5,068 matches
-
țin nu doar de codul lingvistic, ci în mare măsură, de contextul enunțării format din enunțiator, destinatar, loc și moment, cu alte cuvinte de factorii psihosociologici și istorici ce țin de pragmatică. Rațiunea fiind, deci, abordarea integrală, sintactic, semantic și pragmatic. Surprinzându-se astfel faptul că enunțul este o entitate contingentă produsă prin enunțare de un locutor, într-un loc și moment anume, și propus unui interlocutor. Enunțarea este, prin urmare, condiția esențială pentru nașterea și ființarea enunțului, este „procreerea” enunțului
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
expresive integrându-se mai degrabă, în „direcția dublă”, ele reflectă, exprimă o lume (lumea mentală a locutorului) și acționează asupra interlocutorului, deoarece îi creează acestuia o anumită stare de spirit (de bucurie, mulțumire, etc.). 4.4.1. Succes / insucces - valori pragmatice ale enunțurilor performative Secvențele discursive performative nu sunt pur performative, având, în genere, un conținut propozițional și referință. Pot lua valori alethice, însă rolul lor fundamental fiind acela de a acționa, influența, transforma „lumea psihocomportamentală” a interlocutorului, și prin acesta
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
este cel care primează, efectul teoretic, cognitiv fiind de cele mai multe ori doar un adjuvant. Acest accent pe „utilitatea”, pe efectul practic, în cazul enunțurilor performative, se explică și prin faptul că Austin, părintele termenului performativ, era însuflețit de un spirit pragmatic sau pragmatist. Dovada clară a acestei afirmații fiind faptul că volumul intitulat How to do things with words este obiectivarea publicistă a unor conferințe ținute de autor la Harvard, în 1955, sub numele de William James Lectures. Scopul fundamental al
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
agresiunii, personalități impunătoare ale gândirii liberale, precum lordul Davies, au în vedere un rol mult mai activ nu doar în prevenirea, dar și în corectarea agresiunii. Mai mult, contrar acuzației de ignorare a rolului puterii în politica mondială, internaționaliștii liberali pragmatici militează pentru o înzestrare a acestui sistem al securității colective cu o forță polițienească capabilă să vegheze asupra respectării normelor internaționale și să intervină în cazul încălcării lor. În loc de concluzii Nu putem încheia înainte de a oferi o definiție a colecției
IDEALISMUL UTOPIC. In: RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
nonvizibilă oarecum echivalentă și poate descoperi astfel că ritmul nu se manifestă numai acustic, ci poate face parte din orice fel de articulație semnificantă. Privirea aceasta descoperă că un discurs pictural, ca oricare alt discurs artistic, ca oricare alt discurs, pragmatic, publicitar sau politic are o anume forță, o anume continuitate ritmică, are, așa cum ar spune Henri Meschonnic, disponibilități pentru organizarea ritmică a mărcilor picturale și este, într un anume fel, ritmat, oricare ar fi natura ritmului. Henri Lefebvre consideră că
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
amplificare a unei iluminări” care ar trebui să încarce golul/the void lăsat probabil nu numai poeților. Prin referirea la acest gol, la acest „spațiu interstițial” al Imaginației Active,Bloom riscă o „analogie estetică”. El consideră că ar fi mai pragmatic: „să discernem realitatea Imaginației Active în Shakespeare decât în Ibn’Arabi sau Suhrawardi”. Fără a-l de-ezotericiza pe Corbin și fără a-l: “transforma pe Shakespeare într-un Sufi sau pe Corbin într-un Shakespeare”, Bloom încearcă să-i asocieze
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
mișcarea literară și artistică respingea într-o largă măsura știința care o provocase identificând-o cu producția mecanizată și cu tot ce contribuise la aceasta. Astfel în mijlocul secolului al XIX- lea apare ruptura, schisma dintre umaniști și oamenii de științe pragmatice industriale având CA EFECT IMEDIAT INTRERUPEREA COLABORĂRII CONSULTĂRII ȘI COMUNICĂRII ÎNTRE CELE DOUĂ MARI CATEGORII DE INTELECTUALI CARE AU ÎNCEPUT SĂ SE DESCONSIDERE RECIPROC. Dar desconsiderându-se oamneii au sfârșit prin a desconsidera și domeniile pentru care au resimțit imediat
Manifest catre to?i intelectualii de bun? credin??, indiferente de domeniul de formare si preocupare, pentru abolirea schismei intelectuale by Lorin Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/83663_a_84988]
-
pentru științele umaniste în general), care este deja vizibilă la vârsta de treisprezece cincisprezece ani, ar trebui cultivată și încurajată, sau că, dimpotrivă, în condițiile dificile de acum, ei ar trebui îndrumați mai curând către o atitudine, știu eu, mai pragmatică sau mai direct spus, către domenii mai...profitabile? Doamna Prof. E.C.: Am considerat întotdeauna că este esențial să faci ceea ce îți place și le-am repetat mereu acest lucru elevilor. Cred că a face o profesie care nu ți se
SĂ FACEM DIN ISTORIE O ŞTIINȚĂ VIE!. In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Eugenia Cîmpeanu, Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1734]
-
eu?” Cine ești tu ca să-mi dai sfaturi?”). Lipsa afecțiunii, chiar dacă pe de o parte îl face mai rezistent la greutățile vieții, copilul crescut indiferent va fi mai rigid, mai insensibil la sentimentele și la dorințele celorlalți, mai apatic, mai pragmatic. Unii se grăbesc săl eticheteze ca fiind un copil ,,fără suflet”, ,,de gheață”, fără să bănuiască faptul că prejudiciul afectiv pe care îl resimte îl determină să se ghideze pe principiul ,,Iubirea te face mai vulnerabil, mai slab”. Părintele indulgent
ATITUDINEA PĂRINŢILOR DIN MEDIUL RURAL ŞI EFECTELE ASUPRA ADAPTĂRII ŞCOLARE by SARDARIU ELISABETA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/338_a_598]
-
monetară a eforturilor depuse este sub necesarul pentru a asigura subzistența. În această situație angajaților le este dificil să asocieze puterea obținută prin intermediul banilor cu ceva ce ar produce plăcere, deoarece lor banii nu le ajung să procure lucruri mai pragmatice și necesare. Persoanele care activează în instituții publice au alte definiții pentru putere, prestigiu, valori care vin din titulatura postului, cum ar fi, profesor, doctor, dar și din calitatea activității pe care o prestează, care nu poate fi transpusă în
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
puțin în plan formal, celor cu care ne confruntăm astăzi. Un element de natură structurală ce însoțește permanent analizele pertinente ale autoarei, conferind o notă în plus de originalitate lucrării, este decelarea sensului antropologic al metafizicii lui Descarets, reliefîndu-se latura pragmatică a unei filosofii puse în slujba omului.Se cuvine să menționăm și faptul că ne aflăm în fața unei lucrări scrisă într-un stil clar, cursiv, adecvat temelor și numeroaselor interogații ce însoțesc expunerea lor. Filosofia cartesiană este lecturată cu ochi
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
și face o virtute din valorizarea prezentului și cucerirea viitorului .“) Era necesară o nouă ordine, care s-a manifestat mai întâi la nivel social. Burghezia franceză nutrea răsturnarea ierarhiei societății feudale și înlocuirea ei cu o ierarhie întemeiată pe scopuri pragmatice, dar dublată de o nouă ordine spirituală, astfel încât “marii creatori ai veacului, sublimează Ncesitatea în Valoare.” ) La acest moment de început al epocii moderne, nevoia dezvoltării practice este încă dublată de nevoia dezvoltării spirituale a persoanei, de dorința de a
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
confirmă. După terminarea colegiului Descartes se hotărăște să călătorească, iar pentru realizarea acestui scop avea două alternative: să se angajeze ca militar plătit sau să intre voluntar în armată. O va alege pe cea de a doua din motive foarte pragmatice: își putea păstra libertatea necesară preocupărilor sale științifice; putea călători mult mai sigur și protejat în centrul și vestul Europei într-o vreme în care drumurile erau nesigure; avea posibilitatea de a cunoaște oameni și locuri noi. Același gen de
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
a fost însă demonstrată, logic vorbind. De altfel, unii dintre criticii lui Descartes au atacat în fundament însăși ideea lucrului gînditor individual, punînd întrebarea: ) S-a apreciat că enunțul “je doute que j’existe” conține implicit și “simultan existența determinațiilor pragmatice «eu» și «tu», eu și celalalt” ) dar aceasta poate fi valabil doar dacă privim desfășurarea spiritului din perspectiva interlocutivă, caz în care relația de dialog există între Descartes și Cartesius ca partener imaginar ideal. În legătură cu aspectul problematic creat de «je
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
mod al acesteia. Ținta metafizicii cartesiene nu este sondarea, pe toate căile, a transcendentului inexprimabil pe care un Augustin și l-a asumat în credință, ci întemeierea unei noi fizici. Aceasta la rîndul ei este mijlocul principal pentru un scop pragmatic: o viață mai bună.Iar acestea sunt tipice pentru epoca modernă. Se poate deci afirma, în contrapartidă la aprecierea lui F.Alquie, că Descartes într-adevăr prefigurează starea de panică, de neliniște în fața transcendenței, dar nu rezistă într-o confruntare
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
dublate de efort voluntar. Finalmente, nu filosoful contemporan cu gîndirea lui ce sondează tenebrele este anunțat de metafizica lui Descartes. Este mai aproape de filosofia secolului XX un Malebranche cînd spune: . Tipul omului majoritar astăzi se conturează în filosofia cartesiană, omul pragmatic, cel care știe că ordonîndu-și mintea și strunindu-și voința poate schimba lumea îmbunătățind dimensiunea concretă a vieții sale, cu prețul mult prea mare al uitării de sine. CAPITOLUL IV. COGITO-UL IV.1. Intuiția cogito-ului Cogito-ul însuși, care dobîndește
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
fost cel mai adesea focalizat în jurul competenței didactice. Opiniile exprimate au favorizat dezbaterea listelor inventar , efect și al polivalenței conceptului. Descriptorii sunt satelizați în jurul stării de corespondență dintre latura socialobiectivă a activității de profesor și cea subiectiv psihologică; În termenii pragmaticii pedagogice, competența didactică este un concept-cheie care traversează nucleul personalității profesionistului oricărui cadru didactic. În logica simplă a acțiunii eficiente se pot reține următoarele capacități (abilități, atribute) exprimate sub forma comportamentelor observabile: a găsi și a alege criteriile de eficiență
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
profesorul devine organizator al unor experiențe de învățare relevante pentru elevi și poate spori această relevanță prin utilizarea unui larg evantai de instrumente și resurse didactice. Problematizarea, lucrul pe proiecte, negocierea devin puncte de reper al predării. se accentuează latura pragmatică a aplicării curriculum-ului: profesorul face legătura directă și evidentă între ce se învață și de ce se învață. Modelul proiectării curriculare de la învățământul general a condus în practică la o separare între conținuturi și obiective. Această structură curriculară devine mai
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
a personalului didactic pornea de la o înțelegere predominant behavioristă și academică. Paradigmele moderne asimilează statutul cadrului didactic unui membru al unei structuri organizaționale (școala) și unei comunități (locale, profesionale) solicitând o accepare diferită a rolurilor și identităților profesionale, accentuând latura pragmatică. Cea mai importantă latură a formării inițiale este profesionalizarea inițială, pregătirea individului pentru profesiunea didactică. Programele de formare inițială au ca finalitate formarea competețelor specifice pentru profesiunea didactică, dar parcurgerea unui program de formare inițială nu este suficientă pentru formarea
Sistemul form?rii ini?iale a cadrelor didactice ? un pas ?nainte ?n optimizarea mobilit??ii ?n carier? by Tanislav Maria Teodora [Corola-publishinghouse/Science/83982_a_85307]
-
această stavilă nu există, văzul se unește în mod spontan cu emblema fizică a infinitului, care este orizontul. Ca să te bucuri cu adevărat de corporalitate, trebuie să o supui tactil; dintre arte, sculptura este singura care sustrage tactilul din sfera pragmaticului, îi dă o demnitate estetică și îl revalidează în spirit. Statuile eline, oarbe toate, poartă în ele nu numai limitația, forma, ci și principiul contemplării ei. Numai în această dobândită orbire devine limpede intenția de a trăi eminența corpului, și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
factorul cognitiv care participă la organizarea internă, afirmând că personalitatea este schemă unificată a experienței, o organizare de valori care sunt compatibile între ele. P.P. Neveanu definea personalitatea ca “subiectul uman considerat ca unitate biopsihosocială, ca purtător al funcțiilor epistemice pragmatice și axiologice”. G. Allport vedea personalitatea ca “unitate al sistemelor dinamice prin care se efectuează o adaptare originală” <footnote Allport, Structura și dezvoltarea personalității.EDP, 1981 footnote> . Din punct de vedere psihosocial personalitatea și mediul sunt interdependente, unul costituindu-se în funcție de
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
religiilor, consideră că există două categorii de simboluri: uraniene (ființe cerești, zei ai furtuniiă, simboluri ctoniene (pietre, pământ, femeieă, simbolurile spațiu și timp. Gilbert Durand clasifică simbolurile având la bază principiile propuse de către antropologia structurală, utilizând ”o metodă cu totul pragmatică și relativistă, bazată pe convergență, pentru a repera vastele constelații de imagini, ce reprezintă o anumită constanță”. El descoperă o serie de legături între știința reflexelor-gesturile dominante, tehnologie și sociologie: cele trei dominante reflexologice: poziția, nutriția, copulația, toate aceste gesturi
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
pur teoretic, intelectual. El a fost asumat de mai multe discipline teoretice, în primul rând de către sociologie, sub diversele sale înfățișări, de științele politice și, în cele din urmă, de istoriografie. Pe de altă parte, se poate regăsi o intenție pragmatică și militantă. Aceasta era interesată a discuta asupra legitimării (sau a deligitimării) anumitor categorii sociale și politice, dar și de reconstrucția unui limbaj al ierarhiei și al autorității în interiorul noii societăți postcomuniste". 2 Ibidem, p. 79. 3 Ibidem, p. 77
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
arta plastică are aspectul relevării unui cod de semne prin care, în cazul nostru, pictorul se anunță mereu a fi un regenerator al frumosului vieții. Hlinka, Iftinchi, Dascălu, iată trei nume importante ale artei naive din România pe care dimensiunea pragmatică, valorică și artistică a propriei lor creații îi proiectează, de câțiva ani, în rândurile din față ale genului din Mitteleuropa.” „Statornicia, sârguința și tenacitatea cu care cei trei ne ajută să pătrundem pas cu pas în lumea lor, a visurilor
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
sale își au rădăcina în imaginarul popular și se află sub semnul liniei curbe, o linie tensionată de vibrația viului. Descendent al străvechii civilizații a lemnului de pe aceste meleaguri, Toader Ignătescu reușește să fie în același timp tradițional și modern, pragmatic și visător.” (Scriitorul Constantin Severin - Monitorul de Suceava, 6 iunie 2000) „Toader Ignătescu cioplitor de măști și lighioane ciudate, cărora le descoperă chipul și corpul în noduroase și încolăcite ramuri și rădăcini, recuperează un larg orizont cultural popular deschis de
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]