8,770 matches
-
străine, când s-au romanizat, au pronunțat limba latină pe baza articulației lor proprii și că din cauza aceasta a rezultat diversitatea limbilor romanice față de unica limbă latină. Decât numai, dacă te gândești mai adânc, constați că este aproape imposibil să probezi acest lucru prin fapte” (II, 247 urm.). Philippide replică cum că baza de articulație și baza psihologică puneau „oarecare ordine și orientare” în ce privește ființa limbii latine și devenirea dialectelor acesteia: dialectele trebuiau să existe pentru că bazele de articulație și psihologice
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
chiar până în prima jumătate a secolului al XI-lea”, și ar fi exercitat „o influență atât de puternică asupra populației băștinașe, încât chiar o parte, măcar cât de mică, din aceasta învățase limba gotă. În tot cazul, continuă autorul, este probat că cuvinte gote au pătruns în limba latină din peninsula balcanică” (I, 348 urm.). Convins de acest lucru, autorul consideră „curioasă prevenirea (câteodată din motive patriotice, altă dată din motive pur intelectuale) contra vreunor eventuale elemente gotice ori vechi germane
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
născut clișeul „după cum se știe” folosit de Ovid Densusianu: „Comme on l-a souvent remarqué, le roumain ne contient aucun élément germanique ancien”, în timp ce Sextil Pușcariu vorbește de „complecta lipsă de cuvinte germane în limba română” (I, 350). Pentru a proba pătrunderea cuvintelor gotice în limba latină Philippide citează, după inscripții, pe brutis „noră” (germ. Braut „logodnică”, got. bruths „femeie tânără”, care ar fi pătruns și în franceză: bru „noră”. În realitate baza acestor forme este preindoeuropeană, cu reflexe și în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de autor latinei dunărene (secolele II-V și chiar VI) suportul germanic nu mai poate fi invocat, iar pentru cele șapte secole acorde dacoromânilor pentru a se extinde din sudul Dunării pe aria lor actuală acest suport este imposibil de probat cu elemente lexicale certe. Prin imposibilitatea de a identifica germanisme în latina dunăreană aceasta a rămas în linii mari așa cum fusese adusă de romani din Italia cu cinci secole în urmă, la care s-ar adăuga elementele pe care populația
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
sufere amestecuri cu neamuri străine” (II, 346) în toate teritoriile pe care s-a răspândit. De cea mai mare importanță, spune autorul, a fost „amestecul dacoromânilor cu slavii pe întreg teritoriul actualmente ocupat de dânșii, unde nenumărate numiri topice slave probează că românii trebuie să fi primit acele numiri direct de la niște slavi care ori vor fi emigrat aiurea undeva ori se vor fi contopit cu românii” părăsindu-și, desigur, naționalitatea lor și sărind în baza de articulație și psihologică a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
-și dea socoteală de operațiile de care s-a servit limba pentru a se reface și a se reînoi”, având pentru aceasta „două propoziții, a căror veracitate trebuie oarecum admisă de la capăt, fără să mai existe nevoie de a fi probate”. Este vorba 1. De existența legilor fonetice și 2. De faptul că „o limbă oarecare are firea ei proprie” (I, 384 urm.). În finalul acestor indicații orientative autorul îi sfătuiește pe romaniști ca „mai înainte de a enunța păreri așa de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
VIII-lea) este viu contestată și chiar negată (p. 368), influența avară „nu poate fi dovedită” (p. 371), iar despre influența slavă se afirmă că „existența împrumuturilor slave înainte de secolele al VIII-lea și al IX-lea nu poate fi probată cu argumente lingvistice” (p. 373). La punctul al doilea, substratul autohton, C. Poghirc, procedând în spiritul general al lucrării, arată că elementele autohtone se reduc la „câteva sufixe, hidronimele cele mai importante și chiar unele nume de localități”, dar în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Aici se impune precizarea că noile limbi nu au urmărit copierea modelului latin. Folosind materialul lexical propriu, fiecare limbă și-a structurat o morfologie și o sintaxă inconfundabile. O comparație sumară, cum e cea care urmează, are rolul de a proba analiza comparativă pe baza categoriilor și de a incita la extinderea acestei metode de lucru. Categoria genului. Nu este gramaticalizată în limbile aglutinante, situație moștenită din tracă de limba maghiară, în care sexul se exprimă prin mijloace lexicale: férj „soț
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
popoarelor și vremurilor. Această conexare deloc ușoară își are avantajul ei pentru studenții mediciniști și pentru orice alt lector, asigurând înțelegerea asociativă a evenimentelor, în ansamblul lor, și a medicinei în spiritul epocii. Autoarea acestei cărți Doamna Dr. Cristina Ionescu, probează metodologic dexteritatea cercetării, orizontul pluridisciplinar față de evoluția, obiectivele și finalitatea sistemului științelor medicale. Ca pedagog, autoarea este convinsă că Istoria Medicinei nu se predă studenților pentru a fi învățată reproductiv, ci se transferă prin spiritul și ilustrările ei, în măsură
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cuceriri impulsionează și dezvoltarea medicinei, intrarea ei în istorie, în memoria și experiența lumii. Instrumente chirurgicale, înscrieri pe plăci de argilă arsă, ca cele din Ninive, sau ca cele de mai târziu din biblioteca lui Assurbanipal și Codul lui Hammurabi, probează o dezvoltare deosebită a medicinei mai ales în mileniul IV î.Chr. Ecoul rezultatelor înregistrate sunt duse de negustori și pelerini spre Pacific și Atlantic. Desigur, despărțirea de componenta empirico-mistică nu s-a făcut brusc, aceasta având vechimea și tradiția
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
obiecte casnice și hrană. Templul egiptean este o sinteză a preocupărilor și proiectelor. Spiritul templului iradiază în toate activitățile. Slujitorul templului este un inițiat, crezut la modul absolut. El operează cu principii și expresionări incifrate, oculte, pentru că el este, semnifică, probează prezența zeului. Funcția, profesia, inițierea sa e de natură divină. Religia aceasta politeistă era centrată pe încredere, fidelitate, speranță. Exprimându-se esențializat prin acțiune și contemplare, egiptenii au dat posterității piramidele și Sfinxul, pe lângă scrierea hieroglifică, arta îmbălsămării, voința de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
stării organismului viu“. Odată cu sfârșitul secolului al XVIII-lea situația se schimbă. Apare Noul Manual de Anatomie scris de Sugita și colaboratorii săi. Ilustrarea făcută de filooccidentalul Odano Naotache (1774) ușurează înțelegerea textului. Pe lângă doctorii europeni se formează medici japonezi probând receptivitate și pasiune precum chirurgii Hancka și Homma. Se face cunoscută școala medicală din Yeddo mai ales cu venirea pe tron a împăratului Mutsu-Hito (1867). Cu voință, dotație și muncă, japonezii au comprimat timpul, ajungându-i pe europeni în jurul anului
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
s-a mărit, contactele se multiplică. Trebuiesc mijloace de transport mai adecvate. Denis Papin (1647 - 1714) a realizat o oală cu vapori care-i poartă numele. El cugetă, însă la utilizarea forței aburilor și întrevede vaporul pe care-l va proba în prima decadă a secolului următor. Acestea sunt câteva doar, din cuceririle sec. al XVII-lea, pe care le încheiem cu omul de știință, intrat în legendă, Galileo Galilei (1564 - 1642), altă celebritate care unește două epoci. El este inventatorul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
eliberate de interpretări alegorice, secretoase, de către chimie, bio- chimie, iatrochimie, și alte științe conexe medicinei, care prin metodele geriatrice de astăzi întineresc și prelungesc viața, contribuind în fapt, la realizarea visului alchimiștilor. În ceea ce privește transmutația elementelor, ea este deja o realitate probată de reactoarele nucleare. Poate în viitor prin transmutație, se va ajunge să se realizeze la scară industrială și aurul nobil, prețios, dorit de toată lumea. Dorința este legitimă. Istoria alchimiei este milenară, dar ea n-a operat cu legi obiective, din
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
vitaliste, umoraliste. El unește perseverența, pasiunea medicală cu modestia, așa cum exprimarea sa unește claritatea, cu eleganța literară și consistența. Multe din ideile sale au rămas valabile și astăzi. Prezentarea afecțiunilor cardio-vasculare, vasculo-nervoase a maladiilor pulmonare cu simptomatologie, etiologie, complicații etc., probează, pe lângă certitudinea științifică o deosebită originalitate conceptuală și metodologică. Multe concluzii s-au dovedit profetice asigurând durata operei sale. Cu Morgagni, Anatomia patologică intră în logica medicală a stabilirii stării de boală și de sănătate. Timpul a invalidat toate malițiozitățile
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
son rôle dans la nutrition; Leçons de physiologie expérimentale apliquée à la médecine (1855), toate ilustrând preocupările sale tematice. Prin unele din lucrările sale, face loc biochimiei moderne și endocrinologiei. Cl. Bernard este creatorul metodei științifice de cercetare în biologie probându-i cu prisosință rezultatele care-i asigură un loc în Forul Academiei Franceze de științe. În tratatele: Introduction à l’étude de la médecine expérimentale (1865) și Principes de médecine expérimentale (postum), savantul se întâlnește cu medicul și filosoful. Pozitivismul său
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de scroafă se obțin 10 mg de estradiol sau 100 kg de testicule de taur sunt necesare pentru realizarea a 10 mg de testosteron. Precizăm că neuronii hipotalamici, poate și a altor zone, secretă substanțe chimice care sunt numite neurohormoni, probați prin izolarea lor, care s-a reușit. Implicarea hormonilor în etiologia bolilor, a restructurat optica patologilor, a terapeuților, explicația anatomică dublându-se de cea biochimică și metabolică. Excesele și minusurile de funcții hormonale sunt luate în calculul diagnosticării maladiilor. Endocrinologia
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
mucegaiul Penicillium notatum se poate izola penicilina, cu efect activ în terapeutică, a debutat soarele speranțelor. Încă din 1928, Fleming observase decesul unor culturi microbiene în prezența ciupercilor de Penicillium notatum. Izolând penicilina, efectele ei bactericide din laborator, vor fi probate și în clinică. Purificată de Howard W. Florey, E. B. Chain, Normal George Heateey (1940) a probat reușite în terapia multor boli infecțioase. Acești cercetători de la Oxford completează descoperirea epocală a lui Fleming, care în 1929, precizase puterea antibacteriană a
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
din 1928, Fleming observase decesul unor culturi microbiene în prezența ciupercilor de Penicillium notatum. Izolând penicilina, efectele ei bactericide din laborator, vor fi probate și în clinică. Purificată de Howard W. Florey, E. B. Chain, Normal George Heateey (1940) a probat reușite în terapia multor boli infecțioase. Acești cercetători de la Oxford completează descoperirea epocală a lui Fleming, care în 1929, precizase puterea antibacteriană a penicilinei și afirmase că „destinul mi-a fost extraordinar de favorabil“. Echipa de la Oxford face numeroase experimentări
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
2 (comicul de caracter, de situații și de moravuri) și "formală"3 (comicul creat de limbaj). Pentru certificarea observațiilor sunt respectate necesarele popasuri de natură teoretică, a căror ariditate este contracarată de concretizări și exemplificări prin mostre specifice praxisului caragialian, probând în acest fel, atât validitatea acestuia drept etalon pentru ilustrările ulterioare, cât și asimilarea modelului său în cea mai mare parte a acestora. În mod similar sunt trasate în următoarele capitole coordonatele specifice esteticii absurdului, pornind de la sumare considerații teoretice
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
colaborare etc. grefate fie asupra unui text literar, fie asupra unui stil social de comportament, parodia se intersectează în privința finalității critice cu satira. Fie că exploatează prestigiul meritat al unei opere, fie că, dimpotrivă, subminează un succes nemeritat, parodistul își probează aptitudinile mimetic-polemice și, de fapt, nu creează, dar nici nu parazitează textul, întrucât sugerează judecăți de valoare, în funcție de intenția omagială sau denigratoare a textului parodic. În cazuri concrete, așa cum va reieși din analizele parodiilor lui Caragiale și a piesei de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
semnase cu inițiale zeflemelele la adresa inculturii lui Caion, acesta a crezut că aparțin "penei măiastre a lui Caragiale"130. De altfel, autorii Bibliografiei I.L. Caragiale 131, demonstrează popularitatea imensă a operei caragialiene în epocă și pătrunderea definitivă în conștiința publică, probată la nivelul publicisticii de la începutul veacului trecut. Studiul amintit pune în evidență abundența aluziilor la onomastica, situațiile și caracterele caragialiene în cadrul acestei publicistici, ceea ce poate însemna acceptarea în cadrul breslei gazetarilor a unui cod caragialian pentru etichetarea adecvată a recurențelor sesizate
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Moș Teacă "pe mireasă a pedepsit-o cu patru zile pluton de pedeapsă în casă"139), și nenumărate schingiuiri de termeni: "meliție", "melitar", "amoniție", "malmazelă", "nediciuplinat", "ilectritate"140 etc. În numeroasele rapoarte și circulare pe care le redactează, personajul își probează constant înrudirea cu propagatorii de sofisme din comediile și schițele lui Caragiale. Ilustrativ este avertismentul adresat contrabandiștilor, suprasaturat de contradicții logice, explicabile tot prin improprietatea termenilor centrali: Se aduce la cunoștința indigenilor turci, născuți în Dobrogea sau trecători, că nimeni
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
e atât de preocupat de alegerea unei perechi de, Să-mi cumpăr cafenii? nu știu cum e cu femeile la cumpărături, dar îmi jur, Sau albaștri?! Lévi-Strauss, Albaștri! Ce zici de perechea asta? Cred că ți-e bună! du-te să-i probezi! Dă, Doamne, să-i fie buni, îmi spun în sinea mea împingându-l spre cabina de probă, aștept răbdător afară să-mi dau verdictul pozitiv, între timp urmăresc niște fete care răvășesc fără rușine jumătate din rafturile de blugi milimetric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Ceea ce își dorea de fapt, deși era vag conștientă de asta, era să arate ca Lisa. Poate atunci va simți că merită postul pe care îl are și o parte din anxietatea care o chinuie va dispărea. Dar, indiferent ce proba, farmecul elaborat al Lisei îi scăpa. Deoarece se apropia ora de închidere, a făcut câteva achiziții disperate și s-a târât spre casă, epuizată și nemulțumită. Băiatul nu era chiar în dreptul ușii ei, ci stătea chircit lângă ea, pe pătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]