11,157 matches
-
e transdisciplinar. Acest tip de fuziune permite însă și profesionalizarea, și specializarea. Cursul de „asigurare socială și sănătate” presupune studiul unor complexe probleme socioeconomice, anatomo-fiziologice, medicale și de filosofie umanistă. Cursul „cum înfruntă omul adversitățile?” presupune o investigație pretențioasă în problematica religiilor, psihologiei, istoriei, literaturii. Curriculumul „în miez” (core curriculum): conceptul de core curriculum este folosit în literatura psihopedagogică în mai multe sensuri. În orice curriculum există un „miez” sau „nucleu”. De exemplu, în „curricula centrate pe discipline” acesta este, tradițional
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Mai minuțioși însă, unii autori disting cu îndreptățire între aspectul „tehnic” al reformei curriculare și ansamblul metodologic al acesteia, care nu se reduce doar la simpla „inginerie” a producerii unui nou curriculum. Aspectul „tehnic” al reformei curriculare este constituit de problematica descrisă în paginile dedicate proiectării curriculare și optimizării curriculare. Este, într-adevăr, componenta-cheie a reformei curriculare. Dar aceasta din urmă nu poate fi limitată la aspectul tehnic, din cel puțin două motive: a) reforma curriculară este aproape întotdeauna doar o
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
accelerare a studiului etc.); - structurii anilor școlari, indicându-se succesiunea intervalelor de timp afectate studiilor, vacanțelor, examenelor; e) sistemul de acces și sistemul de finalizare a pregătirii; f) modalitățile de evaluare a competențelor și standardelor pregătirii pe parcurs și finale. Problematica elaborării planurilor de învățământ se confundă aproape integral cu aceea a organizării curriculare. Planul de învățământ modern trebuie să reflecte integral principiile curriculumului educațional, exigențele de proiectare curriculară și, bineînțeles, exigențele de reformă curriculară. De obicei în structura unui plan
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
acest gen care nu făceau altceva decât să repete Raționalul lui Tyler sau argumentele progresiviste ale lui Dewey în termeni noi, bombastici. În fine, a șasea formă de „gândire dereistă” este dată de studiile cu pretenții de analiză critică a problematicii educative concrete, dar care, în realitate, sunt doar combinații mai mult sau mai puțin meșteșugite de argumente ad hominem. Se organizează, în exces, dezbateri despre curriculum, sterile și mari consumatoare de timp, și se publică, în exces, de către reviste și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
primatul persoanei” și „antiinginerismul”tc "13.8. Curriculumul „centrat pe primatul persoanei” și „antiinginerismul”" Cu „curriculumul centrat pe primatul persoanei” (primacy of the person), teoretizat de curentul reconceptualist, s-a deschis prima fereastră prin care gândirea postmodernă a pătruns în problematica dezvoltării și optimizării curriculumului. Ideea că „reconceptualizarea curriculumului modern” a devenit o necesitate s-a impus cu forță la jumătatea anilor ’60. Impulsul de fost dat de ASCD, care, în 1963, a publicat anuarul intitulat sugestiv New Insights and the
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
13.9. Maturizarea antimoderniștilor și postmodernismul" Cei mai aprigi antimoderniști ai anilor ’60 au devenit personalități marcante ale postmodernismului în următoarele două decenii. Este vorba despre un proces de maturizare care a antrenat și un proces de aprofundare axiologică a problematicii umane a curriculumului. În acest sens au evoluat James B. Macdonald, Helen F. Robinson, Paul R. Klohr și Dwayne Huebner. Lor li s-au adăugat mai tinerii Ross Mooney (profesor la Ohio State University), Eliot W. Eisner (profesor la Stanford
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
traversat un moment de cotitură, provocat de o întâlnire crucială și o descoperire tulburătoare. Atunci l-a cunoscut pe filosoful Richard McKeon, fost discipol și coleg al lui John Dewey la Columbia University. McKeon era preocupat de hermeneutică și de problematica dezvăluirii și înțelegerii sensurilor și semnificațiilor - un domeniu care lui Schwab îi era total străin, datorită convingerilor behavioriste și pozitiviste pe care i le formaseră până atunci studiile și magiștrii săi. McKeon l-a convins să recitească și să reinterpreteze
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
seamănă cu un tanc blindat: deține o forță fantastică, are ziduri impenetrabile, dar este extrem de vulnerabilă în teren, se mișcă greoi și solicită cantități înspăimântătoare de combustibil și resurse materiale și umane 23. Era o încercare de abordare futurologică a problematicii curriculumului în termeni „neutri”, „științifici”, fără conotații politice și ideologice. Alți cercetători nu au ocolit însă această perspectivă. Încă din 1972, David Purpel și Maurice Belanger au inițiat colecția Curriculum and the Cultural Revolution 24. În această colecție, Willis Harmon
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
caricaturizat” la „curriculumul înnobilat”" „Păcatul ascuns” al pedagogiei moderne și al curriculumului modernist - caracterul ireconciliabil al teoriilor și modelelor - a fost dezvăluit, fără reținere și căințe, în 1971, de către Elliot Eisner. Acesta era un estetician nemulțumit de abordarea „cvasilogicistă” a problematicii curriculumului, care eluda nu numai dimensiunea afectivă a formării personalității umane, ci și facultățile prospective, precum imaginația, ce ar fi trebuit să fie puternic implicată în activitatea de proiectare curriculară care, în esența ei, este o activitate teleologică. În 1971
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
clasificare a șocat. Direcțiile în care „priveau” cele cinci orientări curriculare erau atât de divergente, încât visul „teoriei unice” devenea ridicol. Cognitivismul, care, de pe poziții scientiste, nutrea o „poziție imperială”, s-a pomenit brusc izolat într-o „provincie oarecare” a problematicii curriculare. În 1979, Eisner și-a finalizat ostracizarea, apoi a readus din exil persoane nobile pentru a înnoi cetatea. Lucrarea The Educational Imagination 44 a clarificat poziția originală a lui Eisner. În acest volum, el a propus și două concepte
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
îmbracă în societatea modernă și în postmodernitate: mesajele „academice” pe care le conțin curricula moderne cu privire la sex și inegalitatea sexuală; „construcția” socială a sexului; „efeminarea societății”; „efeminarea bărbaților” în modernitate și postmodernitate; cunoașterea intersubiectivă; relațiile simbiotice dintre mamă și copil; problematica psihopedagogică a „împreunării”; pornografia; erotismul; posibilitatea întemeierii unei pedagogii a reciprocității; sexul și căutarea identității; statutul sentimentalismului și al esențialismului în cunoaștere; misoginia curriculară; androcentrismul curricular; etnografia feministă; curriculumul ca text homosexual; profeminismul masculin în școli ș.a. Postmodernismul feminist a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
teoretică i-ar scuti pe aceștia de dificultățile obișnuite de înțelegere a teoriilor curriculare; așa cum inginerii sau fizicienii nu au dificultăți în folosirea teoriilor matematice, nici educatorii nu ar trebui să aibă dificultăți în utilizarea teoriilor curriculare și pedagogice. Asupra problematicii politicilor educaționale au stăruit: Gary Sykes (1992); Richard Elmore (1992); Arthur Wise (1979); Linda McNeil (1986); Michael Lipsky (1980); Lee Shulman (1983); Reba Page (1991) ș.a. Explorări remarcabile cu privire la reformele școlare au realizat: Allan Bloom (1987); E.D. Hirsch (1987); Herbert
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
domeniu este reforma școlară inițiată de președintele George H.W. Bush, America 2000; ea reprezintă, probabil, cea mai stranie și mai revoluționară schimbare educațională din întreaga istorie a Statelor Unite, care va avea consecințe majore în secolul XXI în întreaga lume. Problematica planificării, proiectării și organizării curriculare a fost studiată în termenii gândirii hiperraționalizate de: J. Galen Saylor (1981); William Alexander (1981); Arthur Lewis (1981); Meredith Damien Gall (1981); Shirley H. Engle (1978); Wilma Longstreet (1978); David Pratt (1983); Kieran Egan (1990
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
1992); Goodlad și Su (1992) ș.a. Asupra complicatelor probleme pe care le presupune implementarea în practica școlară a noilor curricula s-au aplicat cu migală: Luise Berman (1988); Snyder, Bolin și Zumwalt (1992); Michael Fullan (1985); Cynthia Paris (1989) ș.a. Problematica „tehnologică” a optimizării curriculare a suscitat cercetări hiperraționalizate din partea unor investigatori precum: Paul Saettler (1990); E.A. Feigenbaum (1976); Seymour Papert (1980); Bereiter și Scardamalia (1992); Kim MacGregor (1990); Alessi și Trollip (1991); Grady și Gawronski (1983); C.A. Bowers (1993
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
1992); Thomas Kellaghan (1992); Michael Scriven (1975, 1990); J. Popham (1975, 1985); Robert Stake (1975); Elliot Eisner (1969, 1971, 1985); Jon Nixon (1990); Parlett și Hamilton (1972); George Willis (1978); Egon Guba (1981); Yvonna Lincoln (1981); Robert Donmoyer (1980) ș.a. Problematica formării și perfecționării cadrelor didactice i-a preocupat pe: Walter Doyle (1992, 1994); Lee Shulman (1987); Schubert și Ayers (1992); Clandinin și Connelly (1992); Philip Jackson (1986); Larry Cuban (1983); John Goodlad (1990); Herbert Kliebard (1986); Kenneth Zeichner (1990); Daniel
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
înșine. În 1992 a extins conceptul la o teorie a „pedagogiei posibilității”. În eseul Teaching against the Grain a enunțat principiile reconceptualizării teoriei curriculumului plecând de la practica pedagogică și de la valorile acumulate de aceasta de-a lungul istoriei educației 66. Problematica politică a curriculumului a fost dominată în anii ’80 de controversele pe marginea teoriei reproducției și a teoriei rezistenței. Personalitățile care au dominat aceste dezbateri au fost Apple și Giroux. În deceniul următor s-au afirmat alte personalități - s-au
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
manifest al reorientării”75. Ambiția acestor critici era aceea de a include postmodernismul în pedagogia critică. Dar schimbarea s-a produs în sens invers: postmodernismul a „invadat” pedagogia critică abolind hegemonia neomarxistă și neopsihanalitică. În centrul dezbaterilor a fost așezată problematica relațiilor dintre eu și celălalt. Pedagogia critică postmodernă a fost definită ca o creație a interacțiunilor dintre sine (self) și altul (another); ea apare ca o pedagogy of difference în care celălalt nu mai trebuie să fie exorcizat și demonizat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Dar cât de reală este această șansă? În 1993, Cameron McCarthy a dat multiculturalismului o foarte inspirată și ingenioasă definiție; acesta ar reprezenta un „armistițiu curricular” (curricular truce) între liberali și negrii radicali 86. Desigur, definiția este adecvată în ceea ce privește complicata problematică rasială și culturală din SUA. Dar nici în Europa lucrurile nu stăteau foarte diferit. După McCarthy, în anii ’70-’80, multiculturalismul a absorbit cele două tendințe politice și culturale care exercitau presiuni asupra școlilor și a curriculumului: activismul persoanelor de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
hermeneuticii în teoria și practica pedagogică este expusă în lucrarea noastră Pedagogia postmodernă și educația ultramodernă. În acest subcapitol menționăm doar câteva repere și exemple pentru a acredita teza conform căreia ne aflăm în fața unei schimbări profunde de optică în legătură cu problematica educației care va marca definitiv destinul disciplinelor pedagogice. Se poate spune că odată cu această înnoire s-a încheiat era superficialității și a mimetismului pedagogic obiectivist și au început explorările „de mare adâncime” ale cercetării educaționale. Este o schimbare seismică, ale
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
constituit și o hermeneutică „pur pedagogică”, încercând să evite perspectiva fenomenologică, fără însă a reuși. Un exemplu este studiul lui David G. Smith „Hermeneutic Inquiry: The Hermeneutic Imagination and the Pedagogic Text” (1991)131. D.G. Smith a localizat hermeneutica în problematica socială sugerând că există o legătură între tulburările sociale și necesitatea de a interpreta. Sarcina hermeneutică nu ar fi de ordin tehnic, soluționabilă pe cale logică: ea se ivește în mijlocul confruntării interumane și în inabilitatea de a întreba: „Ce trebuie făcut
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a hermeneuticii, în varianta ei fenomenologică, Elaine Atkins (1988). Articolul ei din Journal of Curriculum Studies, „Reframing Curriculum Theory in Terms of Interpretation and Practice: A Hermeneutical Approach”133, poate fi considerat deschiderea cercetării curriculare către zona de profunzime a problematicii formării personalității umane prin învățare și educație. Ea a studiat operele lui Hans-Georg Gadamer 134 și Richard Rorty 135, care au influențat-o profund. Se știe însă că Gadamer a fost discipolul preferat al lui Heidegger, iar Rorty (alături de Richard
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de cunoașterea lumii - adică de a armoniza Dasein-ul, în ipostaza sa umană, cu Kosmosul, în care sălășluiește privilegiat, pentru că îl înțelege. David G. Smith, Elaine Atkins și Brent Davis nu au încercat să realizeze o hermeneutică fenomenologică autoconsistentă pentru abordarea problematicii teoretice și practice a curriculumului 144. Ei s-au mulțumit să-și fundamenteze demersurile pedagogice pe teoriile maeștrilor. În 1989 însă, William M. Reynolds a realizat, în acest sens, o tentativă îndrăzneață. În lucrarea sa Reading Curriculum Theory: The Development
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
adecvate”. Schwab, a cărui personalitate complexă am prezentat-o într-un capitol anterior, și-a manifestat geniul și în construirea celor practical four. El a decretat că în educație există patru „locuri comune”: profesorul, elevul, predarea și mediul de instruire. Problematica educației devine una de monitorizare a curriculumului. Schwab a propus ca ea să fie rezolvată prin crearea unor comisii curriculare pentru evaluarea și corectarea continuă a curriculumului. Cherryholmes (1988) a apreciat că The Practical Four al lui Schwab urmează, în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
and Evaluation of School Programs, Macmillan, New York, 1994, p. 103. 221. Ibidem, p. 97. 222. La acea dată, Brent G. Wilson era profesor asociat de tehnologia instruirii la University of Colorado (Denver). Se evidențiase ca specialist în design instrucțional și problematica teoriilor constructiviste ale învățării. Preocupările prioritare priveau impactul constructivismului și postmodernismului cu principiile și fundamentele clasice ale designului instrucțional. A colaborat în acest sens cu Jim Teslow și Rionda Osman-Jouchoux. Studiul precizat în nota următoare este o sinteză a cercetărilor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a mișcării circulare și permite cerului să continue să acopere totul și să conțină universul” (Comentarii ad Homeri Odyseean, Leipzig, 1825-1826, pp. 65 sqq, apud Buffière, op. cit., p. 593). Bibliografie selectivătc "Bibliografie selectivă" Această bibliografie conține numai lucrări semnificative pentru problematica și metamorfozele curriculumului modern, explicit. Am renunțat la lucrările referitoare la curricula implicite și tacite, plecând de la supoziția că ele prezintă mai puțin interes pentru specialistul contemporan. Referințele complete pot fi regăsite însă la sfârșitul fiecărui capitol de către oricine are
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]