12,837 matches
-
Ce n-aș da! — Atunci, Întrucît se pare că sînteți atît de buni prieteni, poate că reușești să-l convingi tu să ți-o Înapoieze. Asemenea lucruri se rezolvă fără nici o problemă Între prieteni. Sau preferi să i-o cer prietenei tale Clara? Am tăgăduit. — Am să vorbesc cu Neri, Însă nu cred că o să mi-o Înapoieze sau că o mai are, am improvizat eu. Dar dumneavoastră de ce vreți cartea asta? Să nu-mi spuneți ca s-o citiți. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
stinse chibritul dintre degete și chipul său rămase din nou ascuns În beznă. — O să ne mai vedem, Daniel. Eu nu uit niciodată o față și cred că, Începînd de azi, nici tu, zise el Încet. Spre binele tău și al prietenei tale Clara, am Încredere că vei lua decizia corectă și că vei lămuri acest subiect cu domnul Neri, care În mod sigur are un nume de filfizon. Eu nu m-aș Încrede În el nici cît negru sub unghie. Dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de bigoți și de batracieni. Bună ziua, am zis Încetișor. Vă mai amintiți de mine? Cerșetorul Își ridică privirea, iar chipul i se lumină dintr-o dată Într-un zîmbet radios. CÎt mă bucur să vă revăd! Ce mai e nou, stimate prietene? O să acceptați o dușcuță de negrișor, nu-i așa? — Astăzi e rîndul meu să ofer, am zis eu. Aveți chef? — Domle, n-aș zice nu la niște fructe de mare ca lumea, dar eu mă pregătesc de bombardament. Pe drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
banca: cei patru călăreți ai Apocalipsei. Da, da, rîdeți domniile voastre. GÎndirea anarhică și libertară a lui Fermín Romero de Torres avea să pericliteze o după-amiază de octombrie cînd, prin cine știe ce Înrîuriri ale destinului, am primit, la prăvălie, vizita unei vechi prietene. Tata se dusese să facă o evaluare a unei colecții de cărți la Argentona și nu avea să se Întoarcă pînă la căderea nopții. Eu am rămas să mă ocup de tejghea, În timp ce Fermín, cu manevrele lui obișnuite de echilibrist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
-și bată femeia ca să-l respecte, nu zic ba, că sînt o sumedenie de stricate și fetele nu se mai pricopsesc ca pe vremuri, numai că ăstuia Îi plăcea s-o chelfănească fiindcă așa avea el chef, mă-nțelegeți? Singura prietenă pe care-o avea biata femeie era o tinerică, Viçenteta, care stă la patru de-a doua. Uneori sărmana se ascundea În casă la Viçenteta ca să n-o mai chelfănească bărbatu-său. Și Îi spunea niște chestii... — Ca de pildă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
aspectul biroului, acolo abia dacă se administrau goange și catacombe ale unei Barcelone dinainte de Restaurație. — SÎntem În renovare, zise Molins În chip de scuză. Ca să sparg gheața, am pomenit numele doñei Aurora ca și cum ar fi fost vorba de o veche prietenă de familie. Să știți că era mișto cînd era tînără, adevăru-i, comentă Molins. Anii i-au lățit fundul, și sigur că nici eu nu mai sînt ce-am fost odată. Așa cum mă vedeți, eu, la anii dumneavoastră, eram un Adonis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și observam cu admirație nepăsarea cu care își ștergeau degetele de tapiseria scaunelor când li se părea că nu le vede nimeni. Cred că lucrul acesta nu prea îi pria mobilei, dar presupun că și gazda se răzbuna pe mobila prietenelor când le întorcea vizita. Unele dintre ele erau îmbrăcate după ultima modă și spuneau că nici în ruptul capului nu pot înțelege de ce trebuie să-ți neglijezi ținuta pur și simplu pentru că ai scris un roman. Dacă ai un corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de literatură. Aș putea zice chiar că este un burghez plat, mi-a răspuns ea, nu cu dispreț, ci mai degrabă cu afecțiune, ca și cum recunoscând defectul lui cel mai mare ar fi vrut să-l ocrotească de săgețile prietenilor și prietenelor ei. — Lucrează la bursă. E brokerul tipic. Cred că te-ar plictisi de moarte. Pe dumneata te plictisește? am întrebat-o. — Vezi dumneata, întâmplător sunt soția lui. Țin foarte mult la el. Mi-a zâmbit ca să-și ascundă sfiala și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Rose Waterford. — Ei, dar ce veselă și vioaie ești! i-am zis. Ce-ai pățit? Mi-a zâmbit și ochii îi străluceau cu o maliție pe care o cunoșteam deja de mult. Însemna că a aflat vreo bârfă despre o prietenă sau un prieten și instinctul ei de femeie de litere era în plină alertă. — L-ai cunoscut pe Charles Strickland, nu? Nu numai fața ei, ci și întregul ei trup îți sugera întru totul intensitatea trăirii. Am încuviințat din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Un bărbat nu-și lasă baltă afacerile și nu-și părăsește nevasta și copiii la vârsta de patruzeci de ani ca să se apuce de pictură, decât dacă e la mijloc o femeie. Presupun că a cunoscut vreuna din astea... din prietenele cu apucături artistice, și aia i-a sucit capul. Deodată, în obrajii palizi ai dnei Strickland a apărut o pată de culoare. — Cum arată femeia asta? Am șovăit puțin. Știam că ceea ce voi spune va cădea ca o bombă. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
va fi suferit a izbutit să le ascundă. Cu multă inteligență, a văzut că lumea se plictisește repede de relatările nenorocirilor ei și că preferă să evite spectacolul suferinței. Ori de câte ori ieșea - și compasiunea pentru nenorocirile sale îi îndemna prietenii și prietenele s-o invite cât mai des - avea o comportare desăvârșită. Era plină de curaj, fără să-l afișeze însă cu ostentație. Era vesela, dar fără agresivitate. Și părea mai dornică să asculte necazurile altora decât să le discute pe ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pereților. Pe masa rotundă erau albume cu fotografii și pe pereți poze mărite ale lui Tiaré cu primul ei soț, căpitanul Johnson. Și totuși, cu toate că ea era bătrână și grasă, uneori rulam covorul de Bruxelles, aduceam servitoarele și vreo două prietene de-ale lui Tiaré și dansam, deși acum foloseam muzica unui gramofon hârâit. Pe verandă aerul era îmbălsămat de parfumul greu al florilor de tiaré, iar deasupra capului Crucea Sudului strălucea pe un cer fără nori. Tiaré zâmbi indulgentă: — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
are semnificația cea mai puternică. Sunt un om fericit. — Sunt convins că și meritați să fiți, i-am spus zâmbind. — Tare aș vrea să pot gândi astfel. Nu știu cum am meritat eu să am o nevastă care a fost desăvârșită ca prietenă și tovarășă de viață, ca amantă și ca mamă. Am reflectat o vreme la viața pe care o sugera imaginației mele căpitanul. — Este evident că pentru a duce o asemenea existență și pentru a o împinge până la succes trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
neînțelese. În cele din urmă, tânăra prostituată se opri și se Întoarse spre Pietra, scoțând un șir de chelălăieli prelungi și sufocate. - Ce spune? exclamă Dante cu nerăbdare. Pietra făcu o mutrișoară disprețuitoare. - Nu pare să fie mare scofală de prietena dumitale, priorule. Nepoata unui călugăr, dacă am Înțeles eu bine. O cheamă Amara. E franțuzoaică, din Toulouse. - Prietena ta a Întrebat-o de ce au venit aici? Pietra șovăi. - Martina nu e sigură că a Înțeles bine. I se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
chelălăieli prelungi și sufocate. - Ce spune? exclamă Dante cu nerăbdare. Pietra făcu o mutrișoară disprețuitoare. - Nu pare să fie mare scofală de prietena dumitale, priorule. Nepoata unui călugăr, dacă am Înțeles eu bine. O cheamă Amara. E franțuzoaică, din Toulouse. - Prietena ta a Întrebat-o de ce au venit aici? Pietra șovăi. - Martina nu e sigură că a Înțeles bine. I se pare că i-a zis... „pentru visul Împăratului”. Ba chiar „ultimul” vis. Lagia se amestecă și ea, alarmată. - Împărat? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
tânăra cea palidă se grăbi să o reformuleze către mută. Din nou, Dante asistă la acel straniu balet al degetelor. - Spune că pe drum, la Veneția, cineva i-a Învățat magia, raportă Pietra după ce ascultase straniile mârâieli de răspuns ale prietenei sale. Dar avea o expresie nesigură. Lângă el, Lagia părea din ce În ce mai neliniștită. - Magia? exclamă ea, făcându-și cruce. Cu un semn categoric, Dante o făcu să facă, apoi Martina chelălăi din nou spre Pietra. - Ce a mai spus? o zori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sunt primăria și casa primarului: era ceea ce tânăra dorise să afle, cu o voce „de zahăr“, aveau să povestească mai târziu smochinele uscate. Iar coana Marchoprat, care era o gură spartă fără pereche, dădu fuga să-i povestească vechii sale prietene MĂlanie Bonnipeau, o bigotă cu bonetă, care își petrecea timpul scrutând strada de la fereastra joasă a casei sale, dintre plantele verzi care își desfășurau la geamuri volutele apoase și pisica grasă cu o figură gravă, ca de călugăr. Cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cu Maestrul, vă povestesc în amănunt și de asta, în facultate am avut colegi simpatici, dar nici unul nu era bun ca mine, acolo m-am împrietenit cu Cezarina, ne știm de când am început facultatea, e și acuma cea mai bună prietenă a mea, și-au cumpărat și ei pământ în Snagov, o casă veche, pe care o reamenajează, sunt chiar lângă noi, gard în gard, le-a aranjat bărbatul meu, el e cu afacerile de case, a tot bodogănit o babă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
viață duceți voi aici, la Snagov! Dar le-am plătit-o la amândoi cu arhitecta noastră, cea care ne-a proiectat și nouă casa. — Le iau bani, doamna Loredana? — Ia-le cât de mulți poți! — Am crezut că, dacă e prietenă cu dumneavoastră, c-ați fost colege de grupă, o să fiți vecine, ziceați că sunt prietenii cei mai buni, am crezut că nu trebuie să le iau bani. — Băăă, cere-le cât mai mult, să se sature. — În vara asta, noii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
T.S. Eliot, the cruelest months... — Acuma, doamna Neli, mai lăsați-mă-n durerea mea, vorbesc așa cum pot și cum a fost, ca să înțelegeți mai bine, dacă nici cu Căpșuna nu pot vorbi, cu Papa de la Roma, cu cine? E o prietenă încercată de timp, ne mai certăm noi, dar... păi, ce credeți, degeaba am adus-o eu aici? Haideți să vă spun mai departe despre mine, sunteți de ceva timp la noi, dar n-aveți de unde să știți totul. Poate nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
întâmplările în ficțiune, într-o zi avea textul în poșetă, a scos nu știu ce și-au căzut niște hârtii pe jos, Maestrul a sărit ca ars, ce-s astea?, o piesă de teatru într-un act, i-am promis-o unei prietene, nu mie?, am sărit eu, îîîî, s-a rușinat, se vedea pe ea, dar s-a gândit un pic, bine, dacă îți place, poți juca... îți dau piesa asta dacă mi-o dai înapoi pe mama, pe mama mea, aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
am uitat, dar, dacă vrei tu să uit, uit, nici nu e mare lucru, n-aș prea avea ce: n-am venit ca martor la procesul tău de divorț și te-ai supărat groaznic pe mine, păi nu puteam, eram prietenă și cu tine, și cu bărbatul tău, ce să spun acolo?, eu... credeam că te-ai supărat definitiv, uite că, de la procesul ăla al tău până acuma, n-am vorbit... păi, ce să-ți spun după atâția ani?, cinșpe, câți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nebună, ziceam: nuuu!!! Încontinuu țipam: nu, nu, nu! (Acuma se vede de ce atâta disperare în glasul ei, e sfârșită.) Am rămas fără cel mai drag om pe care mi-l dăduse Dumnezeu. Ai muțit?, vezi că ai muțit??? (Vorbește cu prietena de la telefon.) (Pe ecran, se derulează din nou imaginile detectivilor cu fata și arhitectul, cât timp va povesti de fata ei.) (Acum, ronțăie niște cornulețe încontinuu, a schimbat shoppingul cu mâncatul.) Vorbeam într-o zi, la firmă, cu o colegă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
spectacol, așa fabula nebuna, eu nici n-am văzut filmul ăsta, fata s-a pus rău cu toți regizorii de azi... Am frunzărit hârtiile alea, eu aș juca, i-am spus repede, piesa parcă-i făcută pentru mine, nu pentru prietena aia a ta, cine este?, soția unui mare actor! Mai mare ca mine?, l-a umflat un râs strepezit pe Maestru. Lasă fata în pace! Tina dragă, nu i-o mai da ăleia, nici nu-i spune c-ai terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
singur și tu știi mai bine decât oricine câtă nevoie de comunicare am. Dacă tu exiști și pot comunica spre și cu tine ca și până acum, nu-mi mai trebuie nimic altceva. Apropo, mi-a zis ieri: Tina e prietena mea, nu a ta! Nici n-a clipit. I-am spus că și eu simt asta și era foarte fericită... Am întrebat-o despre Cezarina, știi că tu mi-ai povestit întâmplarea aia cu amantul nou al Cezarinei, cum l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]