4,003 matches
-
încredere, îi duse lui Calpurnius Piso, în insula Coos, vestea morții lui Germanicus. Și atât de mare fu bucuria lui - și, încă mai zgomotoasă, a soției sale -, încât organizară serbări publice. Un prieten îi șopti însă violentului senator să se potolească: — Cei care se bucură mai mult de moartea lui, Tiberius de pildă, afișează în public o durere adâncă. Iar maică-sa plânge mai tare decât el. Trimițând înainte curieri rapizi, Agrippina se întoarse la Roma pe mare, împinsă de iubirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
niște ambasadori îndoielnici să spună că amândoi erau sfâșiați de durere. — S-au închis acolo fiindcă le e frică de Roma, zise Agrippina imprudent, cu dispreț. Însă Germanicus nu mai era, ca s-o strângă în brațe și să-i potolească pornirile. Ipocrită, Livia o împiedică până și pe Antonia, bătrâna mamă a lui Germanicus, să ia parte la funeralii. Antonia se supuse, iar cineva observă: „Vor ca absența mamei disperate și a ucigașilor să pară că sunt pricinuite de aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
răzbunat cumplit. I-a luat mamei și mica rentă pe care i-o dăduse Augustus, i-a interzis să vadă oameni, oricare ar fi fost ei, să iasă din casa aceea mizerabilă unde era surghiunită. Ura lui nu s-a potolit până când n-a găsit-o prăbușită pe jos, moartă. Își împreunase mâinile și le frământa, încât încheieturile degetelor se albiseră. Cât despre sora mea, n-am mai văzut-o; e izolată acolo și în ziua de azi... Și nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
zărit de pe uscat, se putea ajunge pe un singur drum, bine păzit, tăiat în stâncă. „Nici un om nu se poate avânta în coborârea aceea dacă nu vrea să moară pe loc“, spuneau marinarii. Neîncrederea nevrotică a lui Tiberius s-a potolit când acesta a descoperit că nu avea în spate un loc deschis, ci un perete de stâncă. De aceea a amenajat un triclinium de vară, umbros și inatacabil. Se spunea că în locul acela, cu o mie de ani în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mult de popor decât de împărat. Acuzatul a fost achitat. Tiberius, mânios și tăcut, îl învinuia pe Elius Sejanus, cel care-l salvase în peștera din Sperlonga, pentru desfășurarea haotică a procesului, dar acesta îi dădu repede un sfat ca să potolească neliniștea Romei. — Pretorienii nu țin bine sub control orașul, pentru că sunt răspândiți în diferitele regiones. E ușor să-i învingi. Trebuie să adunăm cele nouă cohortes într-o singură cazarmă invincibilă. Astfel concentrate sub o singură comandă, cohortele aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că o asemenea femeie îl putea fermeca pe el, care în casa Antoniei avusese sclave cu pielea ca mătasea, mlădioase ca niște trestii, ce fuseseră educate de mamele lor, preotese ale iubirii în templele din Syria; pe el, care își potolea încordarea și adormea sub mângâierile drăgăstoase ale lui Helikon. Ennia îi puse o mână pe genunchi și-l mângâie; el se ridică și spuse: — Vino, știu unde putem să ne jucăm. Abia a doua zi află că Ennia cea vulgară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
era încă viu; având experiența trecutului, nepoții deveniseră mai puțin sângeroși decât strămoșii lor. De aceea, în ambele partide, cei dornici să se întoarcă în liniște acasă încercară să ajungă rapid la un acord. De afară, Sertorius Macro auzi glasurile potolindu-se și zâmbi în sinea lui, cu experiența sa de muntean: așa se stingea urletul lupilor obosiți când prada scăpa. Într-adevăr, în Curie se spunea că tinerețea impunătoare, dar lipsită de experiență, blândă și - o opinie larg răspândită - cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care ținea imperiul laolaltă; a ascultat, a întrebat, a citit, a reflectat - și a surâs. Cu toții profețiră, de comun acord, că guvernarea lui avea să fie liniștită și maleabilă. Arșița apăsa colinele Romei, iar vântul venit de pe mare n-o potolea în ziua când el coborî de pe Palatinus și se îndreptă spre Curie pentru cel dintâi act public fundamental, discursul programatic. Era prima zi din iulie, nemiloasa mensis Julius. În vremurile mai simple ale Republicii, deoarece anul începea în martie, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
darurile jignitoare ale liberților Liviei și ai lui Tiberius, adolescentul Gajus Caesar își căutase alinarea în modestele camere care îi fuseseră rezervate, păstrându-le într-o ordine obsesivă, mutând mereu obiectele și mobilele; numai în acel sărăcăcios echilibru estetic se potolise, încet-încet, sfâșietoarea lui singurătate. Obținând, odată cu puterea, o dilatare planetară a spațiului și autorității, în el explodase sentimentul atotputerniciei estetice, geniul constructorului de orașe. „O să vă fie greu să lucrați cu mine“, le spuse arhitecților săi, „dar o să vă distrați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
creier ca un cuțit. Se gândi: „Niciodată Callistus nu mi-a adus vreo veste care să mă facă fericit“. Spaima i se strecură în suflet, cu un șuierat din ce în ce mai puternic. Apoi își spuse că erau niște bănuieli absurde. Șuieratul se potoli, însă nu de tot. Ținu gândurile acelea pentru sine, murmură că voia să se odihnească. Medicul deschise larg ușa și îi porunci lui Callistus să iasă. Cu ochii întredeschiși, încă slăbit, Împăratul îl privi pe Callistus cum se îndepărta; tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acel moment, Callistus devenise intermediarul atotputernic - singurul în întregul imperiu - între vinovații înspăimântați și Împăratul furios. „Cum au condus cei dinaintea mea, Julius Caesar, Augustus, Marcus Antonius, Tiberius și Cleopatra, singura femeie, o leoaică printre tigrii aceia?“ Augustus reușise să potolească hidra cu șase sute de capete timp de peste patruzeci de ani. Își construise o fortăreață invizibilă: legi, regulamente, concesii, interdicții, alianțe, garanții, controale. De-a lungul secolelor, toate acestea aveau să devină cea mai înaltă școală a guvernării, și nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fac vrăji; o vom închide, o vom zidi, o vom îngropa, vom construi altceva deasupra ei. Conjurații îl priviră nehotărâți; până și ei îl considerau un extremist exaltat și periculos. Asiaticus se gândi însă că nu era cazul să-l potolească. În asemenea situații, violența oarbă era mai convingătoare decât vorbele. Saturninus continua înșiruirea: — Și acel cryptoporticus, cu harta imperiului schimbată după cum a vrut el, o să-l umplem de gunoaie; și acel obeliskos înălțat în Circus Vaticanus - dărâmați-l, legați-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mai rămăsese nimic; doar el o știa în momentul acela; milioane de oameni încă nu aflaseră. Simți deodată cum inima i se strânge dureros, ca apucată de o gheară, și furnicături în brațul stâng. I se tăie răsuflarea. Durerea se potoli. Să mergem, spuse, fără să se întoarcă. Astfel, celui care în vremea lui Tiberius fusese închis pentru că dorise să-l vadă pe Gajus Caesar la putere, celui care fusese considerat un bețiv, un jucător iresponsabil și un iubitor de petreceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
eu o liniștire m-a Învins. Într-o zi, mi-a telefonat Dan că e la spital după un accident. Am fost la el fără să știe Doru. De-aici a Început totul. Pe Doru Îl adoram, cu Dan Îmi potoleam nervii. La un moment dat, mi-am dat seama că nu mai merge așa. Dan mă Înnebunise cu telefoanele; deși știa de Doru, el se complăcea În postura de amant ascuns. — Angelo, faci progrese În ochii mei, i-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Am încercat să mă adun, dar nu reușeam să-mi fac proasta de inimă să înceteze să mai bată nebunește în coșul pieptului, așa că am respirat adânc de câteva ori și m-am hotărât să aștept câteva momente până se potolește. Așezată fiind pe pat, m-am zărit în oglinda cea lungă din spatele ușii. Chestia ciudată și oribilă e că m-am trezit că mă uit să văd cum arăt - nu ca să văd dacă mai era evident că sunt încă prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
spre mine. Părea speriată, iar eu îi zâmbeam delicat și liniștitor apropiindu-mă. Am văzut cum ochii îi privesc în lături, surprinzându-l pe Chipstead, iar eu am strigat înapoi un „Noapte bună, Warren“, peste umăr, sperând nu doar să potolesc îndoielile lui Stacey, legându-mă de o figură de o familiaritate sigură, dar și ca să-l încurajez să plece acasă. Surprinzător și în ciuda curiozității evidente a lui Chipstead, a funcționat în ambele părți. El a început să se miște în josul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
aspru decât o auzisem vreodată. I-a șoptit și ea ceva, apoi au mai râs amândoi, enervant și neliniștitor, zgâlțâindu-se pe canapea din cauza istericalelor copilărești. După o vreme și după mulți „vai de mine!“ și „aoleu!“, râsetele tâmpite se potoliră și Crystal își scoase un șervețel din buzunar, îi mototoli un colț și-și șterse delicat machiajul de sub ochi, acolo unde începuse să-i curgă puțin. — Acum, redevenind serioase, iubito, cum stai cu indigestia? Ți-e mai bine azi? Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ea nu simțise chestia asta nicio clipă. Nervii, își zise ea. Nimic altceva decât incapacitatea lui Leigh de a accepta că merită un tip nemaipomenit pe care, iată, îl și găsise. Toată lumea știa că pasiunile nebune sau marile iubiri se potoleau după primele luni, poate un an. Ceea ce conta era să găsești pe cineva care să-ți fie un bun tovarăș de drum lung. Care să fie alături de tine, să fie un soț bun, un tată bun. Și dacă Russell nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Oh, da? se repezi Leigh. Înseamnă că nu-ți mai amintești de tipul ăla care făcea surfing — cum îl chema? Pasha? — care, după ce ați făcut sex, a bătut palmele cu tine și pe urmă ți-a zis “fufă”, “Fufo, mai potolește-te”, când l-ai întrebat dacă mai vrea un pahar de vin? Sau cu fetișistul ăla care vroia să-ți lubrifieze picioarele și să le frece toată noaptea? Și cine nu-și amintește de ăla pe care l-ai cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de seara trecută. Leigh își aminti vag cum era. În anii de după liceu, când organismul îi permitea să bea până la ora trei și să stea la serviciu până la ora nouă, câteodată bea puțin vin la micul dejun ca să-i mai potolească durerea. Își aminti de serile petrecute în oraș împreună cu Emmy și Adriana, când cutreierau toate barurile, la cocteiluri sau chefuri de zilele de naștere, când beau peste măsură, fumau peste măsură și se sărutau cu peste măsură de mulți tipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
vîntul rece care adia prin Încăperile pustii ale apartamentului. El și Patrick petrecuseră ore În șir inventînd bătălii aeriene imaginare pe cerul acestui dormitor de pe Avenue Joffre. Jim urmări avioanele Spitfire și Hurricane Învîrtindu-i-se deasupra capului. Mișcarea lor Îl liniștea, potolindu-i durerea din maxilar și Îi veni să rămînă acolo, dormind liniștit În camera prietenului său plecat pînă la terminarea războiului. Dar Jim Își dădea deja seama că era timpul să-i găsească pe mama și pe tatăl lui. În lipsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
De cîteva ori, cînd se apropiase de vreo casă părăsită, Jim fu alungat de paznicii chinezi. Într-o dimineață, soldații japonezi nu-și mai făcură apariția. Jim așteptă răbdător În grădina casei, În spatele Country Club-ului american. Încercînd să-și potolească foamea, rupse crenguțe din boschetul de rododendron, gata să aprindă focul lîngă piscina goală. Urmări un avion care zbura În lumina rece de februarie și numără cele trei bomboane de ciocolată cu lichior din buzunarul hainei, pe care le păstrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de fiecare dată, ignorați de echipele de la tunurile antiaeriene din amplasamentele lor cu saci de nisip, postate de-a lungul șoselei din jur. Jim Își linse degetele, savurînd ultimele rămășițe din cartoful dulce de sub unghiile lui roase. Căldura catrtofului Îi potolea durerea sîcÎitoare de dinți. Îi urmări la lucru pe gunoierii chinezi, fiind tentat să se strecoare printre sîrme și să li se alăture. Erau atîtea mărci noi de avioane japoneze! Doar la vreo patru sute de metri depărtare de cursele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Totuși, alții ajunseseră la comori Înaintea lor. O jumătate de oră se Învîrtiră prin orezăriile pustii, fără să poată găsi un singur container parașutat. Price Își flutură pușca, amenințînd Întreaga lume de canale tăcute. Din fericire, furia lui Price se potoli repede. După ce reveniră la drumul spre Shanghai, locotenentul Îndreptă camionul spre trupul unui curier japonez, zăcînd lîngă motocicleta lui. Capul bărbatului mort explodase Într-un jet de bucățele sîngerii și țesut de creier, care Împroșcaseră pomii de pe marginea șoselei. Această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de gutui, te gândești la bietul de Gerilă cum l-au luat hingherii și ce câine bun era, cum te jucai tu cu Gerilă și Începi să plângi. Ești cam plângăcios. Mama Îți spune să stai liniștit și să te potolești că a vorbit cu madam Lulu și a aflat că nea Ene i-a spus că dacă se duce la Ecarisaj cu douăzeci și cinci de lei o să-i dea drumul lui Gerilă acasă. Douăzeci și cinci de lei este mult, te gândești tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]