27,702 matches
-
ochi copiii care mă adoră? Și ar urma divorțul - păi, nu? Întreținerea copiilor. Pensia alimentară. Dreptul de a-i vizita la anumite intervale. Frumoasă perspectivă, de-a dreptul minunată. Cât despre cea care are de gând să se sinucidă fiindcă prefer să nu fiu orb când vine vorba de viitor, ei bine, e treaba ei - n-are încotro! Nu e cazul, desigur, și nu-i o scuză pentru nimeni să mă amenințe cu sinuciderea numai pentru că sunt suficient de înțelept ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ȘI TU CUM E SĂ FII PĂRINTE. — Ce zici, Alex, mă întreabă ironicul de taică-meu, sunt șanse ca treaba asta să se-ntâmple în timpul vieții noastre? Crezi c-o să se-ntâmple înainte să intru-n groapă? Aș... mai curând preferă să-și riște viața cu un covor ros! Ce ironic - și ce logic! — Să-și crape țeasta! Și te mai întreb ceva, independentu’ tatii, cine ar prinde, măcar, de veste că ești în casă dacă ar fi să zaci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Chinei“. „Sculați, voi, ce robia refuzați, cu carnea și cu sângele“ - ah, cadența asta sfidătoare! Îmi amintesc cuvânt cu cuvânt toate versurile acelea eroice! - „vom înălța un nou Mare Zid!“ Și-apoi, versul meu preferat, care începe cu cuvântul meu preferat din toată limba engleză: „In-dig-na-rea cuprinde sufletul tuturor compatrioți-lor! Sculați! Sculați! SCU-LAȚI!“ Deschid caietul la prima pagină a piesei mele și încep să-i citesc cu glas tare lui Morty în timp ce pornim cu camionul, prin Irvington, Oranges, către vest - Illinois
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Billy Eckstine mai mari ca ale lui Billy Eckstine! Și totuși, e evreu! Incredibil! Un profesor cam moralist de felul lui ne-a dat a înțelege că Arnold Mandel are coeficientul de inteligență al unui geniu, dar, cu toate astea, preferă să facă escapade cu automobile furate, să fumeze și să bea bere până i se face rău. Îți vine să crezi una ca asta? Despre un băiat evreu? Pe deasupra, mai participă și la concursurile de labă colectivă ținute în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
craci lungi! O muiere rea de muscă în haine mulate pe corp! — Ah, te rog, Ve-ne-ra-tî-e, m-am făcut băiat mare - așa că mai dă-o-ncolo de morală rabinică. În faza asta se dovedește cam caraghioasă. Întâmplarea a făcut să prefer femeile frumoase și sexy celor urâte și frigide, ce mare tragedie? De ce mă-nfățișezi acum ca pe-un gangster din Las Vegas? De ce mă legi pe vecie cu lanțuri de un closet? Pentru că am iubit o gagică deocheată? — Ai iubit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de copilăroasă când mă avertizase c-o să mă sune întruna - dar, surpriză, vorbise serios! Sunt la birou, unde părinții nevoiași ai unui copil psihopat îmi explică de zor că odrasla lor e sistematic înfometată de personalul unui spital orășenesc. Au preferat să ne înainteze nouă reclamația, și nu celor de la Departamentul Spitale, fiindcă un strălucit avocat din Bronx le-a spus că fiul lor e, de bună seamă, victima unei discriminări. Din discuția telefonică cu psihiatrul-șef al spitalului înțeleg că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cartofi? De rochie de femeie bătrână? De ciment proaspăt? Adulmec și adulmec, încercând să surprind parfumul. Aha! asta să fie, să fie mirosul de creștin, sau numai câinele? Cum văd, gust sau ating ceva, îmi zic „Goiș!“ În prima dimineață, prefer să arunc un centimetru de Pepsodent decât să ating cu periuța locul pe care l-ar fi putut atinge tatăl sau mama lui Kay cu perișorii cu care se spală pe măsele lor goișe. Zău că da! Săpunul de pe chiuvetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
activitatea luptând pentru dreptatea celor nevoiași și oprimați. În clasa a opta vizităm clădirea tribunalului ca să-i studiem arhitectura. În aceeași seară, acasă, în camera mea, scriu în proaspăt cumpăratul meu oracol de absolvent de-a opta, la MOTTO-UL PREFERAT „Nu-l călca pe cel înfrânt“. PROFESIA PREFERATĂ? „Avocat“. EROUL PREFERAT? „Tom Paine 1 și Abraham Lincoln“. Lincoln șade pe soclu în fața tribunalului (turnat în bronz de Gutzon Borglum 2) și are o privire tragică și părintească: îți dai seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
minionă, voluptoasă, cu mijlocul ferm încins de centura lată, kaki. Dar ce fătucă hotărâtă, stăpână pe sine și lipsită de simțul umorului! Nici nu știu dacă mi-ar îngădui să comand și pentru ea, chiar dacă i-aș vorbi limba. Ce preferi, mă întreabă ea după ce amândoi am dat pe gât câte o sticlă de bere evreiască, tractoarele, buldozerele sau tancurile? și iar pufnesc în râs. O invit la mine la hotel. Ajunși în cameră, o dăm pe mozoleală, pipăială, începem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe care, poate, izbutești să le faci la perfecție, punându-ți la bătaie toată puterea, nu prea ai nicicum șanse să impresionezi acea forță atotcuprinzătoare și complet impersonală ce se opune voinței individuale, marele și omniprezentul Anti-Tu, căruia ranchiunoșii preferă să-i zică Dumnezeu. În anii aceia entuziaști nici nu știam mare lucru despre Legea celor Douăzeci și Șase, care are de-a face cu modelarea realității de fiecare zi în mai mare măsură decât noi. După cum știu toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Afacerea ar fi fost simplă dacă Myatt și agentul lui Page din Constantinopol, neprețuitul domnul Eckman, n-ar fi fost suspectat de complicate relații ascunse cu Stein, frizând limita legalității. Își cufundă lingura Într-o supă Julienne lipsită de gust. Prefera mâncarea gustoasă, puternic asezonată, dar sățioasă. Afară, În Întuneric, nu se vedea nimic, doar scăpărările ocazionale de lumină ale unei gări mici, flacăra precipitată dintr-un tunel și, neîncetat, imaginea străvezie a propriei fețe, mâna lui plutind ca un pește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Se simțea apatică și Îngrijorată, gândindu-se la trenul pe care trebuia să-l prindă În gara Victoria, la ouăle tari și pâinea de alaltăieri, care o așteptau jos. Mai bine n-aș fi acceptat slujba asta, se gândi ea, preferând acum, când sosise momentul plecării, coada pe scările de la Shaftesbury Avenue și veselia forțată a așteptărilor lungi În fața ușii agentului. Ridică jaluzeaua și se simți o clipă uluită de viteza cu care trecu un stâlp de telegraf, de vederea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să se vadă prin ea. Dumnezeule, Își zise ea, nu chiar oricine s-ar fi gândit la asta! Merit un pahar. Voi găsi un compartiment gol și voi chema chelnerul. Nu voia să Împărtășească acest triumf nici măcar cu Janet Pardoe. Prefera să fie undeva singură, cu sticla de Courvoisier, să se poată gândi netulburată și să-și planifice următoarea mișcare. Dar când găsi compartimentul gol, se purtă cu toată circumspecția. Nu scoase ghidul de sub bluză până când chelnerul Îi aduse coniacul. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nu! Blestemații ăștia de soldați, dacă văd o mașină bună, o rechiziționează. Tot așa-i și cu caii. Arătă spre câmpuri, prin zăpada care se Întețea: — Țăranii mor cu toții de foame. Am lucrat cândva aici, dar m-am gândit: nu, prefer orașul, acesta-i de mine. La țară e totul mort. Arătă apoi cu capul spre linia ferată, care dispărea În furtună: — Un tren sau două pe zi, asta-i tot. Nu-i de mirare că roșii provoacă tulburări. — Au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aplecă În față până ce ajunse cu fața lipită de picioare și rosti un singur cuvânt. Toți domnii turci râseră iar, și chiar fețele de cocă zâmbiră. — Ce-a spus? — Trebuie să fi fost În dialect. N-am putut Înțelege. — Aș prefera ceva sentimental, spuse Janet Pardoe. Am băut prea mult la cină. Sunt Într-o dispoziție sentimentală. — Ți-au servit o cină foarte bună, nu-i așa? spuse Myatt cu mândrie. — De ce nu stai acolo? Oamenii spun că-i cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În reclama Eternity: o splendidă ea, un el foarte atrăgător și o cantitate impresionantă de pulovere din cașmir de culoarea vaniliei. În măsura În care ar fi fost posibil, toată căsnicia mea s-ar fi desfășurat pe o plajă din East Hampton, de preferat Într-o paletă flatantă de alb și negru. —Ei, dacă și eu aș fi avut așa țeluri nobile, poate că ar fi durat și căsnicia mea, izbucni Lauren Într-un râs ascuțit. Am renunțat la visul Eternity de când aveam opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
talentat. Nu mi se pare că viața ta e prea nasoală, Sylvie. N-oi fi avut tu parte de o lună de miere, spuse Tinsley, dar ai cea mai bună consolare: un soț nemaipomenit. Dar eu, rosti răutăcios Lauren, aș prefera ca mai degrabă să mă aleg cu luna de miere decât cu soțul. 3tc "3" Cupluri legendaretc "Cupluri legendare" — Îți vine să crezi că John Currin și Rachel Feinstein au venit costumați ca ei Înșiși!? spuse Lauren În noaptea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
bine așa. Să fii căsătorit este și mai distractiv, scumpa mea. Trebuie să o Încurajăm să se mărite cu amărâtul ăla. — Ea nu vrea decât o Întâlnire fierbinte, am zis. Hunter habar nu avea ce spunea. În mod sigur oricine preferă să fie căsătorit decât divorțat, ripostă el. — Ești soțul perfect, zisei. Încerca În mod sincer să fie drăguț. — Nu, un sunt. Tu ești soția perfectă. Ei, poate că, până la urmă, eram totuși cuplul Eternity. A doua zi dimineața, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de doar câteva minute când o puștoaică - nu putea să aibă mai mult de șaptesprezece ani - ni s-a alăturat la masă. Oksana era iubita lui Gerski - iubită fiind un termen destul de larg la Moscova, de vreme ce bărbații cei mai bogați preferă să aibă mereu alta În fiecare noapte. În ciuda tinereții sale, Oksana era o dură. Petrecuse două sezoane la Milano, făcând modelling, ceea ce o transformase Într-o persoană mai puțin rezervată, ea fiind un pic mai directă În comportament și exprimare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
fără margini. Dar, În seara aia, m-am simțit cât se poate de neconfortabil, În ciuda coafurii, a cărei imobilitate era menită să fie cât se poate de liniștitoare. Pofta mea de mâncare dispăruse. Nu puteam nici măcar să-mi savurez felul preferat de ton sashimi. Oare de ce, din senin, Hunter refuza să-i facă lui Lauren cunoștință cu prietenul lui perfect de pe vremea studenției? Cu câteva săptămâni mai devreme fusese atât de entuziasmat să aranjeze o Întâlnire Între misteriosul amic și Lauren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Hunter, nu am chef de asta. Îmi auzeam cuvintele ieșind din ce În ce mai repede, de parcă s-ar fi putut să nu-mi ajungă timpul să le spun pe toate: N-am mai fost atât de nefericită În viața mea. Vreau să divorțez. Prefer să fiu eu cea care părăsește, decât cea părăsită, am spus, repetând, ca un ecou, cuvintele lui Lauren. Ce să fii? Cea care părăsește! am urlat la el și am Închis, Într-un acces de furie provocat de melancolie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
artă. Puteam să auzim fragmente din convobirea ei telefonică. —Da, iubitule... Am văzut-o la Înmormântare, săraca de ea... da, trei minute... În grădina cu sculpturi? E prea frig acolo. Știi doar că nu suport triunghiurile alea imense albastre... aș prefera să mă Întâlnesc cu tine În fața lucrării lui Matthew Barney... După asta, Își Închise telefonul, se răsuci pe călcâie și se Îndepărtă de noi, Îndreptându-se către galeriile de artă contemporană. — Nu știu dacă mai pot să fac asta, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
sex „de lună de miere“ după-amiaza, care, pot să confirm, este mult mai plăcut decât sexul de orice alt fel și, - Dumnezeule, ce deliciu - prăjituri proaspăt scoase din cuptor la ceai. Cred că prăjiturile și ceaiul au constituit mâncarea mea preferată În luna de miere. Când ești la bordul unui vas, este de un confort demodat, și totuși fastuos, să pui pe tine un caftan Allegra Hicks ca smaraldul peste un costum de baie tip bikini roz aprins și să stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
seara îi aștepta cu tocăniță de cartofi fierbinte și cu mămăliga mare, aburind pe masă... Apoi... Nu! Sub nici un chip nu vrea să-și mai amintească ceea ce a urmat... O lasă pe Margartea să stea acolo, în colțul rezervat icoanelor; preferă să-și continue amintirile cu doamna Mia, șefa de Cadre de la fabrica de încălțăminte din București, unde lucra bunul său prieten Lie, un oltean cu suflet de aur, venit dintr-un sat de pe lîngă Novaci. O lună întreagă s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
faceți petrecere după spectacol. Un pahar, două, da, dar petrecere... zău!, s-ar crea un precedent; ce-o să zică viitorii autori jucați aici? Mamzel Săteanu a fost pe aici, i-am dat, ca de-obicei, invitația de rigoare cu locurile preferate de madam..., de doamna se corectează directorul adjunct. Mihai strînge din umeri, murmurînd ceva. Mulțumește pentru invitații și iese, nemulțumit profund că nu are mai multe invitații, să-și poată chema colegii, că, oricum, nu toți onorează invitațiile primite, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]