9,297 matches
-
Nicopolelui. În timpul unei Întrevederi cu reprezentantul francez la București, Carol I reliefa că interesul nostru și al Europei era de a se asigura deplina libertate de navigație pe Dunăre. Situația impunea ca fortărețele turcești de pe malul fluviului să fie dărâmate, Principele fiind decis a contribui În acest sens printr-o acțiune ofensivă a trupelor sale. „Noi vrem - sublinia Domnitorul - să ne creăm drepturi pentru a obține, la Încheierea păcii, concesiile pe care demnitatea noastră le cere” <ref id="65"> 65 IRD
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
ref>. Lucrurile iau o Întorsătură gravă atunci când trupele ruse sunt din nou respinse din fața Plevnei, fortăreață a cărei importanță strategică fusese remarcată de Carol I. Este momentul În care Marele Duce Nicolae, În cunoscuta telegramă din 19 iulie 1877, adresa Principelui României rugămintea de a trece cât mai grabnic Dunărea Împreună cu armata sa <ref id="66"> 66 ANIC, fond Casa Regală, dosar nr. 16/1877, f. 14; vezi și Regele Carol I al României, Cuvântări și scrisori, t. II, p. 45
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
591/1878, f. 5. </ref>. La 16 august 1877, Domnitorul României sosea la Gorni-Studen, sediul Cartierului Imperial, unde fusese așteptat cu „nerăbdare” de către Țarul Alexandru al II-lea și Marele Duce Nicolae. Mai ales acesta din urmă era interesat dacă Principele avea intenția de a-și comanda În persoană trupele. La răspunsul afirmativ al lui Carol I, fratele Țarului dezvăluia dificultatea ca Domnitorul să se afle sub comanda unui general rus. Un asemenea lucru - În optica Suveranului României - era un lucru
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
zece generali ruși ar putea foarte lesne să fie sub ordinele sale”. La puțin timp după acest schimb de replici, Alexandru al II-lea, care asistase la discuție fără a face comentarii, Îl Însărcinează pe fratele său a-i comunica Principelui rugămintea de a accepta comanda tuturor trupelor româno-ruse din fața Plevnei. În această privință, Titu Maiorescu avea să consemneze: „Mare onoare, și mai mare răspundere!” <ref id="71"> 71 Titu Maiorescu, Istoria politică a României sub domnia lui Carol I, ediție
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
id="72">72 Memoriile Regelui Carol I, vol. III, p. 211-212. </ref>. Așadar, unitățile româno-ruse din fața Plevnei, constituite În Armata de Vest, aveau să acționeze potrivit ordinelor Domnitorului, el fiind secondat de generalul rus Zotov (schimbat, În septembrie 1877, cu Principele Imeritinski), În calitate de șef al Statului Major. Stabilindu-și reședința Într-o căsuță modestă din Poradim, Carol I era perfect conștient de dificultatea misiunii ce și-o asumase, cucerirea Plevnei reprezentând cheia succesului operațiunilor militare din Balcani. Încă din faza inițială
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
Acte și documente din corespondența diplomatică a lui Mihail Kogălniceanu, vol. I, fascicola 1, p. 79. </ref>. Ministrul de Externe francez, Waddington, judeca cu severitate conduita Rusiei față de România și constata că Împăratul Wilhelm I a fost extrem de dur cu Principele Carol, atitudine de Înțeles totuși În condițiile În care Bismarck nu se lăsa influențat În politică nici de sentimente de simpatie față de România, nici de teoria interesului german privind asigurarea libertății la gurile Dunării. Cu toate acestea, Franța Își manifesta
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
altă parte, Gorceakov Împărtășea Întru totul opinia lui Bismarck, prezența delegaților români fiind de natură a provoca „discuțiuni violente”. Dând dovadă de „generozitate” și În fața insistențelor celorlalți plenipotențiari, Rusia nu se va opune Însă. Ca atare, se decide ca reprezentanții Principelui Carol I să primească invitația de a se prezenta În fața Congresului pentru a-și exprima cerințele. În cursul aceleiași ședințe era supus dezbaterii și conținutul art. 5 din Tratatul de la San Stefano, prin care se recunoștea independența României și dreptul
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
o „cestiune de onoare” pentru Guvernul Imperial. Gorceakov adăuga la rândul său că cele trei districte basarabene fuseseră cedate Moldovei prin Tratatul din 1856, act internațional Încălcat de români În 1859, când au Înfăptuit unirea, și În 1866, odată cu alegerea Principelui Carol. Cu alte cuvinte, el dorea să sublinieze că nu rămăsese mai nimic din amintitul Tratat, și dacă s-a tolerat nesocotirea lui de către români, Puterile europene nu s-ar putea opune acum, după un război victorios Împotriva Porții, intenției
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
Waddington, a căutat să spulbere orice iluzii, lăsând să se Înțeleagă că „Basarabia trebuie considerată pierdută”. Nici Întrevederea cu Prințul moștenitor al Germaniei nu a depășit sfera amabilităților de circumstanță. Ba mai mult, Frederic-Wilhelm, În pofida simpatiei ce o nutrea față de Principele Carol I, a Încercat să sugereze poziția dificilă, de arbitru, pe care și-a asumat-o patria sa, ceea ce nu Îngăduia o intervenție În favoarea statului român, orice demers În acest sens fiind considerat inoportun <footnote id="135"> 135 Bismarck Îl
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
că toți membrii Congresului au hotărât să sacrifice sudul Basarabiei, În schimbul acceptării acestui sacrificiu primind promisiunea a ni se asigura „avantaje teritoriale și politice mai mari”; <ref>ANIC, fond Casa Regală, dosar nr. 3/1878, f. 8.</ref> </footnote>, emisarii Principelui Carol I aveau să expună și să argumenteze În fața reprezentanților Congresului „opiniunile și aprecierile Guvernului lor asupra punctelor Tratatului de la San-Stefano privitoare la dânșii”. Cu acest prilej, Mihail Kogălniceanu va face un scurt expozeu asupra drepturilor și cerințelor României. Încă
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
statului român și a importanței sale În menținerea statu-quo-ului În Peninsula Balcanică, Tratatul de pace s-a semnat la București (martie 1886). Departe de a fi dezamorsată, situația se complică, Însă numai după câteva luni, atunci când, de conivență cu Rusia, Principele Alexandru de Battenberg era răsturnat. Este adevărat că, la un moment dat, s-a avansat și propunerea unei uniuni personale a Bulgariei cu România În persoana Regelui Carol I, ceea ce diplomația țaristă nu putea tolera <ref id="162"> 162 Ibidem
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
VI, p. 107-113. </ref>. La București continua să persiste, Încă, temerea față de o posibilă intervenție a Rusiei, cu atât mai mult cu cât influența ei la sud de Dunăre avea să fie serios zdruncinată odată cu alegerea la Tronul Bulgariei a Principelui Ferdinand de Saxa-Coburg, candidatul sprijinit de Austro-Ungaria. Pe de altă parte, părea iminentă chiar izbucnirea unui război european, la Începutul anului 1887, datorită crizei intervenite la nivelul relațiilor franco-germane. Odată pericolul Înlăturat, are loc o reînnoire a Triplei Alianțe, precum și
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
a României de partea Antantei (alianță definitivată În 1907 și Încheiată Între Franța, Rusia și Anglia). Pe această linie se Înscriu Întâlnirea de la Predeal (1907) dintre Regele Carol I și Înalte oficialități din preajma familiei imperiale ruse, vizita la Petersburg a Principelui moștenitor Ferdinand (1908) și, mai ales, sosirea la București (În noiembrie 1912) a Marelui Duce Nicolae Mihailovici, pentru a Înmâna Suveranului României bastonul de mareșal al armatei țariste <ref id="177">177 Ion M. Oprea, România și Imperiul rus, vol
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
tuturor elevilor și dezvoltarea profesională a întregului personal. Întregul proces de formare se va orienta spre îmbunătățirea experiențelor de învățare ale elevilor, spre implicarea lor activă în procesul de învățare, prin promovarea unei metodologii de predare - învățare centrată pe elev. Principii Principiile care staul la baza învățării eficiente centrate pe elev sunt: Accentul activității de învățare trebuie să fie pe persoană care învață și nu pe profesor. Recunoașterea faptului că procesul de predare în sensul tradițional al cuvântului nu este decât
CALITATEA ACTULUI DIDACTIC PRIN INVATAREA CENTRATA PE ELEV. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Mihaela Filoş, Pascaru Mihai Maricel () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_887]
-
cinci clase în satul natal, intră ucenic la „Cooperativa” din Pungești. În 1912, la București, se angajează tot ucenic, mai întâi la o fierărie, apoi la Institutul „Pasteur”, la o spălătorie sau este servitor, recomandat de Constantin Banu, la Liceul „Principele Carol”, unde îl cunoaște pe Mihail Dragomirescu. După ce îi citește încercările poetice, criticul îl invită să locuiască la el, îndrumându-i și formația culturală. Debutează la revista „Flacăra”, în 1916, cu versurile intitulate Într-un bordei sărac. Constantin Mille îi
TALAZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290037_a_291366]
-
Coenobium - o școală pregătitoaretc "7.1. Coenobium - o școală pregătitoare" În preajma anului 100 d.Hr. și în veacul următor, lumea romanică părea totuși pradă unei regressio ad inferos: legile, normele și cutumele s-au erodat în doar câteva decenii; autoritatea principilor efemeri a devenit volatilă; violențele de tot felul s-au răspândit în Imperiul care își pierduse orgoliul de atotstăpânitor și conștiința ecumenică; nimeni nu mai respecta pe nimeni; dreptul roman și morala cotidiană s-au labilizat; anarhia se înstăpânea peste
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
noi teritorii pentru creștinism. Iar când interesul religios s-a conjugat cu cel politic, acest învățământ ecleziastic a cucerit întreaga Europă. Aceasta s-a întâmplat când visul de renaștere și reconstrucție a Imperiului Roman a cuprins mintea și sufletul unui principe de sorginte barbară: Carol cel Mare. Opera politico-religioasă carolingiană a fost realizată cu mijloace pedagogice, în special cu virtuțile curriculumului bazat pe „creștinatele” septem artes liberales. Noul curriculum creștin și-a pus amprenta pe întreaga istorie ulterioară a educației, culturii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
boemiene”, la Leszno. Dorea unificarea tuturor într-o mare mișcare de eliberare națională și spirituală. Doar Comunitatea din Ungaria nu a trimis reprezentant. S-a decis să se ducă el în Ungaria. Prin intermediul lui Hartlib, a aranjat o invitație a principelui György Rákóczi al II-lea. Așa a ajuns în Transilvania, la Sárospatak, unde era director de școală János Tolnai, un prieten al lui Hartlib. A rămas acolo vreme de patru ani, la cererea insistentă a principelui Rákóczi. Sprijinit cu entuziasm
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
aranjat o invitație a principelui György Rákóczi al II-lea. Așa a ajuns în Transilvania, la Sárospatak, unde era director de școală János Tolnai, un prieten al lui Hartlib. A rămas acolo vreme de patru ani, la cererea insistentă a principelui Rákóczi. Sprijinit cu entuziasm, pune bazele învățământului latino-maghiar, care-i va apropia mult pe ardeleni de Europa Centrală și de Vest în secolul următor. Iluminismul Școlii Ardelene are, cu certitudine, izvoare rozicruciene și pansofice. În acest răstimp publică lucrarea Schola
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
dar rezultatul a fost antirozicrucian. La întruniri participau John Wallis, John Wilkins, Th. Haak, Robert Boyle. Cel dintâi a relatat modul în care se desfășurau dezbaterile și ce opțiuni au fost cântărite 15. John Wilkins era, pe atunci, capelan al principelui elector la Londra și mai târziu a devenit episcop de Chester. Theodore Haak era un rozicrucian german, rezident la Londra. Visau să pună bazele unui Colegiu Invizibil. O creație rozicruciană, desigur, dar nu o reformă pansofică de proporții. Pe la 1647
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
În linii generale și simplificând drastic analiza, s-ar putea spune că au existat trei maniere principale de reconstituire a cotidianului. Cea dintâi și, totodată, cea mai veche și mai durabilă a fost aceea descriptivă. Inseparabilă de biografia „marilor oameni” (principi, monarhi, lideri politici etc.), dar și de formele de sociabilitate ori de instituțiile dominate de ei (curte, parlament, partide), această modalitate - precumpănitor ilustrativă - de examinare a vieții de altădată se reducea la înfățișarea cadrelor de existență ale unei epoci, în
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Mărgineni, j. Bacău - 6.XI.1993, București), critic și istoric literar. Este fiul Elenei-Lența (n.Chelaru) și al lui Vasile Piru, notar. Familia ar avea o ascendență aromână. P. urmează școala primară în comuna natală, iar cursurile secundare la Liceul „Principele Ferdinand” din Bacău, secția reală (1928-1936). Devine student la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași, unde are profesori, între alții, pe G. Călinescu, Iorgu Iordan, Dan Bădărău, fiind licențiat în filologie modernă (1940). Urmează și Școala Normală
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
literar”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Luceafărul” ș.a. A fost căsătorit cu istoricul literar Elena Piru. I s-au decernat Premiul Asociației Scriitorilor din București (1973) și Premiul „B.P. Hasdeu” al Academiei Române (1977). P. a debutat în revista „Năzuinți” al Liceului „Principele Ferdinand” din Bacău (1935) cu articolul Fragmente din ideologia eminesciană. În „Jurnalul literar” (1939), la îndemnul lui G. Călinescu, semnează recenzii critice, după ce publicase versuri, ca student, în ziarele ieșene. Este semnalat în 1941 de G. Călinescu în Istoria literaturii
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
la schitul Frumoasa, promițătoare încercare de roman, cu bune descrieri de natură și ale mediului social (semnată cu inițiala M.), precum și traduceri din Hans Christian Andersen, Thomas Moore și P. Zaccone (romanul Lanterna roșie, al cărui protagonist este un român, principele Mihai Orbescu). Seria a doua a gazetei nu a mai publicat literatură. R.Z.
POPORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288962_a_290291]
-
Scrisă cu o cunoaștere amănunțită a fenomenului, dar și cu aderență afectivă, cartea relevă, de asemenea, capacitatea criticului de a-și cristaliza observațiile în imagini memorabile. De pildă, ideea convenționalizării revoltei e contrasă într-o metaforă splendidă: „Căci, de atunci, principele, care e poetul, obosit de rotunjimea sferei ținute - însemn al puterii - în mână, îi pune colți ascuțiți, pentru ca, măcar din când în când, să-l pătrundă puțină durere. Sângele scurs din dreapta lui se încheagă însă în jur, și mereu mai
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]