5,828 matches
-
a făcut, ca să arate că ceea ce a făcut este o foarte mică parte din puterea creatoare a lui Dumnezeu”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, omilia I, II, în PSB, vol. 17, p. 73) „Întru început a făcut Dumnezeu. (Profetul). Nu i-a dat lumii cauza existenței ei, așa cum spun aceia, ci că Dumnezeu Însuși a făcut-o: ca bun, această operă folositoare; ca înțelept, această operă prea frumoasă; ca puternic, această operă foarte mare. Moise ți-a arătat pe
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ne arată în același timp și felul creării omului și chipul deosebit în care a fost creat; și, ca să vorbesc omenește, Scriptura aproape că ne arată că omul a fost făcut cu mâinile lui Dumnezeu, precum spune și un alt profet: Mâinile Tale m-au făcut și m-au zidit (Iov, 10, 8). Spune-mi, te rog, dacă Dumnezeu ar fi poruncit doar atât ca omul să se facă din pământ, oare nu s-ar fi făcut ce poruncise? Negreșit că
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și puterile cele de sus și la noi a venit și pe noi ne-a luat”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Explicarea Epistolei către Evrei, omilia V, p. 101) „Acelea pe care altădată patriarhii le doreau cu înfocare, profeții le preziceau, iar drepții pofteau să le vadă (Matei 13, 17), acelea s-au împlinit și au luat astăzi sfârșit. Dumnezeu pe pământ S-a arătat în trup și cu oamenii a petrecut (Baruh 3, 38). Să ne bucurăm, dar
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Tatălui și a Fiului, pentru ca să învățăm că în însăși minunea învierii Domnului a fost o singură lucrare”. (Sf. Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea I, Întâia convorbire cu părintele Isaac, cap. XXXIV, 12, în PSB, vol. 57, p. 473) „După pilda profetului Iona65, Domnul a prezis că Fiul Omului va fi trei zile și trei nopți în inima pământului și totuși, după a șasea a sabatului, în care a fost răstignit, n-a fost între cei morți decât o zi și două
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
1). Așadar, pentru că Tatăl stă pe nor, pentru aceea a trimis și Fiului norul. Ilie, când s-a înălțat, a lăsat cojocul pe Elisei; iar când Iisus S-a înălțat, a lăsat peste ucenici daruri; n-a făcut numai un profet, ci mii de Elisei; dar, mai bine spus, cu mult mai mari și mai străluciți decât Elisei”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt la Înălțarea Domnului, V, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p.
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Tatăl nu le-a spus pentru că nu știa, ci pentru a rândui cele ce erau cu cuviință. Cu Adam, ca să-l facă să-și spună păcatul; cu sodomenii, ca să ne învețe să nu osândim niciodată înainte de a cerceta lucrurile; cu profetul, ca să nu creadă oamenii fără judecată că o prezicere duce neapărat la săvârșirea păcatului prezis; cu pilda din Evanghelie, ca 74 să arate că ar trebui să facă asta, să se rușineze de Fiul. Aici, în cazul nostru, a spus
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
trupului, nici a sufletului - pentru că nu este nici schimbare de gândire, nici schimbare de părere și nici împrejurarea nu mai clintește statornicia și netulburarea gândurilor - acolo este țara celor vii cu adevărat, care sunt întotdeauna la fel cu ei înșiși. Profetul spune că mai ales în țara aceea vom putea să bineplăcem Dumnezeului universului, pentru că acolo nimic din cele din afară nu ne va mai întrerupe de la scopul slujirii celei adevărate și de aceeași cinste cu îngerii. Să ne nevoim, spune
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
prooroci și vărsând multe lacrimi, au cheltuit mii de cuvinte pentru noi”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Facere, Cartea a Cincea a Glafirelor la Facere, 1, în PSB, vol. 39, p. 150) „... auzim pe Dumnezeu vorbindu-ne prin gura profeților”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XV, I, în col. PSB, vol. 21, p. 167) „De aceea, harul lui Dumnezeu a rânduit ca sfinții profeți să stea pe locul înalt al profeției, ca să ne vestească mai dinainte
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
să predice pe placul ascultătorilor. Folositor lucru și semn de foarte mare dreptate e osândirea propriilor păcate, II, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 463) „Uită-mi-te iarăși la priceperea acestui minunat profet, dar mai bune spus, la învățătura Sfântului Duh!” (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XII, I, în col. PSB, vol. 21, p. 139) „Gurile profeților sunt gura lui Dumnezeu; iar o gură ca aceasta nu grăiește nimic
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
la sfinți, p. 463) „Uită-mi-te iarăși la priceperea acestui minunat profet, dar mai bune spus, la învățătura Sfântului Duh!” (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XII, I, în col. PSB, vol. 21, p. 139) „Gurile profeților sunt gura lui Dumnezeu; iar o gură ca aceasta nu grăiește nimic la întâmplare”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilie la Serafimi, omilia a II-a, în vol. Omilii la Ana. Omilii la David și Saul. Omilii la Serafimi, p.
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
secțiunii a treia a înaltei poliții, Eminescu atrage atenția că generalul a fost, de fapt, victima tendințelor comuniste: "În Rusia, comunismul are o mulțime de adepți, și unora dintr-aceștia pare a fi căzut jertfă și generalul Metzentzow."149 Dar profeții nu sunt niciodată ascultați. Iar întreaga lui strădanie de a deschide ochii măcar contemporanilor săi a eșuat. O spune el însuși, la 9 august 1878: "E o adevărată nenorocire de-a prevedea tot și de-a nu putea împiedica nimic
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
spunea înainte de războiul transnistrean din 1992. Dar nu revenea atunci Rusia la vechile ei apucături mânate de "deșertul sufletesc" despre care a făcut vorbire Eminescu? Are astăzi Rusia lui Vladimir Putin forța spirituală de a asculta glasul ultimului ei mare profet, pe deplin europenizat, dar tocmai de aceea și rus adevărat? XI. Compensații? Știind că nici măcar preliminariile de la San Stefano nu vor fi respectate de Rusia la viitoarele negocieri de pace și spunând-o public, Eminescu devenea foarte incomod pentru politicieni
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
țară "băltoasă", iar "pentru a o face productivă, trebuie să cheltuim zecimi și poate sutimi (sic!) de milioane. Cheltuielile ce vom face pentru Dobrogea vor fi mult mai considerabile decât veniturile ce ne va putea da". Mai mult de atât, profeții din Parlament prevedeau că, de îndată ce Bulgaria va vedea că s-a dres ceva în Dobrogea, va ridica pretenții s-o ceară, ceea ce ar conveni Rusiei, încât "Dobrogea ne va fi luată cu mult mai mare înlesnire decât ni se ia
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
rezolve prin diplomația neutralității, apoi prin alianța cu Antanta, sacrificând Basarabia. În realitate, totul depindea de o aruncătură de zar. Iar aceasta a fost lovitura de stat din Rusia, transformată în Marea Revoluție Socialistă din Octombrie. În asemenea obscură poveste, "profetul", bazat pe o profundă analiză din interior a imperiului, era Constantin Stere: el aștepta iminența acestei revoluții care va destrăma imperiul țarilor. Anihilarea uriașei armate țariste prin războiul civil declanșat de Lenin și Troțki îndrituia poziția lui Stere că Antanta
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
vederii, încă / adormi să se refacă toate" (Thamiras). Se prelungește parcă aici câte ceva din Eminescu, cel din Panorama deșertăciunilor. Altfel decât eruptivul de la început, altul decât halucinatul de odinioară, care își divulga "nebunia", autorul lui Zamolxis a devenit moralist și profet. În esență, creator de certă vocație, stilist de constantă limpezime, Ioanid Romanescu și-a identificat viața cu poezia. La cincizeci și nouă de ani, când părăsea această lume, cutezătorul marcat de "un complex al singurătății mândre" (Eugen Simion) câștigase prinsoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
a-și iriga fantezia cu seve ale vârstei iluziilor; intră în acțiune ochiul al treileaal ingenuității și vedeniilor. Îl găsim contemplând Lira de iarbă ori Săgeata înfiptă-n aer, uimit de Ploi inverse ori de Memoria copacilor, ori privind spre Profetul mut. Bineînțeles, a și publicat cărți pentru copii: Povești de când Păsărel era mic și Alte povești de când Păsărel era mic... Efuziunile, exteriorizările nu exclud spectrul dispariției; însă privind în sine elegiacul contrapune aprehensiunilor inerente un surplus de elan vital: O
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
aproape de Sursă, de Principiu. E vorba deci de transcendență, de deschiderea cerurilor, de recunoașterea faptului că aparținem aceleiași Ființe, dincolo de multiplicitatea manifestărilor spațio-temporale și că, de fapt, suntem Unu și că după principiul lui Unu funcționează adevărata realitate. Toți marii profeți, întemeietori de religii ne vorbesc despre acest lucru, dar nu toți avem urechi de auzit. Veni-va, însă, și timpul eternității. Toate religiile au cîte o componentă exoterică, ritualică, specifică și una ezoterică, plină de profunzimi, taine, simboluri și inițieri
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
cosmosul, cu societatea, cu existența, cu viața și moartea etc. Învățăturile lor se împrumută mutual, generînd multiple evoluții, deschizînd noi orizonturi. Este aproximativ aceeași perioadă în care grecii i-au dat pe Pitagora și Platon, iar evreii o pleiadă de profeți, căreia unii îi spun "perioada axială". Revenind la asiatici, învățătura lor a rămas vie de-a lungul secolelor, pînă astăzi, după 2500 de ani, și a irigat aproape întreaga Asie : Vietnamul, Coreea, Japonia, Thailanda, Cambodgia ș.a. Ea suscită în actualitate
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
să i te supui (asta și înseamnă Islam), căruia trebuie să-i încredințezi toată viața ta, la care trebuie să te rogi, și care e deasupra tuturor celorlalte religii. Coranul e totul singura scriptură revelată integral, Mahomed cel mai mare profet, dar care a fost un simplu purtător de cuvînt etc. Nici vorbă de unirea omului cu divinul, ca în alte religii, direct sau prin intermediari, excep tîndu-i pe sufiști. Regulile sunt foarte precise pentru toată lumea, iar libertatea de mișcare tinde
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
cu Tine, Doamne, dreptatea va fi de partea Ta, și totuși, despre dreptate vreau să grăiesc cu Tine: Pentru ce calea necredincioșilor este cu izbândă și pentru ce toți călcătorii de lege sunt în fericire?"p. Însă Ieremia este și profetul speranței. Dumnezeu îl vestește că exilul în Babilon va lua sfârșit și că într-o zi își va readuce poporul în țara pe care o dăruise strămoșilor luiq. În sine, suferința rămâne o enigmă indescifrabilă, omul trebuie să se supună
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
impregnate cum erau de acest fel de stoicism. Martiriul capătă aura unui ideal popular, exprimând o dorință arzătoare de sacrificiu din partea credincioșilor evrei și creștini. Cursul evenimentelor consacră modelul profetului-martir, care se cristalizează după perioada macabeeană. Insistența midrashică pe figura profetului care suferă pentru credință și este persecutat de propriul popor pare să aibă mai degrabă valoare de autoacuzare cu scop didactic. Dar în perioada tanaitică, ce cuprinde primele două secole ale erei noastre, prevalează imaginea profetului-martir suferind sub jugul unui
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
pentru credință și este persecutat de propriul popor pare să aibă mai degrabă valoare de autoacuzare cu scop didactic. Dar în perioada tanaitică, ce cuprinde primele două secole ale erei noastre, prevalează imaginea profetului-martir suferind sub jugul unui tiran străin. Profetul pus la încercare de Dumnezeu, ca Avraam și Isaac, este de asemenea un motiv curent. Iar Midrash-ul evocă frecvent poveștile profeților-martiri biblici, veritabile arhetipuri, ca Ieremia, Urie, Daniel și adepții săi18. Fiecare profet suferea sau murea, iar fiecare martir se
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
profetului-martir suferind sub jugul unui tiran străin. Profetul pus la încercare de Dumnezeu, ca Avraam și Isaac, este de asemenea un motiv curent. Iar Midrash-ul evocă frecvent poveștile profeților-martiri biblici, veritabile arhetipuri, ca Ieremia, Urie, Daniel și adepții săi18. Fiecare profet suferea sau murea, iar fiecare martir se găsea astfel în posesia unor puteri profetice, și unul, și celălalt fiind ridicați la rangul de figuri angelice. Creștinismul a adoptat modelul evreiesc, idealul martiriului creștin exprimând aspirația către o imitatio Christi. Pietatea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
să fi studiat secole întregi de evrei, peste tot în exilul lor. De altfel, după distrugerea Templului, în 70, înțelepții evocă în Midrash suferința lui Dumnezeu însuși, imaginându-l plângând neconsolat și chemându-i în ajutor pe patriarhi, matriarhe și profeți. Pe o perioadă de cinci sute de ani, unii cer suferința și înmulțesc posturile, ca să nu se spună că și-au primit răsplata aici, fără să o aștepte în lumea de dincolo, în timp ce alții, dimpotrivă, se opun unei practici a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
și ouă tari. Ziua este celebrată la fel ca un doliu individual, ca și cum individul ar ține doliu în urma decesului unui membru apropiat al familiei sale. Această legătură între doliul privat și doliul public își are sursa în suferința pe care profetul Iezechiel a simțit-o la moartea soției sale și care a ajuns simbolică pentru suferința evreilor odată cu distrugerea Templului. Practicile de doliu ale profetului prefigurează suferințele poporului evreu, iar rabinii le folosesc la rândul lor pentru a comemora suferința abătută
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]