3,008 matches
-
Institutului de Fizică Aplicată al AȘM", iar în ianuarie 1972 și apoi în mai 1981 a devenit membru al secției Comitetului pentru Premii de Stat al RSSM în domeniul științei și tehnicii. În anii 1972-1978 a fost ales membru al prezidiului Camerei de Comerț și Industrie a Republicii. Din 1983, Ion Drabenco, deține titlul de conferențiar universitar la "Universitatea Tehnică a Moldovei (UTM)", unde în afară de procesul de studii a activat încă în două funcții: din 1984 ca metrolog șef, iar din
Ion Drabenco () [Corola-website/Science/320541_a_321870]
-
al femeilor, bărbaților și copiilor -, al celor care s-au sustras de la deportare (de la locul de trai, pe parcursul transportării spre stațiile de îmbarcare sau de la stațiile de îmbarcare). Baza legală a deportării din 1949 s-a pretins a fi decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 8 martie 1941 "Cu privire la obținerea cetățeniei sovietice de către locuitorii din Bucovina și redobândirea cetățeniei sovietice de către locuitorii din Basarabia", conform căruia românii basarabeni, fiind declarați cetățeni sovietici, colaboraseră în anii războiului cu administrația românească și
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
documenteze în Siberia. Până să fie înlăturat din teatru, Ion Iancovescu a apărut pe scenă de mai mult de 18.000 de ori, într-o viață artistică de vreo cinci decenii. Prin Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, actorului Ion Iancovescu i s-a acordat Ordinul Muncii Clasa II „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”. În anul 2009, fiica sa vitregă, care este cetățean belgian
Ion Iancovescu () [Corola-website/Science/321477_a_322806]
-
decembrie 1939, când s-a mutat în actuala clădire, ale cărei lucrări de construcție au început în 16 august 1937, după planurile arhitectului Duiliu Marcu, constructor fiind antrepriza "Inginer Emil Prager". În 29 august 1948, prin Decretul nr. 1803 al Prezidiului M.A.N., "Școala Superioară de Război" a fost desființată, cu motivarea lui Emil Bodnăraș, ministrul Apărării Naționale, că este o "instituție învechită și depășită de mersul evenimentelor", iar în locul ei, pentru pregătirea superioară și politică a cadrelor armatei s-
Universitatea Națională de Apărare „Carol I” () [Corola-website/Science/322388_a_323717]
-
Emil Bodnăraș, ministrul Apărării Naționale, că este o "instituție învechită și depășită de mersul evenimentelor", iar în locul ei, pentru pregătirea superioară și politică a cadrelor armatei s-a înființat "Academia Militară". În 14 septembrie 1949, prin Decretul nr. 371 al Prezidiului M.A.N., după modelul Academiilor militare sovietice, s-au înființat patru academii militare distincte: "Academia Militară" (de comandă și stat major), "Academia Militară Politică", Academia Tehnică Militară și "Academia Spatelui Armatei", ca instituții de învățământ superior distincte, cu structuri
Universitatea Națională de Apărare „Carol I” () [Corola-website/Science/322388_a_323717]
-
comandă și stat major), "Academia Militară Politică", Academia Tehnică Militară și "Academia Spatelui Armatei", ca instituții de învățământ superior distincte, cu structuri organizatorice separate. Această situație nu a durat mult. În 12 septembrie 1953, în baza Decretului nr. 368 al Prezidiului M.A.N. s-a desființat Academia Spatelui Armatei, care s-a contopit cu Academia Militară. În 19 august 1957, prin Decretul nr. 400 al Prezidiului M.A.N., a fost desființată și Academia Militară Politică, care s-a contopit
Universitatea Națională de Apărare „Carol I” () [Corola-website/Science/322388_a_323717]
-
nu a durat mult. În 12 septembrie 1953, în baza Decretului nr. 368 al Prezidiului M.A.N. s-a desființat Academia Spatelui Armatei, care s-a contopit cu Academia Militară. În 19 august 1957, prin Decretul nr. 400 al Prezidiului M.A.N., a fost desființată și Academia Militară Politică, care s-a contopit cu Academia Militară sub noua titulatură de "Academia Militară Generală (A.M.G.)". În 13 iunie 1959, prin Decretul nr. 214 al Prezidiului M.A.N., Academia
Universitatea Națională de Apărare „Carol I” () [Corola-website/Science/322388_a_323717]
-
Decretul nr. 400 al Prezidiului M.A.N., a fost desființată și Academia Militară Politică, care s-a contopit cu Academia Militară sub noua titulatură de "Academia Militară Generală (A.M.G.)". În 13 iunie 1959, prin Decretul nr. 214 al Prezidiului M.A.N., Academia Militară Tehnică s-a contopit cu Academia Militară Generală, care astfel a devenit o instituție complexă, subordonata nemijlocit ministrului Forțelor Armate, cu cinci facultăți: Facultatea de arme întrunite și tancuri; Facultatea de arme (artilerie terestră, artilerie
Universitatea Națională de Apărare „Carol I” () [Corola-website/Science/322388_a_323717]
-
a corespondat cu Dr. George Palade (laureat al Premiului Nobel pentru fiziologie și medicină în anul 1974), Dr. Grigore T. Popa, (Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași îi poartă numele), Dr. C. I. Parhon, (președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române 1948-1952 (funcție echivalentă cu cea de șef al statului)), poetul Ilarie Voronca, scriitorii Gala Galaction, Tudor Arghezi etc. (corespondența se găsește in Arhiva lui Dan Iagnov). Fratele lui Zalman Iagnov, Simion Iagnov, era
Dan Iagnov () [Corola-website/Science/326908_a_328237]
-
reinstalata în Damgarten în 1944, în timpul deportării germanilor din Pomerania Posterioara. Krenz s-a alăturat Partidului Unității Socialiste din Germania (ȘED) în 1955. Din 1971 până în 1990, a fost membru al Camerei Poporului ("Volkskammer"-organul legislativ în R.D.G.) și al prezidiului acesteia din 1971 și până 1981. Între 1974-1983, a fost liderul tineretului comunist est-german, iar între 1981-1984, membru al Consiliului de Stat. În iunie 1989, a vizitat pentru prima dată Germania de Vest, la invitația lui Oskar Lafontaine, conducătorul land
Egon Krenz () [Corola-website/Science/326448_a_327777]
-
Sabahaddin. A doua Eră Constituțională a luat sfârșit după Primul Război Mondial, odată cu Ocuparea Constantinopolului de către trupele aliate pe 13 noiembrie 1918. În cadrul ultimei ședințe de pe 18 martie, deputații otomani au emis o scrisoare de protest adresată aliaților, iar masa prezidiului Parlamentului din Constantinopol a fost acoperită cu un giulgiu negru. Revoluția Junilor Turci, care a început în provinciile balcanice, s-a răspândit rapid în întreg imperiul și l-a forțat pe sultan să anunțe repunerea în drepturi a constituției din
A doua perioadă constituțională în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/323520_a_324849]
-
rezistat acțiunii britanice. Cel puțin 10 elevi militari au căzut în timpul confruntărilor cu trupele indo-britanice. Numărul total al căzuți în luptă nu este cunoscut. Cu toate acestea, parlamentarii otomani s-au întâlnit pentru ultima oară pe 18 martie. Peste masa prezidiului a fost întinsă o pânză neagră, iar parlamentarii au trimis o notă de protest aliaților, prin care afirma că arestarea a cinci parlamentari este inacceptabilă. Practic, întâlnirea din 18 martie a reprezentat sfârșitul sistemului parlamentar otoman și a Parlamentului însuși
A doua perioadă constituțională în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/323520_a_324849]
-
cetățenilor străini. Titlul onorific a fost introdus prin decretul Prezidiumului Suprem Sovietic al Uniunii Sovietice la 27 decembrie 1938. Inițial, Eroilor Muncii Socialiste le era acordat cea mai mare decorație a Uniunii Sovietice, Ordinul lui Lenin și un certificat al Prezidiului Suprem Sovietic al Uniunii Sovietice. Pentru ai diferenția pe eroii muncii socialiste de alti beneficiari ai Ordinului lui Lenin, a fost introdusă Medalia de Aur „Secera și Ciocanul” prin decret al Prezidiumului în 22 mai 1940, care însoțea Ordinul lui
Erou al Muncii Socialiste () [Corola-website/Science/323705_a_325034]
-
alti beneficiari ai Ordinului lui Lenin, a fost introdusă Medalia de Aur „Secera și Ciocanul” prin decret al Prezidiumului în 22 mai 1940, care însoțea Ordinul lui Lenin și Certificatul. Primul beneficiar al premiului a fost Iosif Stalin, premiat de Prezidiul Suprem al Uniunii Sovietice în 20 decembrie 1939, dar nu a purtat medalia niciodată, așa cum nu a purtat nici alte zeci de medalii. Al doilea beneficiar al titlului a fost proiectantul de mitraliere Vasili Degtyaryov (2 ianuarie 1940). A treia
Erou al Muncii Socialiste () [Corola-website/Science/323705_a_325034]
-
Erou al Muncii Socialiste devenea automat și Erou al Uniunii Sovietice, al țării natale. În plus, regulamentul a aprobat o listă de beneficii ale Eroiilor, stabilite ulterior. Una dintre beneficii era construcția unui bust de bronz în orașul natal. Rezoluția Prezidiului Sovietului Suprem din 22 august 1988, „privind îmbunătățirile procedurii de atribuire a decorațiilor de stat ale Uniunii Sovietice” medalia de aur „Secera și Ciocanul” a fost abandonată. Eroii Uniunii Sovietice care erau și Eroii Muncii Socialiste puteau avea la inițiativa
Erou al Muncii Socialiste () [Corola-website/Science/323705_a_325034]
-
busturi de bronz. Busturile de bronz ale eroilor în viață nu sunt instalate. În 1991, titlul de Erou al Muncii Socialiste a fost eliminat împreună cu tot sistemul de premii al URSS. Titlul onorific „Erou al Muncii Socialiste” era acordat de Prezidiu cetățenilor care contribuiau la dezvoltarea industrii sovietice, agriculturii, transportului, comerțului, științei și tehnologiei precum și promovării gloriei și supremației Uniunii Sovietice. Eroii Muncii Socialiste care au obținut realizări excepționale au obținut a doua medialie „Secera și Ciocanul” iar în orașele lor
Erou al Muncii Socialiste () [Corola-website/Science/323705_a_325034]
-
care au obținut de trei ori medalia și titlul de Erou al Muncii Socialiste trebuiau să le fie construite busturi în apropierea Palatului Sovietelor dar acest plan nu a fost implementat pentru că Palatul Sovietelor nu a fost construit niciodată. Doar Prezidiul Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice putea să lipsească o persoană de titlul sau. Medalia „Erou al Muncii Socialiste”, la fel ca si Medalia Steaua de Aur „Erou al Uniunii Sovietice” era purtat întotdeauna pe partea stângă a piepului și în
Erou al Muncii Socialiste () [Corola-website/Science/323705_a_325034]
-
Andronic este nașul de cununie al jurnalistei Valentina Ursu. În anii 1981-1986 activează în calitate de stagiar, anchetator la Procuratura Strășeni, apoi anchetator superior la procuraturile raioanelor Frunze și Sovietic ale capitalei. În 1986 a lucrat în calitate de referent superior, secția juridică, aparatul Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM. În anii 1990-1992 activează în calitate de consultant superior în aparatul Parlamentului Republicii Moldova. Din 2001 pînă în prezent este avocat. În anul 1989 este membru al comisiei pentru elaborarea proiectelor de lege privind limbile vorbite pe teritoriul Republicii Moldova
Nicolae Andronic () [Corola-website/Science/326630_a_327959]
-
din subordinea lui, comunică comisiilor rezultatele examinării deciziilor sau măsurile luate pe marginea lor. Ședințele Guvernului se desfășoară după caz, dar nu mai rar decît o dată pe trimestru. Ordinea de zi a ședințelor Guvernului se aprobă de acesta la propunerea Prezidiului Guvernului. Pentru coordonarea activității interne a Guvernului și în scopul aprobării proiectului ordinii de zi a ședințelor Guvernului, se formează Prezidiul Guvernului din care fac parte prim-ministrul și viceprim-miniștrii. Ședința Prezidiului Guvernului se convoacă de Prim-ministru și se
Guvernul Republicii Moldova () [Corola-website/Science/326153_a_327482]
-
nu mai rar decît o dată pe trimestru. Ordinea de zi a ședințelor Guvernului se aprobă de acesta la propunerea Prezidiului Guvernului. Pentru coordonarea activității interne a Guvernului și în scopul aprobării proiectului ordinii de zi a ședințelor Guvernului, se formează Prezidiul Guvernului din care fac parte prim-ministrul și viceprim-miniștrii. Ședința Prezidiului Guvernului se convoacă de Prim-ministru și se consideră deliberativă dacă la ea participă toți membrii Prezidiului. În cazul absenței unui viceprim-ministru, acesta va delega pentru participare la ședință
Guvernul Republicii Moldova () [Corola-website/Science/326153_a_327482]
-
ședințelor Guvernului se aprobă de acesta la propunerea Prezidiului Guvernului. Pentru coordonarea activității interne a Guvernului și în scopul aprobării proiectului ordinii de zi a ședințelor Guvernului, se formează Prezidiul Guvernului din care fac parte prim-ministrul și viceprim-miniștrii. Ședința Prezidiului Guvernului se convoacă de Prim-ministru și se consideră deliberativă dacă la ea participă toți membrii Prezidiului. În cazul absenței unui viceprim-ministru, acesta va delega pentru participare la ședință cu drepturi depline un alt membru al Guvernului. Deciziile în cadrul Prezidiului
Guvernul Republicii Moldova () [Corola-website/Science/326153_a_327482]
-
în scopul aprobării proiectului ordinii de zi a ședințelor Guvernului, se formează Prezidiul Guvernului din care fac parte prim-ministrul și viceprim-miniștrii. Ședința Prezidiului Guvernului se convoacă de Prim-ministru și se consideră deliberativă dacă la ea participă toți membrii Prezidiului. În cazul absenței unui viceprim-ministru, acesta va delega pentru participare la ședință cu drepturi depline un alt membru al Guvernului. Deciziile în cadrul Prezidiului Guvernului se adoptă prin consens. Guvernul (in corpore), dar și fiecare membru al guvernului, are dreptul să
Guvernul Republicii Moldova () [Corola-website/Science/326153_a_327482]
-
Prezidiului Guvernului se convoacă de Prim-ministru și se consideră deliberativă dacă la ea participă toți membrii Prezidiului. În cazul absenței unui viceprim-ministru, acesta va delega pentru participare la ședință cu drepturi depline un alt membru al Guvernului. Deciziile în cadrul Prezidiului Guvernului se adoptă prin consens. Guvernul (in corpore), dar și fiecare membru al guvernului, are dreptul să demisioneze din propria inițiativă. Demisionarea prim-ministrului conduce la demisionarea guvernului în componență deplină. Cererea de demisie a prim-ministrului și a întregii
Guvernul Republicii Moldova () [Corola-website/Science/326153_a_327482]
-
literare”), al cărei scop a fost continuarea tradiției „Știrilor Literare”. După război a avut mai multe mandate de deputat fără partid în Camera Deputaților din Polonia și președinte al Comitetului Polonez al Apărătorilor Păcii. Din 1958 a mai fost membru Prezidiului Frontului Unității Națiunii. A fost înmormântat pe 5 martie 1980 (după dorința lui, în uniformă de miner) la cimitirul din Brwinów, lângă Varșovia. Muzeul vieții și al operei lui (Muzeul Annei și lui ) a fost deschis în vila din Stawisko
Jarosław Iwaszkiewicz () [Corola-website/Science/322585_a_323914]
-
inima câtorva români în frunte cu protectorul lor, generalul Alexandru Lupu, de a aduna pe toți coloniștii trup s-a făcut în anul 1903, când s-a înființat societatea „Clubul Român” la Cluj. El a fost de asemenea membru în prezidiul „Oesterreichischer Reichsverein” (Asociația Austriei Imperiale), și în această funcție a cerut într-un memoriu împreună cu alți membrii, în iuie 1914, modificarea constituției actuale prin o reformă profundă a acelei pe baza principiului unei autonomii naționale. După izbucnirea Primului Război Mondial a instalat
Alexandru Lupu () [Corola-website/Science/328309_a_329638]