cetatea de Baltă este 1486-1490 deși nu trebuie exclusă posibilitatea unei date anterioare, chiar din 1474. Ambele domenii au făcut obiectul unei danii de la regele ungar Matia Corvinul către domnitor și constituiau posesiuni feudale ale acestuia din urmă și nicidecum o extensie a teritoriului Moldovei. A. Rusu contestă tradiția istoriografică conform căreia scopul daniei era compensarea pierderii de către Ștefan a Chiliei și Cetății albe. Este mult mai pertinentă destinația de refugiu, de loc
Cetatea Ciceu () [Corola-website/Science/309163_a_310492]