4,129 matches
-
gândim la Carole și să plângem În hohote. Plângem de mila noastră, nu pentru ea. E important să ne aducem amintem că noi Întotdeauna plângem de mila noastră. Of Carole, sunt un prost Carole e nimic vezi tu, eu sunt prostul. Săracul de mine. Apoi auzim voci. Mai Întâi vedem oarecum silueta vagă a unui bulangiu În uniformă, care ne Întreabă cine suntem. Draga mea te iubesc, deși ești crudă cu mine Tu ești crudă cu mine. La un moment dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
o disperare îngrozitoare, ca un smintit, scrâșnind neîncetat, câteva minute, fără să-și dea seama: ― Afară!... Afară!... Afară!... Pe urmă, tot așa de brusc, se potoli și-i fu rușine că a zgâlțâit stâlpul și a bâiguit "afară", ca un prost. În piept îi mai horcăia ura, dar mintea începea să cumpănească. Se lăsă în fotoliu și zise că trebuie să judece bine, fără pripire, ce s-a întîmplat, altfel îl amenință cine știe ce urmări. În realitate ea se mândrește cu vina
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
știe tot ce se face și ce se petrece. Adevărul este că de acum două săptămâni a venit porunca prin sate să nu mai iasă nimeni, nici cu vitele și nici după lemne, pe aproape de front, dar oamenii, nătângi și proști, nu înțeleg de vorbă bună și parcă înadins numai pe acolo umblă... Militarii au tot închis ochii și s-au mulțumit să-i ia la goană. De vreo câteva zile însă divizia face pregătiri mari pe front, nu se știe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
acelea pe care le scria. Mă simțeam ca un hoț privind-o de aici, din spatele ei. Eram pe cale să-mi spun asta când a întors capul spre mine, încet, lăsându-și frumosul zâmbet în depărtarea câmpului de luptă. Stăteam ca prostul, nemișcat și drept ca un I, fără să știu ce ar fi trebuit să fac sau să spun. Nici dacă aș fi stat gol în fața ei nu aș fi fost atât de jenat. Am încercat să schițez un mic gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
violentă, de sinucidere, trebuie spus lucrurilor pe nume. Da, asta ar fi trebuit să fac. Era rolul meu. Dar nu am făcut nimic. Ce mi-ar fi putut spune? Nu mare lucru, fără îndoială. Iar eu rămăsesem în fața lui ca prostul, frământându-mi cascheta, uitându-mă în podele, în tavan, privindu-mi mâinile, fără a-ndrăzni să pun întrebările importante. Și care ar fi fost întrebările astea, până la urmă? El o găsise. Plimbându-se, remarcase fereastra deschisă și văzuse trupul. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
care se îndepărtau, se încrucișau, se afundau în zăpadă pentru a se despărți din nou, întrerupte, de parcă deodată, la capătul luptei lor, cele două animăluțe și-ar fi luat într-o clipită zborul spre cer. — Așa de bătrân și de prost... Credeam că frigul îmi joacă feste. Vrei să chemi moartea? a mai spus vocea care venea de departe, numai consoane dure și zgomote de medalii. Nu era nevoie să mă întorc ca să văd cine îmi vorbea. Josăphine Maulpas. Eram de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
să fiu nevasta ta. Vreau să se termine repede războiul ăsta ca să-ți devin soție și să-ți fac niște copii frumoși care te vor trage de mustață! Ah, dacă părinții tăi și ai mei ar fi fost mai puțin proști anul trecut, acum ne-am fi aparținut deja unul celuilalt, pentru toată viața... Dacă le scrii vreodată, nu le spune unde mă aflu. Am plecat fără ca ei să știe. Pentru mine, ei nu mai există. Aici, mă dedic noii mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
e.. - Atunci hai să clarificăm lucrurile. Eu nu sunt gelos, așa cum crezi tu, dar la noi totul se înregistrează, absolut totul. - Tâmpitule! Cred că n-ai înregistrat și prima noastră noapte de dragoste?!!. - Evident că am înregistrat-o. - Ești un prost, o jigodie, un nimeni...și seria invectivelor continuă la infinit. -Oh! Doamne! Nu-ți face probleme, m-am simțit eu jignit în locul tău. -Promit să mă răzbun! Ai să vezi tu....înregistrările mele acușica.. El se strădui să zâmbească, ea
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
29.04 04.05.2003. Ca jurnalist și cetățean al acestei țări am căscat ochii și urechile cât omenește a fost posibil în ideea de a înțelege cum și ce putem face și noi, cât mai repede. Se spune că prostul povestește despre ce a mâncat și băut iar deșteptul despre ce a văzut și gândit. Încercăm să fim constructivi. În sinteză: Kombassanul este un holding puternic, întins în toată Turcia cu mare influență politică și solidă bază de producție. Are
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
o să fiu ca el, numai că eu o să am trei coarne. Știi, mami, sunt cel mai fehehericit miel de pe pământ! A venit copilul domnului Om și m-a luat în lăbuțele lui micuțe și m-a mângâiat. Hi hi, ce proști sunt oamenii mici, nu pot să alerge ca noi și nici să behăie. Dar eu am stat să mă mângiie, fiindcă mă știi doar cât sunt de alintat. Pe urmă mi-a dat să ronțăi ceva, așa de bun, că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
dintre doi buni amici? Primul îl recomandă călduros pe al doilea, îi citește ce a scris despre el și apoi bagă scrisorica-n plic. Recomandatul, încântat, ia plicul bine lipit și pleacă. La un birt modest, unde se oprește, un prost de băiat răstoarnă salata și ciorba. Plicul e acum inutilizabil, iar pe dosul scrisorelei omul vede o înșiruire bizară de litere: „ragăm nu“. Aiurit, o întoarce și citește cuvintele prin care amicul îl recomandă: „un măgar“, „un moftangiu“, „cu deosebire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
cel care în cămăruța ei din Stambul îi aducea baclavale și halva, fie mustața lăsată subțire, după moda europeană, a beizadelei Gheorghiță, care pândea de după moscheea de vizavi când ieșea pașa și intra el, mâncând apoi, cu râs mare zaharicaiele prostului de turc. Dar câte nu zărea ea, închizând ochii! Iată perucha argintie, odihnind lângă lighean, a solului francez de la Poartă, monsieur Lavalle, gras și cu ochii mici, iată silueta înaltă a lui Signor Merano, ambasadorul Veneției, bâjbâind prin întuneric după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
murdărea podeaua de lemn din jurul picioarelor lui James. Își coborî capul parcă pentru a se uita la asta. Apoi capul i s-a răsucit și a scos un sunet ca și când nu ar mai fi putut respira. — Și nu face pe prostul, a spus Belinda tăios. Dar James încă se sufoca. Cealaltă mână scăpase dintr-a lui Susie și acum era doborât la pământ, ținându-se de stomac. —Jamie! a urlat Susie. —E bine? a întrebat Baby, prinzându-se într-un final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Polonia, n-au ajuns până la Elba, zice: «Am liberat pământurile noastre din Bielorusia și Ocraina, cele pe care trufașul Leah ni le răpise!» - Dar cu Basarabia? Ce-a zis de Basarabia? - Mai bine nu-ți spun - ce, n-avem noi, proștii noștri, daco-romani, să ne facem sânge rău și cu proștii-proștilor altor neamuri: Ucrainenii? - Atenție la ce spui: ești tu sigur că n-avem măcar un strop de sânge ucrainean? - Tocmai de-aceea și spun așa: Domnule: nu există proști mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
noi, proștii noștri, daco-romani, să ne facem sânge rău și cu proștii-proștilor altor neamuri: Ucrainenii? - Atenție la ce spui: ești tu sigur că n-avem măcar un strop de sânge ucrainean? - Tocmai de-aceea și spun așa: Domnule: nu există proști mai proști decât... noi, Ucrainenii!» - acum e bine? - Deci... Ucraineanul nostru spunea despre Basarabia noastră..? - Zice: «Ce-i cu Bessarabia? E a noastră, pământ rusesc, e-hei, de când...» «E-hei - de când?», zic, «să-ți spun eu: din 1812 până În 1918
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
a căzut ca o lovitură de măciucă: Nu-i În geamantan! Una din metodele lor - aveam să le-nvăț, eram abia la azbuche: să te sperie cu cât știu ei și să te facă să te dai de gol ca prostul, să le spui tu, cu gura ta, ceea ce țineai cu dinții să nu se afle... Zic - acum Îmi dădea mâna: «N-ai decât să cauți și-n geamantanul cel mic - n-ai să-l găsești - ți-am spus că l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
oarecare Gutenberg, inventatorul tiparului - de asta ai strigat: Trăiască Gutenberg!? - Cam de asta. Dar mă Înșelam - ce vrei: eram tânăr, naiv, Îmi ziceam că oricâte cărți ar arde tâlharii de la Răsărit, luminătorii, din moment ce nu pot arde tiparul, invenția... Eram un prost. Mi-am dat seama, nu În Basarabia, după Cedarea din ’40 - ci În România, după Cedarea din ’44: nu era nevoie ca ei, comisarii, arzătorii de meserie, să ardă cărțile; doar să bage spaima-n posesorii de cărți - nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și alta, ca să se spele, să se schimbe (și să deie cu parfum; apoi să nu mai deie; și iar să deie), mama Îl ceartă aprig pe Moș Iacob. Care, În loc să se ascundă la vederea mamei, Îi iese Înainte ca prostul și-i dă cu: - Da’ nu trebuia, doamnă, asta-i treabă de bărbați... Atunci s-o auzi pe mama ce-i mai zice! Că nu-i bun de nimica, nici ca primar, nici ca vecin - ce fel de primar e-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Cum spun: nu m-am mirat foarte tare de... patriotismul-sovietic al nostru, doar eram cu toții neruși: Polonezi, Finlandezi, Baltici, Unguri, Români... M-a mirat Însă tratamentul pe care l-am avut de la Nemți... Niște porci și, la urma urmei, niște proști! Buuun... Cum ar veni: noi suferim din pricina Rusului, dușmanul tău și tu - care, În plus, ești aliatul nostru, al Românilor... Ca niște porci s-au purtat Nemții cu noi - mai cu seamă cu bieții Polonezi. Să zicem că eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pe mine, da. Fiindcă eram... basarabean! Ca și cum noi, Basarabenii, i-am fi cedat, dat, dăruit Rușilor pe ei, pe Regățeni, cu tot cu Regatul lor! Domnule! Atunci mi-am zis că prostia omenească n-are granițe, că nu contează limba În care prostul rage, Înjură - ba chiar prostia Românului e mai... - Te ascult, zic. Deci, prostia Românului e... - ...Spre deosebire de a Rusului - care-i... precum țara: nesfârșită; cât vezi cu ochii; jumătate de glob pământesc... Spre deosebire de prostia Neamțului: În colțuri, cubică, bine gospodărită, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
lăsa nestrânse, da’după ce m-oi gândi bine-bine..., răspunde acel Gheorghe, scărpi-nându-se cu nădejde pe sub cușmă și nu mi se pare, acesta fiind adevărul: omul chicotește, chihnește Îndelung, cu ochii micșorați, de parcă tocmai i-ar fi jucat o festă celuilalt, prostul care-l Întrebase prostește o strașnică prostie. Tata nu insistă, nu așteaptă răspuns, dealtfel, de pe la jumătatea Întrebării se și afla cu spatele spre Întrebat, văzându-și de drumul lui și de grijile lui. - Nu te-ai răzgândit, Moș Iacob?, aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Îmi Încasam onorariul, Îmi voi vedea de treburi chiar dacă trebuia să-i Înghit minciunile. Dar dacă nu se contura cît de cît povestea aceasta, nu-mi mai puteam juca rolul de idiot credul. Și cu cît făceam mai mult pe prostul, cu atît se Încurcau ițele mai rău. Și apoi unde era conștiința valorii personale ? Nu-i rău să faci pe prostul, dar nu la nesfîrșit... Onorariul este de treizeci de mii de yeni. Ei bine, o să mă Încadrez În el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cît povestea aceasta, nu-mi mai puteam juca rolul de idiot credul. Și cu cît făceam mai mult pe prostul, cu atît se Încurcau ițele mai rău. Și apoi unde era conștiința valorii personale ? Nu-i rău să faci pe prostul, dar nu la nesfîrșit... Onorariul este de treizeci de mii de yeni. Ei bine, o să mă Încadrez În el. Mi-am pus valiza la picioare și mă masam cu ambele mîini, prin palton, nedezlipindu-mi privirile de perdelele lămîiatice. Un taxi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
un burete murdar. Am scos capul și am văzut un băiețel de vreo zece ani, Îmbrăcat Într-o uniformă care-i era cam mică, cu o pată mare, ca o chelie, pe partea stîngă a capului. Se uita ca un prost la mine și am avut impresia că e gata-gata să plîngă. — Vă rog să mă scuzați, domnule, spuse Încurcat, pregătit să-și ia În orice clipă tălpășița, dar arătînd cu degetul sub mașină. Mi-a căzut mingea În gaura aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dacă le socotim și pe cele de la sucursale... — Nouă. — Oricum, pac! Va exploda balonul! — CÎndva a venit să ne roage să facem o plîngere Împotriva gazului metan. Zicea că propanul e mai igienic, că nu te poți sinucide cu el... — Prostul! Dar cine se gîndește să se mai sinucidă la vîrsta asta? Oricum, confortul contează! Cine mai stă În ziua de azi să Împărtășească necazurile unui negustor de cărbuni... Orașul F, circumscripția numărul unu. Fostul sat F - strada principală Începe de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]