4,062 matches
-
această vârstă nu există; omul cât t răi ește are de învățat iar viața este o școală! Referitor la acest aspect există o vorbă înțeleaptă care spune că omul obișnuit învață din propriile greșeli, înțeleptul învață din greșelile altora, iar prostul le ști e p e toate. Știind aceste lucruri, vine și vremea când face m l egătura cu ceea ce spune Biserica: ,,omul se naște în g reș eală“. Și mai departe, putem înțelege ce înseamnă iertarea păcatelor pe care o
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
ca și Place Pigalle, de altfel! Însă povestea Conului Alecu cu prostituata o știu. Ai dreptate! Ah, să corectăm și eroarea, la Don Juan mă gândeam când am scris Quijote! Ce lapsus haios, pentru că Don Quijote nu mi se pare un prost, ba chiar din contra! În fond, funcția sa este aceea de a face să apară la suprafață fața nevăzută a lucrurilor... Dorin Popa: Mulțumesc foarte mult. Să știi că sufeream pentru Don Quijote! Nicolae Breban mi-a vorbit adesea despre dezadaptare
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
spui despre Germania prin comparație cu România. La noi, șmecheria încă ține loc de toate calitățile, abilitățile și virtuțile, ea înlocuiește noi ne imaginăm că benefic! și inteligența, și munca, și onestitatea publică. Și după aceea ne mai mirăm ca proștii că ne merge așa cum ne merge! Cum sună vorba aceea americană? Dacă ești așa de deștept, de ce ești atât de sărac? Da, cred că așa sună. Cred că noi, românii, ar trebui, când ne trezim dimineața și ne ducem în
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
bocește și cui îi este îngăduit s-o facă? Iată cheia ritualului reglementat după reguli stricte. Plînsul, ca și rîsul nu sunt manifestări întîmplătoare în viața colectivităților. Abaterea de la normă intră sub incidența sentinței: „Pentru un lucru de nemică rîde prostul de se strică”. Rîsul este serios și grav; altfel se rîde de cel care rîde nemotivat: „Noi rîdem de unul de doi/ Și șaptezeci rîd de noi”. Prostul și nebunul nu sunt considerate ființe normale, integrabile vieții grupului. Pot să
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de la normă intră sub incidența sentinței: „Pentru un lucru de nemică rîde prostul de se strică”. Rîsul este serios și grav; altfel se rîde de cel care rîde nemotivat: „Noi rîdem de unul de doi/ Și șaptezeci rîd de noi”. Prostul și nebunul nu sunt considerate ființe normale, integrabile vieții grupului. Pot să se manifeste după voie, însă nimeni nu-i urmează. Dar nu i se opun rîsului opreliști oricînd și oriunde. Există împrejurări care îi permit omului să se manifeste
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
atât mai bine, înnobilează sufletul; dar unii dintre ei sunt rude bune cu demagogii, atunci când fac parte din tagma lăudăroșilor și a excrocilor verbali. Avocații apără o cauză dreaptă sau nedreaptă; oricum o fac pentru bani și se îmbogățesc pe seama proștilor, care apelează la ei; nu mi se par atât de necesari pentru societate; ar fi mai bine dacă pârâții sau nepârâții s-ar apăra singuri, cu probe materiale credibile, bineînțeles; avocații sunt foarte convinși de mârșăvia realizată de vreun pârât
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Iară încă aproape n-am fost ca să înțeleg ce zice, fără numai dumnealui Constantin spătarul Brâncoveanul vorbea cu domnia ei și pe urmă venea la mine și-mi zicea: zice doamna să scrii cutare și cutare, și eu, ca un prost, scriam ce mi zicea dumnealui. Iară pentru pecete nu putea doamna să pecetluiască, ci dumnealui spătarul au luat-o și au pecetluit. Ieromonahul respiră greu ca și cum ar fi cărat o povară și iar ridică privirea spre Brâncoveanu, care îi zâmbi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dar reușise să unească în jurul lui și al crezului său toată biserica ortodoxă de sub călcâiul turcesc. Și dacă neamurile și cei ce i-au fost dragi avuseseră alte treburi în timp ce răposatul, așa cum zice cronica, „zăcea ca un om din cei proști” în odaia rece și fără candelă aprinsă la cap, astăzi ei, cinul preoțesc și călugăresc, veneau să-i aducă cinstire. L-au scos din Curtea domnească opt frați monahi, ducând năsălia pe umeri. În pridvorul bisericii l au așezat în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bălegar de cal. Turculeț se rugă de un dorobanț din gardă să-l ducă la prinț, dar i se comunică sec: — Beizadea Ștefan este la vodă. — Moare Smardalac, e musai să-i spun... — Smardalac? — Smardalac, armăsarul arăbesc, ce faci pe prostul? Doi ani m-am căznit cu el să-l fac buiestraș. Turculeț puțea atât de tare a sudoare de cal încât dorobanțul îl crezu. Fără să-și dea seama ce face, intră în spătăria mare în care se ținea divanul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din lume aruncă în drum aluatul din căpistere, transformând câmpurile și bătăturile într-un fel de mocirlă albă, lipicioasă. Se redresă și se gândi să-i ceară sfinției sale să țină o predică despre trădare, asemuindo dospelii. Tronul Moldovei, ce nebunie! Prostul cui credeau turcii că este el? Bună politică, Efendi Pașa, n-am ce zice. Eu plătesc haraciul mărit, dublat aproape, al Țării Românești, și mă duc la Iași să mă ungă și domn al Moldovei. Moldova, vai de capul ei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fostul meu ginere nu se poate scoate nimic, este mai sărac acum decât atunci când i-am cumpărat noi tronul de la Iași. Surghiuniți-l. Dacă a călcat porunca padișahului, nu a făcut-o cu știință. Este păcat să-i pedepsești pe proști și pe nebuni, lipsa și zăpăceala minții este din voința lui Allah, nu este de la păcătoșenia firii omenești. Și nouă ne-a făcut greutăți și l-am iertat. Marelui spătar nu-i venea să-și creadă ochilor și urechilor. În timp ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
carete urmate de patruzeci de care și după ele, călări pe armăsari arăbești învățați, boierii țării. Printre ei nici un Cantacuzin. Ieșeau la garduri și în capul ulițelor mulțime de oameni, unii plângeau, alții se bucurau, că, de, schimbarea domnilor — bucuria proștilor, iar lumea n a fost nicicând lipsită de proști. — Se întoarce el vodă, că s-a mai întors și acu’ mai bine de zece ani. — Oricum, a fost om destoinic că i-a ținut pe turci și tătari departe, doar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
călări pe armăsari arăbești învățați, boierii țării. Printre ei nici un Cantacuzin. Ieșeau la garduri și în capul ulițelor mulțime de oameni, unii plângeau, alții se bucurau, că, de, schimbarea domnilor — bucuria proștilor, iar lumea n a fost nicicând lipsită de proști. — Se întoarce el vodă, că s-a mai întors și acu’ mai bine de zece ani. — Oricum, a fost om destoinic că i-a ținut pe turci și tătari departe, doar așa, cu parale și cu vorba bună... Urcau dealul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că n-au mai fost locuri și gata. Altfel îți închipui ce rău o să fie. Ce-o să te faci tu, cum o să te arănești? Lăsând la o parte faptul că n-o să se poată să nu-ți pese de toți proștii care or să râdă de tine. Mă uitam la el și ca totdeauna glasul cu care îmi spunea aceste cuvinte mă făcu să înțeleg mai puțin ceea ce spunea. Cum o spunea, asta era uimitor. O veșnică surpriză. Reieșea în acele
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
spunea aceste cuvinte mă făcu să înțeleg mai puțin ceea ce spunea. Cum o spunea, asta era uimitor. O veșnică surpriză. Reieșea în acele clipe că lumea n-ar fi atât de greu de suportat, dacă n-ar fi împănată cu proști. Ei, ce-o să fac? Sunt eu în stare, așa ca el, să nu-mi pese de ei? N-o să fiu, cum o să fiu? Sunt un copil, puțini sunt cei care cu adevărat se pricep să le facă față. Și atunci
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pentru un singur cuvânt rostit de al lui Bașă, capiule și ce i s-a răspuns, căscăundule, ce putea spune cutare și în loc de asta a spus, ce bă?! Cu degajări nu o dată spectaculoase de furie, că i s-a zis prostule, sau pe mă-ta, cârnule, cu muierea și copiii tăi cu tot... Numai ceea ce intra în aria cuvântului rostit; măciucile care se ridicau în aer, sapele care se încrucișau pe o pârloagă, tăierile (l-a tăiat!) nu încîntau pe tatăl
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
din Călătorie revelația lașității. Ea îi spunea amantului (și aici imită deodată vocea lipsită de haz a acelei tinere actrițe care nu știa ce spune): lașule, ești un laș! Parcă ar fi spus un text fără încărcătură, cum spun copiii, prostule, ești un prost. (Și aici ea deodată schimbă tonul.) Lașule! cuvânt care i-a venit în minte rapid, dar odată pronunțat, are revelația (cu vocea dramatică a certitudinii care o zguduia)... Ești un laș! Da, dragul meu, ai dreptate, lașitatea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
lașității. Ea îi spunea amantului (și aici imită deodată vocea lipsită de haz a acelei tinere actrițe care nu știa ce spune): lașule, ești un laș! Parcă ar fi spus un text fără încărcătură, cum spun copiii, prostule, ești un prost. (Și aici ea deodată schimbă tonul.) Lașule! cuvânt care i-a venit în minte rapid, dar odată pronunțat, are revelația (cu vocea dramatică a certitudinii care o zguduia)... Ești un laș! Da, dragul meu, ai dreptate, lașitatea face din noi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
el și cu pocăiții lui, cine i-o fi adus aici. - ș-auzi una, cică umblă vorba că ar mai căta și alți nărozi ca dânsul, să-i ia la pocăială... - Da’ ce crezi, că nu s-o găsi un prost or doi? - Fa, da’ Tinca, Tinca ce zice, da’ Vasile? Toate vorbele satului îi rupeau în două inima de mamă a țaței Tinca. Bădia Vasile, rece și distant, hotărâse să rupă legătura cu băiatul lui. Cu greu a cedat lacrimilor
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
autor au mai apărut : Întoarcerea huliganului (ed. I, 2003 ; ed. a II-a, 2006, 2008, 2011), Plicuri și portrete (2004), Fericirea obligatorie (ed. a II-a, 2005, 2011), Despre Clovni : Dictatorul și Artistul (2005), Anii de ucenicie ai lui August Prostul (ed. a II-a, 2005 ; ed. a III-a, 2010), Plicul negru (ed. a V-a, 2007, 2010), Sertarele exilului. Dialog cu Leon Volovici (2008), Înaintea despărțirii. Convorbire cu Saul Bellow (2008), Vorbind pietrei (2008), Atrium (ed. a II-a
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pot întinde, să-mi ceară să închid sau să deschid ușa, ferestrele, să mă întrebe dacă nu călătoresc și eu spre același nefericit eveniment. Aș vrea să-i pot urmări gesturile, să-i aud glasul, gros și fierbinte. „Un August Prostul în acest cotidian mlăștinos și rece a devenit orfanul dumitale, distinsă Doamnă... L-am văzut, da, i-am văzut, pentru o clipă, chipul prelung, fruntea, sprâncenele, buclele blonde, ochii mari, în care tremura lacrima.“ Aude, presupun, răpăitul frenetic al ploii
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Stinghereală. Acomodare. Pauză prelungită. Manole se apleacă, împinge spre celălalt cele câteva coli tipărite. Se discută, când în șoaptă, când mai clar. Ce, cum, care... Ochiul veghează : Ortansa veghează mișcarea, personajele. Zâmbește, le zâmbește, îi zâmbește. Inginerul A.P. ! Prostuțule... August Prostul, ce ești. — Bine, dar. Captarea și rețelele, turnurile, stația de pompe au fost rezolvate. Colegul celor doi colegi lovește fără să vrea, cu cotul, sulul de planșe de pe birou, foile de hârtie se împrăștie pe jos, se desfac, planșele se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
-i spusese. Îl refuză, disprețuitoare. Amuzată de naivitatea lui. Ortansa nu mai are cum să intervină, să comenteze ; musafirul prevăzuse încurcătura prin care va reuși, aparent, să se salveze, așa că zâmbea, lăsa oracolul să malaxeze această pățanie, să creadă că Prostul poate fi înșelat ușor ușor, prea. Nu mai e timp, vine coana mare, în rochie de casă, cu capul în plasa de păr și mâinile tremurând pe andrele. Dar nu, nu vine ! Zadarnic așteaptă cei doi să apară cineva, să
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și musca, furnica și câinele și vulturul, furnica și măgarul și șarpele și șarpele. În toate apare, până la urmă, chipul celui care caută, până la istovire, drumul spre inima furnicarului. Oamenii îl simpatizează pe caraghios, amuzați precum copiii în jurul lui August Prostul. Glumesc pe seama lui, îl ridiculizează pe acest pasionat al jocurilor, dedat inutilului, îl suspectează, încearcă să-l convingă, să nu mai dezlege enigme.“ Azvârle caietul, trage mânerul ferestrei, aduce mai aproape sticla fumurie, să-și vadă obrazul osos și alb
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
târziu pentru asemenea considerente ? Mai bine mai târziu decât deloc ! Fundarea pe un asemenea teren pune probleme complicate. Le rezolvăm cu atenție și pricepere. Dar de ce ? Pentru că dormim, complicăm și scumpim soluțiile, d-aia stăm în frig. Frig, ca afară. Proștii aruncă banii și lașii tac. Infiltrații neprevăzute, neprevăzute, subliniez ! Da, da, spun cu voce tare, da, da. Pe lângă surprizele și accidentele pe care le-am prevăzut, poate apărea și imprevizibilul. Cu efecte catastrofale ! Am crescut în alte timpuri, sunt bătrân
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]