3,372 matches
-
am mai vrut să părăsim acest loc sfânt. Am plecat din nou la drum, îndreptându-ne către localitatea Borșa. Pe măsură ce intram mai adânc în inima munților, peisajul devenea din ce în ce mai frumos. Puteam observa de o parte și de alta munții falnici. Priveliștea era atât de răpitoare încât ai fi zis că natura îți pune sub ochi o salbă de mărgăritare pe o tavă de smarald. Ajungând la Pasul Prislop am poposit pentru a inspira aerul rece și curat de munte și pentru
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
a ne bucura îndeaproape de peisajul mirific. Trecătoarea este situată între Munții Rodnei, aflați la sud și Munții Maramureșului, aflați la nord, la 1416 m altitudine. Pete cristaline de zăpadă se zăreau pe culmile munților falnici. Toți eram fermecați de priveliște. Nu aveam cuvinte să descriem frumusețile care le vedeam. Lăsând în urmă peisajul de vis de la Pasul Prislop ne-am continuat drumul către Borșa. Această stațiune se află în inima munților Rodnei, aproape de una dintre cele mai spectaculoase cascade din
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Izvorul Cailor. Citind legenda am înțeles mai bine istoria acestui tărâm fantastic. Afară s-a întunecat și noi ne-am reîntors cu telescaunul în Borșa, unde ne-am cazat. În acea noapte toți am dormit foarte bine, visând numai la priveliștea munților. Așa a trecut prima zi din minunata noastră excursie. În ziua următoare, dis de dimineață, am pornit spre Sighetu Marmației, un municipiu situat foarte aproape de frontiera cu Ucraina. Aici noi am vizitat cel mai important obiectiv turistic al orașului
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
noi toți sub numele de Lacul Bicaz. Acesta își dezvăluie frumusețea vara, când razele luminează apa, cerul oglindindu-se în această minunată „mare”. De la locul de închiriat bărci, până la baraj, este un drum extraordinar de relaxant. De pe baraj, ai o priveliște impresionantă către Masivul Ceahlău, către Valea Bistriței sau către Lac. Acolo te simți în „vârful Moldovei” și își dorești să zbori măcar pentru câteva clipe peste această lume de vis. Această zonă este un loc perfect pentru o minivacanță. Să
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
poalele Ierusalimului, sub Muntele Măslinilor, În ziua Judecății de Apoi?... ...Majoritatea faptelor mele de arme s-au situat, geograficește vorbind, pe litoral (28-29° long. est și 43-44° lat. nord), unde am fost atras mai mult decât spre munte, poate fiindcă priveliștea mării, gustul ei amar și frământarea ei neîncetată provoacă o imensă fascinație și seducție, vecine sau confun dându-se cu cele amoroase. „Marea va avea un freamăt deosebit asupra naturii tale“, Îmi spune iarăși horoscopul, [aflân du-mă] sub semnul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fi iubit. Este ceva natural și ni se Înfățișează totuși ca o taină... Apropierea oricărei ființe omenești, căldura pe care o Împrăștie În jur numai prin prezența sa sunt o plăcere care, chiar când n-o observăm, există și schimbă priveliștea vieții.“ El Însuși a constatat că „Iubirea răscolește ca o furtună Întreg sufletul; În iubire toate pornirile ființei noastre morale cer să fie ascultate și nu se mulțumesc decât numai cu acea iubire care răspunde la strigătul inimii noastre Întregi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
părți din textele nepublicate au valențe literare. La 28 iulie 1922 era „În Caransebeș“ și-i scria iubitului său: „Bel dișor, ... Sunt tare frumoși și pitorești bănățenii, Beldie... Sunt tare obosită. Bună seara, Beldișor, Cora... Un toboșar. Bel die, ce priveliște... Mă duc la pretură. Am fost la pri mărie. La revedere.“ La 4 august 1922, fiind „Între munteni“, Cora Irineu mai scrie o scrisoare din care la publicare a fost eliminat textul: „Dragă Beldișor, Cum vezi, la o săptămână de la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
un pic moderată, ne-a stricat la toți odihna, așa că, de dimineață, am fost mai mult cu gândul la vijelia ce a răsturnat totul În cale și la somnul binefăcător. Nu știu care a fost intensitatea vântului, dar e suficient să amintesc priveliștea Întâlnită când am ieșit la Liturghie, cu zeci de coame și țigle smulse de pe toate acoperișurile clădirilor, cu florile doamnei Elena zburătăcite din ghivece cu pământ cu tot și Împrăștiate prin incintă, cu borcanele de miere făcute zob, cu elicele
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
cu A mare“ m-a schimbat mai mult decît credeam. În orice manual de fotografie, veți găsi la un moment dat imaginea izbitor de limpede a unui peisaj, surprinsă, după toate aparențele, noaptea, la lumina lunii pline. Secretul din spatele acestei priveliști magice a „Întunericului de la amiază“ este dezvăluit, de obicei, În textul care o Însoțește. Cititorii acestei cărți nu vor ști prea multe despre sensibilitatea retinei mele - pe care eu Însumi abia o percep. Așa că nu vor putea confrunta cele spuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de cîte ori aveau ocazia. Urcușul a fost istovitor, fiindcă nu aveam nici echipamentul necesar, nici experiență, dar, după cîteva ore de trudă, am ajuns În vîrf. Spre dezamăgirea noastră, nu era nici o panoramă de admirat; munții dimprejur blocau toată priveliștea. În orice parte ne-am fi uitat, privirea ni se oprea Într-un vîrf și mai Înalt. După ce ne-am prostit cîteva minute prin peticul de zăpadă care Încorona vîrful, am Început să coborîm, mînați și de faptul că În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și aduseseră În rucsacuri. Ne-am simțit rușinați În fața lor. Am pornit din nou la drum, pe lîngă lacurile foarte diferite Între ele, Înconjurate, toate, de păduri străvechi, al căror miros de sălbăticie ne dezmierda nările. Dar, În mod curios, priveliștea unui lac Înconjurat de păduri, o casă solitară pe malul său, cu o grădină bine Îngrijită, ajunge să te irite destul de repede. CÎnd privești peisajul doar de la acest nivel superficial, nu apuci să-i remarci decît uniformitatea supărătoare, nu reușești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
care Își are izvorul În maiestuosul vulcan care poartă același nume. Acest lac, Esmeralda, spre deosebire de lacurile din Argentinai, avea ape minunate, liniștite, transformînd baia Într-o Îndeletnicire foarte plăcută și mult mai ademenitoare. Sus, pe cordilieră, În locul numit Casa Pangue, priveliștea cuprinde o superbă panoramă a Întregului Chile. Era un fel de răspîntie; sau, cel puțin, așa mi se părea mie atunci. Priveam spre viitor, spre ce se Întindea dincolo de fîșia Îngustă Închipuită de Chile, iar În minte Îmi sunau versurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
huruiala cu care camionul și-a făcut loc mai sus s-a transformat Într-un val de răsuflări ușurate, În timp ce ne aliniam cu platoul. Am intrat În localitatea Estaque, iar peisajul era incredibil; privirile noastre extaziate se fixau temporar pe priveliștea care ni se așternea de jur-Împrejur, apoi a trebuit să aflăm numele și explicațiile tuturor lucrurilor pe care le vedeam. Aymarașii ne Înțelegeau cu greu, dar puținele indicații pe care ni le-au dat, Într-o spaniolă Încurcată, n-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de munte. Am trecut de cel mai Înalt punct de pe drum, aflat la 4 853 de metri, pe cînd Încă mai era lumină afară. Deși ne aflam În timpul zilei, frigul era intens. Înfășurat În pătura mea de călătorie, holbîndu-mă la priveliștea ce se Întindea de fiecare parte, bolboroseam tot felul de versuri, legănat de torsul camionului. În acea noapte am dormit la marginea orașului, iar În ziua următoare am ajuns devreme În Lima. LA CIUDAD DE LOS VIRREYES Orașul viceregilor Ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
fi bine să mai spună pentru cea din urmă dată rugăciunea “Adu-ți aminte”. O recită, dar și acum fără nici un duh. Se ridică din genunchi și când voia să se arunce în apă i se deschise în față o priveliște înspăimântătoare: pe luciul apei care se întindea înaintea lui i se păru că vede o prăpastie îngrozitoare. În clipele acelea de spaimă i-au trecut prin față toate destrăbălările vieții sale și conștiința a început ca să-l mustre. Un pas
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
amintesc de urcușul prin propileele de stâncă ale Pietrei Mari, cu difi cul tățile lor atrăgătoare, care aminteau de Strunga Dracului, iar apoi de muchia ascuțită a crestei. Se lăsase ceață, așa că nu vedeam decât pietrăria imediată a muntelui, fără priveliști largi, desfătătoare, fără viitor... Nu avea rost să înaintăm prea departe. Așa că am cules o bucățică de calcar alb ca amintire și ne-am în tors. Trebuia să ne grăbim: începea a doua mea facultate, rod nu atât al pasiunii
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
timid, de sfios și de pămpălău, încât mergea ca un îngrămădit privind în jos, cu limba-n dinți și cu fălcile-ncleștate, neîndrăznind o apropiere suspicioasă față de juna libelulă, prima și penultima lui iubire nemuritoare...! Și-ntr-o fină discordanță Cu priveliște sonoră Merg așa cam la distanță El major și ea minoră." (G. Topîrceanu) "Când eram pe Ialooo...." Nu, nu se mai puteau abține, degeaba! Cântecul ăsta le răscolea cele mai intime și profunde sentimente. Cu ochii înecați în lacrimi, nemaivăzând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
boțituri și rupturi, care de care mai turtite, mai găurite, sfârtecate și incomplete, încât bietul de el ar fi amețit completamente, căzând țeapăn peste mormanul de putregaiuri care așteptau să fie azvârlite la gunoi sau arse în sobă. La această priveliște funebră, bătrânul a avut un șoc puternic și, de frica unui atac cerebral, a șters putina. Era normal: unde să pună surprizele? Sărmanul bătrân a considerat că, în loc să ne pună în situația de a suna la 112, și văzând cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
asupra rezultatelor acțiunii, în raport cu noul lor statut social - de proprietar, producător și beneficiar.“ (Revista de filozofie, septembrie-octombrie 1978) OANCEA Nicole „Eu vin cu faptele sale Și vin cu vorbele sale Și spun: Cunoscut este sufletul meu Conducătorului! Noaptea îi colind Priveliștile gândurilor Și văd: Liberi ca pasărea dorului Suntem!“ („Ce așezare firească“, Luceafărul, 26 ianuarie 1978) OLOȘ Mihai, artist plastic „Iată de ce, în inima și conștiința fiecărui creator al patriei noastre se înscriu adânc și durabil asemenea adevăruri rostite de tovarășul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
ten, dându-i un aer de clovn trist și îngândurat. Zâmbea des și vorbea puțin, iar când o făcea, cuvintele - cu accent moldav - ieșeau șuierate și mutilate din cauza dentiției precare. Purta rochițe scurte, prost croite, dar vesele, care ofereau generoasa priveliște a unor picioare remarcabile, puternice și totuși subțiri, sârguincios epilate și a chiloților tetra de un alb strălucitor. Trebuie să adaug însă că picioarele nu erau de aceeași lungime cel stâng rămăsese mai scurt și mai îngust, de unde trăseserăm concluzia
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
în cabinele rapide și moderne ale Telefericului, sus la cabana «BâleaLac», ca mai apoi, odată ajuns pe malul lacului să vireze prin partea de vest a acestuia, să pătrundă în tunelul practicat în stânca șeii Paltinului de unde poate fi admirată priveliștea de dincolo, din partea de sud a țării, având și ea la rândul ei atâtea frumuseți de arătat drumețului. Transfăgărașanul nostru va coborî dincolo, unde Argeșul colectează apele tuturor văilor de pe versantul sudic al Făgărașului, în pante mai line, va întâlni
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Pilu lui Gheorghe Budac, fecior fain care cunoștea bine potecile muntelui pentru că ciobănea pe coastele Laitei, Bâlii și Doamnei de când avea treisprezece ani și care mai fusese de multe ori în munte iarna, după lemne pentru casă. Iar ca să admire priveliștea de sus, urcase numai acum o săptămână, chiar în ziua de crăciun, împreună cu alți flăcăi de-ai satului până sus la Iezer, dincolo de Șeaua Caprei, numai pentru a-și desfăta privirea cu priveliștea țării de dincolo și de dincoace de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
după lemne pentru casă. Iar ca să admire priveliștea de sus, urcase numai acum o săptămână, chiar în ziua de crăciun, împreună cu alți flăcăi de-ai satului până sus la Iezer, dincolo de Șeaua Caprei, numai pentru a-și desfăta privirea cu priveliștea țării de dincolo și de dincoace de creastă. Mai făcuse pe călăuza și pentru alți drumeți, iar domnul Mock administratorul îi încredințase cheia cabanei pentru întreaga iarnă, imediat ce s-a așezat zăpada, tocmai pentru asemenea situații în care domni veniți
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
care își respectă blazonul și nu fac rabat calității scriiturilor lor. Drumul de câteva ore cu trenul personal, ce merge fără grabă, cu multe opriri în haltele și stațiile aflate la mici distanțe între ele, îi permite profesorului, îndrăgostit de priveliștile familiare, ce l-au încântat în nenumăratele sale deplasări acasă, să mediteze și să-și contureze forma finală a volumului nedefinitivat. În vagonul necompartimentat, cu bănci îmbătrânite, incomode și murdare, soarele pătrunde anevoie prin geamurile încețoșate de fumul și praful
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
satisface plăcerea unei liniștite lecturi. Musafirii, potrivit unei practici dobândite încă din adolescență, îi tratează cu dulceață sau șerbet, după preferința lor, și cu un pahar cu apă rece scoasă atunci din fântâna din curte, adâncă de aproape cincisprezece metri. Priveliștea ce se oferă ochilor din cerdac este fermecătoare. Livezi și vii înșirate ca niște imense scoarțe ornamentează povârnișul dealului ce străjuiește acea parte a orașului alcătuind un peisaj ce îți încântă sufletul și îți desfată privirile. Pentru cateva ore de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]