8,531 matches
-
pot să mai aștepte... Sunt unele chestii de viitor despre care nu pot spune multe, ca să nu-mi poarte ghinion... De exemplu, în curând voi deveni imaginea unei mărci de cafea. Apoi, unii fotografi cu care lucrez vor să trimită pozele mele la o revistă la Londra și la un ziar din New York. Aș putea avea o ocazie să mă afirm peste hotare.» Irena Cara
De la Miss România în Italia la Miss Mondo [Corola-blog/BlogPost/93544_a_94836]
-
Când un doctor venea să îmi dea un film, eu îi spuneam să revină într-o oră, că îl voi developa imediat. Și șefa mea a fost revoltată. Trebuia să-i spun doctorului că avem foarte mult de lucru, și pozele vor fi gata doar în câteva săptămâni. Cei doi șefi de laborator erau fotografi la nunți, botezuri... și la spital „se odihneau”. În fine, mi-a plăcut să fotografiez din totdeauna, și am fost bucuroasă să învăț să developez filme
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
pe cioate, erau în mintea lui Tudorel niște boieri, mari dregători de la curtea lui Izvoraș-împărat. Aveau haine cu poale largi și lungi, cu gulere de vulpi argintii și căciuli de samur tivite cu hermină. Așa îi văzuse el într-o poză din manualul ... Citește mai mult Lui Tudorel i se păru că a intrat în sala palatului...Deși niciodată nu văzuse cum arată un palat împărătesc. Dar, în acest decor ireal, este ușor să vezi cum Izvoraș-împărat se ridică de pe tron
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
pe cioate, erau în mintea lui Tudorel niște boieri, mari dregători de la curtea lui Izvoraș-împărat. Aveau haine cu poale largi și lungi, cu gulere de vulpi argintii și căciuli de samur tivite cu hermină. Așa îi văzuse el într-o poză din manualul ... XXIII. NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI), de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1800 din 05 decembrie 2015. NUIAUA FERMECATĂ Decembrie nouă sute douăzeci... În atelierul mecanic al morii din Lisa, cei trei meșteri se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
poșetă o fotografie. Având o atenție distributivă forte, văzu la Marieta semne firești de interes. Cum ar fi vrut să o vadă pe Renée, duse o mână spre ochii mijiți, de parcă ar fi cerut ochelarii. Mira se execută. Și, în timp ce poza era studiată, ea trecu ușor de la prezent la timpurile de odinioară. Apucând florile aduse, rememoră cu voce tare duminica aceea de iulie, când Artemie se dusese în pețit la Marieta acasă. Își putea aminti, căci era împreună cu părinții în vacanță
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
-
ignorând, cu gratuitate, implicațiile mult prea sensibile ale unor certuri conjugale. Aerul tare al stațiunii de munte îi aducea acea stare de bine, de împlinire, de realizare. A încercat, de câteva ori, să readucă zâmbetul pe chipul fetiței, propunând o poză a lor pe fundalul mirific al munților. Glasul Mirei nu era auzit. Se simțea străină, se simțea singură, se simțea izolată de bucuria comună, împărtășită, a familiei. Mira percepea familia ca pe un întreg. Nu exista noțiunea de fericire ca
CONTOPIRE -2- de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383275_a_384604]
-
Acasă > Versuri > Cuvinte > TIMPUL PĂRINTE DRAG Autor: Silvana Andrada Publicat în: Ediția nr. 1892 din 06 martie 2016 Toate Articolele Autorului TIMPUL PĂRINTE DRAG Timpul, părinte drag, îmi joaca-n minte feste. Privesc la poza ta, a nu știu câta dată Și nu mai știu cum pot să-ți dau de veste, Ca esti mai tânăr decât mine tata. El timpul, te-a păstrat copil în acea fotografie, Eu nu te-am cunoscut așa, Ci
TIMPUL PARINTE DRAG de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383335_a_384664]
-
nu pot purta sostena (3). Dă aia e recomandat portul național românesc. Domnilor români, nu vă mai substituiți cu romii. Kurau tumare kaltsen. -------------------------------------------------------------------------------------- 1-Aven amentza...pricazul dăruit atunci îl am și acum...este vorba de o recomandare. Îl vedeți în poza. 2- să gândesc. 3- sostea: pantaloni în limba romani, din indianul susthana- șalvari. Referință Bibliografică: Marcel Vela a pus expert pe problemele romilor din Caransebeș un jurist român / Marian Nuțu Cârpaci : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2157, Anul VI
MARCEL VELA A PUS EXPERT PE PROBLEMELE ROMILOR DIN CARANSEBEȘ UN JURIST ROMÂN de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2157 din 26 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383314_a_384643]
-
să-și termine dușul. A intrat în dormitor șiroind de apă, părul îi cădea în ochi. Ai simțit că ți se trezesc pofte noi. Ți-a făcut semn să o urmezi. Te-ai gândit la ceva plăcut. Văzuseși undeva o poză, într-o revistă, poate o știa și ea. Te-ai ridicat din așternut ca un adevărat bărbat. Erai un arc. Chiar aveai un tremur ușor. Ai urmat-o despuiat și caraghios, îți era puțin jenă. O ființă deosebită, o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
suficientă sieși. Nimeni nu știe cine este; o femeie care, inexistentă, există. Ai primit o scrisoare de la o necunoscută, te avertizează că vei sfârși prost. ...Arăți din ce în ce mai rău, tu care ai fost un bărbat aparte, îmi plăcea să-ți privesc pozele în reviste, le agățam de perete. Se spune că ai fost - ești - îndrăgostit de Femeia solară; o ființă scornită de tine, așa zici într-o povestire, am citit-o și răscitit-o. În realitate, îi seamănă una, o scorpie. Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
granița fragilă cu exhibiționismul intim, dacă ar trebui s-o judecăm la rece. Dar de ce ar trebui? Îmi povestise cu aplomb cum ajunsese În Franța, după un schimb intensiv de mesaje pe net cu un tip care se Îndrăgostise de pozele și geniul ei epistolar - avea și ceva umor, după cum vezi. Se căsătoriseră după o aventură Întreagă cu divorțul ei În România, Însă mariajul eșuase - evident, din cauza lui, pentru că avea apucături tribale și poligame, convins că o româncă verde e dispusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dintre cei mai prolifici monografi ai fenomenului Rennes-le-Château, Gérard de Sède, Împărtășindu-i formidabila descoperire. La rândul său, De Sède Îl contactează surescitat pe teleastul Henry Lincoln, care tocmai realizase două filme consacrate subiectului, propunându-i să vândă pentru BBC pozele fabulosului tezaur. Lincoln, care va scrie prin 1998 un volum cu sugestivul titlu Cheia misterului de la Rennes-le-Château, nu Înghite Însă gălușca. Pentru că o gălușcă era, și Încă una gogonată rău. Ce crezi că reprezentau cele șapte fotografii senzaționale ale comorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
care Începeau cu litera Z, iar apoi luasem la rând toate prenumele bărbaților din subterană. Printre ele nu se găsea nici un fel de Zoran. Inspirația de a abandona onomastica În favoarea studiului fizionomiilor s-a dovedit a fi salutară. Poză cu poză, am parcurs cu privirea mutrele masculilor din fișier. Undeva, aproape de sfârșit, l-am descoperit, În fine, pe nesuferitul de Redford Charles, căruia, aveam să aflu ulterior, Îi plăcea să-și spună și să i se spună Zoran, după numele unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de scurtă e ruta inversă. Revenit cu coada Între picioare și cu picioarele pe pământ, mă uitam a pagubă la jalnicele hârtii de pe masă. Deșertăciunea are multe fețe, Într-adevăr. Las’ că nici Eveline nu deborda de entuziasm. Pentru o poză cu mutrele noastre, Charles Redford ar fi semnat probabil fără rețineri un cec În alb. - Domnule, dar de ce e obligatoriu ca fiecare cont să aibă parola lui? N-ar putea să fie una singură pentru toate? Întrebasem retoric și Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
elaborării opului, mă prindeau diminețile scriind. Luați afirmația ca pe o metaforă: nu se Întâmpla chiar așa. Sau nu se Întâmpla Întotdeauna. Deseori, Îmi cheltuiam timpul navigând În neștire pe internet, de exemplu. Sunt acolo o mulțime de informații, comentarii, poze, studii, recenzii, interviuri, extrase din presă etc. privitoare la fenomenul Rennes-le-Château, abatele François Bèrenger Sauniére (ăsta era numele lui Întreg), Noel Corbu, Pierre Plantard, Alexandru cel Mare, Stăreția Sionului, templieri, catari și tot neamul lor. Mă ajutau câteodată să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
privire pe hartă, scoase din buzunar un telefon mobil, formă un număr și, ordonă sec: — Vino la mine în birou! Câteva minute mai târziu, un omuleț cu o înfățișare comună, îmbrăcat cu niște pantaloni scurți și un tricou transpirat cu poza Madonnei și plin de pete de grăsime, intră în cortul alb și se așeză la masa mare, plină de foi de hârtie. — Care-i problema? întrebă. Ascultă cu calm relatarea detaliată pe care i-o făcu englezul despre ultimele întâmplări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
africane. Am văzut destule lucruri care nu-mi plac. Am să-ți mai arăt ceva. Hans Scholt căută într-o servietă de piele pe care-o avea la picioare, scoase un plic gros și i-l întinse. — Uită-te la pozele astea, spuse. Le-am făcut într-o tabără la vreo treizeci de kilometri de aici. După cum vezi, sunt zeci de copii fără picioare, fără brațe... Unii nu au nici mâini, nici picioare. Crede-mă, când i-am văzut mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
timp îți ia să le strângi? — Nici o secundă, căci n-am decât haine murdare, o veche mașină de scris și o umbrelă de soare. Nimic care să merite să mă duc până acolo dacă sunt în pericol. Aparatul de fotografiat, pozele și actele le port cu mine tot timpul. Pilotul răsuflă zgomotos, arătându-și astfel neliniștea - sau mai bine zis proasta dispoziție. — Poate că ești sau poate că nu ești în pericol! - răspunse. Poate că exagerez, dar e mai bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Îi zîmbesc recunoscătoare. Voi lăsa cu limbă de moarte să mi se scrie pe piatra funerară cuvintele: „Par delicatesse j’ai perdu ma vie“. Venus din Millo a rămas celebră pentru brațele ei rupte. Din cîți copii i-au văzut poza În cărțile de istorie nici unul, peste ani, nu-și mai amintește de frumusețea ei. Toți au păstrat-o În memorie pentru bizara ei infirmitate. Oare mi-ajunge acest argument ca să-mi recapăt curajul? Simt că mă Înăbuș. Trebuie să trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
venea să-l dau pe ușă afară cu toată liota lui, nu dormisem toată noaptea că a fost Suzi la mine și am tras-o În toate pozițiile, nu te uita așa la mine, crai bătrîn, am tras-o-n poză firește, ce credeai? Au ieșit niște nuduri dumnezeiești; cu geniul meu și cu hoitul lui Suzi — Parcă ziceai că la salon — Lasă salonul, doar n-o să moștenească troglodiții pămîntul. Nudurile astea sînt bomba mea cu efect Întîrziat. Aștept. — Ești optimist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Rasputin, Rasputin, the russian sex-machine țcăci rostind vorbe trufașe și deșarte ei momesc Întru poftele trupului cu desfrînări pe cei ce abia au scăpat de rătăcire cîinele se Întoarce la vărsătura lui și porcul scăldat se tăvălește În mocirlă) — Extraordinare poze! Marcelică În chip de Lollobrigida. — Ești genial mon cher Machiavelli! — Vreau și eu, vreau și eu — Să trăiască Wanda! — Menestrehîc cicinee femeia astahîc urîtă? Nu-s eu, nu, nu, hîc, nu eu țde ce sînt toate numai bastonașe și cercuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
idee excelentă și realizarea. — Mă bucur că-ți place. Am făcut-o anul trecut. Treizeci de fotografii În două luni, eram ca un taur În călduri, da și ce-a ieșit! Ți-am spus eu că le rup gura. De poza din stînga ce zici? Asta-i recentă. Nu mă recunoști? Autoportret În oglindă. — Foarte bun... dar chipul din oglindă, nu știu, parcă... fața asta ștearsă, inexpresivă Îmi amintește — Nu mă interesează ce-ți amintește ție. Orice chip Îi sugerează fiecăruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
opera și vanitatea mea. Apropos, nu te interesează ce s-a mai Întîmplat cu țuite-l cum se destinde cum Își regăsește calmul zîmbește afabil se pregătește să-i administreze adversarului doza letală În lingurița cu dulceață e odios) ...ai văzut pozele, nu? Un set a ajuns pe masa redactorului șef, celălalt În mîinile nevesti-sii — Bine, dar cine — Cine, necine, asta-i bună. Dar tu ce crezi, de ce mi-am pierdut eu o noapte Întreagă să-l fotografiez? Aveam și eu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
deja după puiul de găină, am urcat și eu în galerie. În halatul lui vișiniu, părea, înfofolit într-o cortină de scenă și, în această cortină de la capătul galeriei, era o rușine foarte bătrână. În fața lui, una din ultimele sale poze. O pată minusculă pe scândurile prelungi, culcată pe burtă și cu membrele răsucite într-o parte. El, păianjenul. Într-o bună zi, Eberhart a rămas la mal. Fața îi era acoperită de umbră, seara nu a cotrobăit nicăieri. Mâna i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
aer curat. Dar, de îndată ce conflictul s-a terminat, l-au și aruncat în luptă. Atunci s-a născut din nou viața, așa că doar cei din cercurile înalte nu s-au mirat că a primit pașaport. Făcut anume pentru el, cu poza mea alături de a lui. Fotografii au venit luni de zile la noi. Au expus, au retușat și au fost dați afară, întinzând coarda până la perfecțiune. În cele din urmă, pașaportul a fost gata, era minunat, legat pe jumătate în piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]