6,695 matches
-
atât de români ca și Giani, Carada ori Pherekydes, căci ce mi-e Mandelbaum, ce mi-e Pherekydes? Că unul o fi originar din Tarnopol, altul din Epir, în ce mi-e preferabil unul celuilalt? Ba cine știe? Poate chiar presupusul Mandelbaum ar fi mai exigent față cu sine însuși pentru a aspira la portofolii ministeriale decât Pherekydes; ar învăța poate mai mult și ar cântări cu mai mult scrupul valoarea sa proprie, intelectuală și morală, până a râvni atât de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
dezvăluie limitele mixului de marketing atașat unui intermediar pe piață și solicită creșterea corespunzătoare a gradului de control și de implicare pe piața respectivă, concretizate prin înființarea unei filiale proprii. O altă problemă cu modelul de la Uppsala ține de linearitatea presupusă a relației dintre acumularea de experiență și implicarea pe piață. Unii autori (Erramilli, 1991) consideră că expresia grafică a acestei relații ia forma literei U, în timp ce Petersen și Pedersen (1997) apreciază influența acumulării de experiență asupra luării deciziei de implicare
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
strictă dependență de fluxul și refluxul sensibilității, asigură acel spațiu și timp al disponibilității absolute a spiritului, pentru care orice frontieră a dispărut: „Timpul necunoscându-și limite, și, în întinderea lui infinită neexistând nici trecut, nici prezent, nici viitor, și presupusa succesiune cronologică nefiind decât o arbitrară și foarte neîntemeiată socoteală a bieților noștri semeni - neexistând început nici sfârșit, nu există nici mijloc nici urmare și faptele pot fi, așadar, situate oricum și oriunde, spațiul și timpul suprapunându-se într-o
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
pot disimula însă fisurile lăuntrice ale eului, vulnerabilitatea pe care am evocat-o. Ipostaza "eroică" a subiectului liric cedează, cum s-a văzut, locul celei a așteptării nu foarte sigure de succesul ei, în fața "cetății". Sub armura și în cortul presupusului cavaler războinic se adăpostește un suflet anxios, iar coerența și solida articulare a discursului său se vede la fiecare pas pusă sub semne de întrebare. Versul, în loc să fie compact, cum promiteau anumite imagini oarecum geometrizate și o sintaxă obligată la
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
un soi de perlaborare ce evocă termenul utilizat în psihanaliză, în virtutea căreia obținem o imaginație liberă. Și ca să fie precis, Lyotard spune că productivă e rescrierea modernității, nu și a postmodernității: "a rescrie modernitatea înseamnă a rezista la scrierea acestei presupuse postmodernități"128. Nicăieri nu se desprinde mai decisiv Lyotard de postmodernism ca în acest moment. Sporirea informației deja trimite la prezența arheității în repetiție. Postmodernii radicali renunțaseră la orice gând de potențare a misterului prin încercare, paradisul fiind însuși acest
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
aceste conturbații postmoderniste se brodează pe fondul unei biruințe oficiale a curentului, iar cel mai bun semn că ne găsim în fața unui fenomen epuizat îl constituie clasicizarea lui, chiar dacă forțată printr-o campanie persistentă în instituțiile de învățământ, în numele unei presupuse condiționări a intrării noastre în Uniunea Europeană. E, desigur, o performanță aproape unică în istoria literaturii române, cu un singur precedent: introducerea la fel de rapidă în manuale a scriitorilor proletcultiști, în anii '50. Odată cu apariția noilor programe și manuale alternative din învățământul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
care am încercat să-l încredințez lui C. Stănescu spre publicare în Adevărul literar și artistic, ca publicație săptămânală ce poate suporta o apariție în serial. Colaborasem la respectiva revistă, dar C. Stănescu a ezitat să-i dea drumul din presupuse (de mine) două pricini: neînțelegând despre ce este vorba, a găsit de cuviință că e insuportabil să mai încărcăm conștiința vieții literare cu un nou termen. Și ca în fața oricărei noutăți, a intervenit reacția de respingere, cu atât mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
atribuie modernismului ieșire din era reprezentării, pe când radicalismul lui Zerzan merge pe o altă cale. Modernismul a fost acuzat de obsesia unui viitor nerealizat ("proiect neîncheiat"), pe când pseudotransmodernismul zerzanian întrevede viitorul printr-o întoarcere în precivilizație, utopică recuperare a unui presupus stat edenic nepervertit de civilizația cuvântului. Ideologul american caracterizează esența modernității ca fiind dialogică, pe când el crede într-un holism de tip monologic, preistoric, nu postistoric ("o singură viziune"). Antimodernismul lui Zerzan implică "negația tuturor simbolurilor, a limbilor și culturilor
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în contextul mai larg al „filosofiei critice” dezvoltate în aceast] scriere. Aceast] filosofie este critic] în primul rând într-un sens negativ. Kant se pronunț] împotriva majorit]ții teoriilor metafizice susținute de predecesorii s]i raționaliști și, în special, împotriva presupuselor lor dovezi pentru existența lui Dumnezeu. În opinia sa, gândirea noastr] trebuie s] aib] un punct de plecare umanist și nu putem formulă nici un fel de pretenții legate de o realitate transcedental] la care nu avem acces. Pretențiile de cunoaștere
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
plaseaz] Kant discuția despre etic] este: „Ce trebuie s] fac?”. El încearc] s] identifice maximele sau principiile fundamentale de acțiune pe care ar trebui s] le adopt]m. R]spunsul s]u se contureaz] f]r] referire la o expunere presupus obiectiv] a binelui de tipul celor propuse de c]tre curentele perfecționiste asociate cu Platon, Aristotel sau cu etică creștin]. Poziția lui nu se bazeaz] nici pe afirmații legate de concepțiile subiective ale binelui, de dorințele, preferințele sau credințele morale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
rt]site de orice pluralitate de agenți. Maximă respingerii falselor promsiuni este necesar] din punct de vedere moral; maximă falselor promisuni este interzis] din același punct de vedere. Trebuie notat c] filosoful nu consider] promisiunile false ca fiind greșite din cauza presupuselor efecte negative (cum ar face utilitariștii), ci din cauz] c] ele nu pot fi transformate într-un principiu universal. Respingerea maximei promisiunilor false sau a oric]ror alte principii de acest fel este compatibil] cu o larg] varietate de cursuri
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aflat pan] ce nu se descoper] substratul egoist al acțiunii. Utilizarea acestei explicații „realiste” pentru a susține o afirmație general] duce la formarea unui cerc vicios al argumentației. La acest punct, adepții egoismului psihologic ar putea obiectă c] orice comportament presupus altruist este în realitate unul egoist deoarece, la urma urmei, în exemplele anterioare individul a f]cut exact ceea ce a dorit s] fac] (și-a urmat voința proprie). Aceast] obiecție afecteaz] egoismul psihologic, care, în loc s] constituie o teorie empiric
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
morale? De pild], principiul „s] nu furi” ne sugereaz] c] toate acțiunile care au ca rezultat furtul sunt greșite. Principiul este fals dac] este vorba de o singur] acțiune de furt care nu este deloc greșit]. Un exemplu opus unui presupus principiu moral ar consta doar într-o acțiune interzis] de principiu sau într-o acțiune greșit], dar care este cerut] de principiu. Dar, probabil, în acest caz toate principiile morale sunt false. Pentru fiecare principiu menționat se poate construi o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și atitudini rasiste și sexiste. Acest eseu reprezint] o încercare de evaluare a acestor afirmații. Așa cum sugereaz] precedentul paragraf, exist] dou] tipuri de argumente pentru tratamentul preferențial. Primul este unul care se refer] la viitor, justificând tratamentul preferențial prin prisma presupuselor sale consecințe pozitive. Cel de-al doilea argument este orientat c]tre trecut și justific] tratamentul preferențial prin prisma compens]rii oferite pentru traumele suferite în trecut. În aceast] secțiune voi descrie succint argumentele amintite și principiul egalitarist pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Acceptând faptul c] abilitatea unei ființe de a conceptualiza și de a fi, astfel, conștient] de rolul s]u în orientarea propriei vieți, poate, într-adev]r, acorda acelei ființe un statut moral diferit, excluderea dorit] a tuturor animalelor pe baza presupusei lipse a acestor abilit]ți eșueaz]. Ar fi lipsit de sens s] consider]m c] un leu este responsabil moral pentru moartea unei antilope. Din câte știm, leii nu sunt ființe care delibereaz] asupra moralei unui astfel de comportament. Totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dintre consilierii președintelui Kennedy în criză rachetelor din Cuba din 1962, Dean Acheson, consemneaz] cu mândrie c], atunci când moartea a sute de mii de oameni nevinovați și multe altele au stat în cump]n], „cei implicați... își vor aminti irelevanta presupuselor considerații morale aduse în discuție... discuțiile despre moral] nu se refer] la problem]” (Acheson, 1971, p. 13). Acesta pare s] fie adev]rul propriei contribuții a lui Acheson la dezbaterile cruciale, dar punctul lui de vedere nu și-a atins
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
uman].) Exist] pan] și naturaliști teologi care cred c] acest caracter bun al prieteniei deriv] din faptul c] ea este sfințit] de Dumnezeu. Pe scurt, naturaliștii recurg la tot felul de fapte - sociale, psihologice, științifice, chiar si metafizice și teologice - presupuse, atât timp cât nu revin la ideea faptelor sau propriet]ților morale ireductibile. Întrucât unele dintre aceste fapte sunt metafizice sau supranaturale, măi degrab] decât naturale în sensul obișnuit al cuvântului (fapte despre lumea natural]), ne putem întreba cum este posibil ca
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acestuia din urm], starea universului în orice moment viitor (sau, firește, a oric]rui moment din trecut) ar putea fi dedus]. (Pentru mai multe detalii privind doctrina determinismului vezi Honderich, 1988.) M] voi concentra în acest eseu asupra implicațiilor etice, presupuse a fi de temut, ale adev]rului determinismului. La început totuși trebuie s] las deoparte unul dintre argumentele care susțin c] determinismul nu poate fi adev]rât. În succinta caracterizare a determinismului realizat] anterior am menționat ideea unui cunosc]tor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu va depinde de existența unui cunosc]tor perfect sau a vreunui alt tip de cunosc]tor. Trebuie insistat asupra acestui punct pentru c] au existat mulți (cum ar fi Lucas, 1970) care au încercat s] atace doctrina determinismului și presupusele sale implicații etice, argumentând c] exist] obstacole conceptuale în calea prezicerii acțiunii umane, care sunt f]r] egal în cazul evenimentelor fizice că uraganele și orbitele sateliților. Ei concluzioneaz] c] a sugera faptul c] deciziile și acțiunile umane ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
concluziilor istoriografiei contemporane, nu era tocmai o idee bună să se pună la Îndoială aspectele exclusiv benefice ale momentului 1859. Cu toate acestea, documentele primeau viza „bun de tipar”, dar cu condiția ca notele explicative să clarifice problemele legate de presupusa decădere a Moldovei, iar editorul să restrângă la minimum necesar notele editoriale privind mișcările separatiste . În același an 1977 apărea M. Kogălniceanu - Opere IV. Oratorie II, p. IV-a (1874-1878), ediție Îngrijită de Dan Simonescu, studiu introductiv Georgeta Penelea . Nota
CAROL I ŞI MIHAIL KOGĂLNICEANU SUB LUPA CENZURII COMUNISTE (1973-1977). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GABRIEL MOISA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1285]
-
matrimonial era interzisă de instituția celibatului, exista posibilitatea ca preotul „unit” să se refugieze În legături nelegitime și În imoralitate. Desigur, trebuie precizat faptul că această stare de lucruri nu se datora atât instituției celibatului În sine, și nici vreunei presupuse inaderențe structurale a grecocatolicismului la realitățile românești. Starea de ansamblu precară a societății rurale românești, fie ea greco-catolică sau ortodoxă, zugrăvită În tonurile cele mai negre de către toți cărturarii epocii, se răsfrângea și asupra conduitei morale, mai ales atunci când aceasta
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și de a Întreține dominația exercitată asupra lor de către respectivii străini oprimatori (printre care maghiarii ocupau locul cel mai important, În cazul societății românești din Transilvania și Ungaria). Din acest motiv, scrierile cărturarilor autohtoni pe tema identității naționale și a presupusului „specific românesc” nu au fost considerate simple speculații teoretice ale unor intelectuali, menite să contribuie la cercetarea detașată a unor probleme culturale, ci au fost concepute ca arme politice concrete, destinate acțiunii directe de emancipare a națiunii lor. Adevăratul resort
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
aceeași perioadă, drept mulțumire pentru ajutorul acordat în perioada exilului său, regele a oferit la opt nobili teritoriile din Carolina, teritorii numite astfel în memoria tatălui său. Regina Catherine a avut patru sarcini, însă nici unul dintre copii nu a supraviețuit. Presupusul moștenitor al tronului era fratele regelui, James, care era romano-catolic. Acesta era mai mult decât nepopular, familia regală fiind mult prea catolică pentru un regat anglican și protestant. Prin urmare, pentru a pune capăt acestor suspiciuni, Carol al II-lea
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Băiețelul a răspuns„Sunt Ludovic al XIV-lea“.„Nu încă, dar în curând vei fi“, i-a replicat regele. Desigur, este un dialog de sorginte apocrifă, deoarece regii Franței nu adăugau nicio cifră lângă nume. Se mai spune că acest presupus dialog ar reprezenta una dintre ultimele discuții dintre tată și fiu, regele murind la scurt timp după aceasta. Ludovic al XIV-lea a devenit astfel regele Franței, și, conform tradiției, regența a fost preluată de către Ana de Austria, regina mamă
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
de întrebare deoarece, după ca a achiziționat tabloul Les Bergers d'Arcadie, l-a ținut ascuns în apartamentele sale, permițând doar celor mai intime persoane să-l admire. De asemenea, pedeapsa primită de Fouquet este mult prea mare pentru un presupus delapidator: închisoare pe viață, în recluziune totală, fără a avea permisiunea de a vorbi cu nimeni, fără a putea citi sau scrie nimic și fără a vedea lumina soarelui până în clipa morții. Tindem să credem că nu opulența evidentă manifestată
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]