8,957 matches
-
cu atât mai surprinzător cu cât cei doi trăiesc în contexte istorice antagonice. Faptul că primul copilărește într-un orășel liniștit de provincie din anii ’90, în timp ce Emil crescuse în perioada agitată a anilor ’40- ’50, nu-l oprește pe prozator, care încurajează confuzia prin alternarea permanentă a planurilor, să facă din protagoniști locuitorii unei mici utopii. Privit întotdeauna prin filtrul celor doi, fără a ocoli micile drame ale copilăriei, realul e tras printr-o fină glazură de feerie și (auto
Proză 3D by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3988_a_5313]
-
Venus, bărbații de la băut. "Sebastian, ceilalți și-un câine" a fost publicată în colecția „Ego. Proza, coordonată de Lucian Dan Teodorovici. Lansată în urmă cu 10 ani de Editură Polirom, colecția „Ego. Proza propune cititorilor cât mai mulți scriitori tineri, prozatori capabili să-și convingă publicul că nu sunt cu nimic mai prejos decît autorii consacrați.
Mihai Radu de la Cațavencii își lansează romanul de debut by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/39924_a_41249]
-
Adrian Alui Gheorghe Mircea Cărtărescu este un scriitor român. Poet, prozator, eseist, publicist. S-a născut în București, a fost între membrii importanț i ai „Cenaclului de luni”, reprezentant (de seamă, dacă îmi este permis să spun!) al „generației 80” din literatura română. E prezent în manualele școlare cu cîteva texte
„Cazul” Mircea Cărtărescu by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/4003_a_5328]
-
rușinea în viața și în evoluția lor. Nu contează cît de mare e Mircea Cărtărescu, cît e de citibil, cît e de „nemuritor”. Va da seama, peste o vreme, opera lui. Eu, personal, îl prefer pe poetul Mircea Cărtărescu, în detrimentul prozatorului. Poate că e genial în ambele genuri, poate că nu e în niciunul. Dar cine decide acest lucru? Timpul, piața de carte, critica literară, istoria literară. Deocamdată este validat de cititori din vreo douăzeci de țări, acolo unde i s-
„Cazul” Mircea Cărtărescu by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/4003_a_5328]
-
Mondial. Pe Pavel îl cunoscuse pe vremea când acesta făcea figurație la Teatrul Nottara, întruchipând îndeobște „halebardieri”. Cu Mircea Zaciu, aflat la Bonn, Pavel Chihaia poartă discuții privitoare la structura Dicționarului care și acolo îl obseda pe critic. Îi cere prozatorului unele precizări biografice și bibliografice, schimbarea de regim din țară oferind acum lucrării altădată interzise șansele publicării. Scrisori primite, scrisori trimise. Corespondența se desfășoară în multe direcții și un capitol special este acela al scrisorilor către părinți, către Moussy (cele mai multe
Epistolierii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4006_a_5331]
-
paginile despre lecțiile de poezie pe care un alt personaj le primește în temniță de la un anume N. (să fie Steinhardt? Să fie Crainic?), și ele aparținând, generic, vulgatei istoriografiei carcerale, sunt de o prospețime neașteptată pentru un, în definitiv, prozator: „Cert este că bunicul, așa cum s-ar spune într-o descriere stupidă și pompoasă, s-a perindat câteva luni prin epocile genului liric, prin subspecii, curente și structuri, prin rigorile sunetelor și silabelor. Aruncând la gunoi ce e prostesc și
Breaking news? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4008_a_5333]
-
Tânărul Eminescu nu pregetă să facă din vis un mijloc de abolire a timpului și a spațiului, fapt dovedit de cronovoiajul călugărului Dan, pasionat de tradiția ezoterică a misticii iudaice - cabala - și de metempsihoză. Stilul poetului, dar mai ales al prozatorului, încă în căutare de sine, adesea digresiv și obscur, se iluminează într-o primă, fundamentală, revoluție a limbajului, vizibilă în marea stagiune a poeziei erotice românești (începând cu Venere și Madonă) și nu numai. O temă înrudită va fi cea
Eminescu, recitiri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4009_a_5334]
-
zilei. Și până una-alta m-am gândit la următorul lucru. Institutul Minerva editează de câțiva ani scrierile autorilor noștri aleși numai din veacul al XIX-lea. Este un scriitor foarte de seamă, poate unul din cei mai de seamă prozatori patrioți cu neamul nostru, al cărui nume nu-i cunoscut în chip sigur și care a scris vestitul Cuvânt de îngropare a lui Ștefan cel Mare, cam pe la sfârșitul veacului al XVIII-lea. Kogălniceanu, care cel dintâi a publicat 4
G.T. Kirileanu și cercetarea literară by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3741_a_5066]
-
cultural și criticii literare, colaborând la prestigioase publicații din Spania și America Latină: Estafeta Literaria, El País, Diario 16, Cuadernos Americanos, El Espectador etc. În lumea literelor s-a remarcat ca poet, prin Voces del barro („Vocile lutului”), dar și ca prozator, ca autor de povestiri (în 1981 orașul Valladolid i-a decernat Premiul Jauja pentru Povestiri), de romane: Los soles de Amalfi („Soarele din Amalfi”), La subasta del fuego („Licitația focului”) și de eseuri: volumul XIXdel siglo XX, consacrat unor scriitori
Interviu cu Dasso Saldívar „Am devenit un cititor fervent al Veacului de singurătate“ by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3059_a_4384]
-
și Leopoldo Marechal. Așa încât nu pare întâmplător faptul că la sfârșitul anului 1965 se prezintă la Porrúa tânărul scriitor chileano-nordamerican Luis Harss cu originalul cărții Ai noștri, cu caracter eseistico-jurnalistic, în care aborda într-un fel propriu opera a zece prozatori considerați de el eminenți în cadrul noii literaturi latinoamericane. Dintre aceștia, García Márquez era singurul de care Porrúa nu auzise. Luis Harss i-a explicat cine este, unde trăiește, și i-a împrumutat cele patru cărți pe care le publicase. Îndată ce
Dasso Saldívar Gabriel García Márquez. Călătorie spre obârșie by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3060_a_4385]
-
posibila paralelă. Dacă este o șarjă (și este !) Negustorul de începuturi de roman nu are drept țintă convențiile unui gen literar, ci (n-am altă sintagmă la îndemână), lumea de azi, ale cărei reflexe infinit comunicaționale alunecă înspre metastază. Pentru prozatorul Vișniec, ideea e departe de a fi o premieră. Și Sindromul de panică în Orașul Luminilor (2009), și Dezordindea preventivă (2011) exersau, în alte game, aceeași partitură. Nu mai avem aici nici alienatul obligat să facă față marelui oraș, nici
Addictive writing by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3068_a_4393]
-
M., tentat să-și transforme talentul în glorie. Pe scurt, o anume organizație (discretă) îi propune să-i livreze fraza de început a unui nou roman, cu care să dea cu adevărat lovitura. Portofoliul acestor „negri” e impresionant. Nici un mare prozator european nu s-a descurcat fără ajutorul lor. Camus, Kafka, Céline, Hemingway, toți au primit în dar asemenea incipituri. Și toți au fost recompensați, afirmă misteriosul domn Guy Courtois (un fel de eminență cenușie a agenției) în primul rând datorită
Addictive writing by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3068_a_4393]
-
fără cauză; abulica domnișoară Ri se dovedește un a fi un veritabil „virus”, ea pătrunzând în notițele lui M. și răstălmăcindu-le cum îi vine la socoteală; fraza pe care domnul Courtois i-o va dărui, într-un târziu, voluntarului prozator va figura nu la începutul, ci la finalul romanului („Moartea n-ar trebui să lase ferestre deschise după trecerea ei”). În centrul acestui carusel al iluziilor se află însă câteva episoade cu fundal autohton, ce esențializează și particularizează alienarea globală
Addictive writing by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3068_a_4393]
-
care s-a impus în proza românească încă din primele decenii ale secolului trecut. Discursul narativ, publicistica elevată, cronicile teatrale, literatura de călătorii, memorialistica, traducerile și epistolele, pe care le-a trimis unor contemporani, l-au impus ca pe un prozator însemnat ce s-a bucurat de aprecierile lui Panait Istrati, Mihail Sadoveanu, Octav Botez, Liviu Rusu, Perpessicius și, mai recent, de cele ale istoricului și criticului literar Mircea Braga, precum și ale cercetătoarei Luminița Cornea. Romulus Cioflec, încă din adolescență, a
Romulus Cioflec și ziarul „Românul“ by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3790_a_5115]
-
Academiei Române. Membru al Consiliului Dirigent (1918-1920) și Președinte al Societății ASTRA (1923-1932). 6. Oameni care se pot schimba în bine. 7. Vasile Mangra (1850-1918), preot, vicar, mitropolit al Ardealului și istoric, Membru al Academiei Române. 8. Ion Ciocârlan (1874-1941), învățător și prozator. Autorul unor proze ce evocă lumea satului din ținutul Vrancei. 9. Nu i-am identificat colaborările.
Romulus Cioflec și ziarul „Românul“ by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3790_a_5115]
-
Gabriel Dimisianu Ioana Pârvulescu, prozatoare și eseistă, istoric și critic literar, s-a aflat, așa cum se știe, printre laureații din acest an ai Premiului European pentru Literatură. Un premiu despre care ni se spune că e acordat „prozatorilor emergenți din țările membre ale Uniunii Europene“ (v. „Rom. lit.“, nr. 40/2013). Emergență vrea să însemne propensiune, capacitate dovedită de a înainta, de a produce noutate. Este ceea ce a realizat Ioana Pârvulescu prin romanul Viața începe vineri, din 2009
Un roman de Ioana Pârvulescu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3087_a_4412]
-
Simona Vasilache Editura Hasefer a publicat recent o restituire în texte și imagini, format mare și elegant, în tonuri de sepia, datorată lui Geo Șerban: Dimensiunea Sebastian. Neîndoielnic, soarta dramaturgului, prozatorului, cronicarului și publicistului dispărut prematur, după multe convulsii istorico-biografice, nu a încetat să intereseze. Omagiul de acum, alternând texte pe care „Realitatea evreiască” le-a publicat în 2007, la centenar, cu fâșii din Sebastian al anilor ‘30, preocupat de orice
Albumul Sebastian by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3095_a_4420]
-
incluzându-i, desigur, la locul indicat de alfabet, pe Panait Istrati, pe Sebastian și pe atâția alții. Aș completa lista lui Vârgolici cu măcar alte câteva nume care lui i-au scăpat. Mă gândesc la D. Trost, poetul suprarealist, la prozatorul Mircea Săndulescu, la Eugenia Tudor Anton, istoric literar și critic, editoarea Hortensiei Papadat Bengescu, la Petre Mihai Băcanu, jurnalist cu mare carieră postdecembristă, la pictorul Marius Teodorescu, la poeta Victoria Milescu. Și mai sunt și alții care ar putea intra
De neamul brăilenilor by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4119_a_5444]
-
nu-mi acordă, de asemenea, nici un loc sau îmi acordă unul pe o linie secundară, diferită de fluxul pe care ei îl socotesc «normal» al literaturii din ultimele decenii. Faptul că eu nu figurez în nici una din enumerările curente printre prozatorii vremii este iarăși grăitor. Pot numi cel puțin zece reviste importante care în ultimul sfert de veac nu mi-au închinat nici măcar o recenzie...” Gândindu-ne la tratamentul de care s-a „bucurat” Alexandru George, ne vine să exclamăm că
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4134_a_5459]
-
Iulia Iarca Radu Aldulescu, Cronicile genocidului, Cartea Românească, București, 2012 Radu Aldulescu, unul dintre cei mai puternici prozatori contemporani, a publicat recent la Editura Cartea Românească romanul Cronicile genocidului. Așa cum a fost anunțat în presă, cu ocazia fragmentelor apărute în diverse reviste culturale care anunțau cartea în pregătire, dar și pe coperta a patra, volumul a venit nu
Povestea continuă by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4138_a_5463]
-
contaminări diverse, identifică semne de originalitate în „unele tipuri de personaje, anumite atitudini, teme și obsesii, o anumită atmosferă, o sursă de umor”), „chirurgia” pe care o aplică cenzura acestui volum are un efect până-ntr-atât de inhibant că prozatorul va îndrăzni să apară cu o nouă carte abia în 2000 - vezi romanul epistolar Inocența șarpelui. Cornel Moraru va diseca atent, la reeditarea lor integrală (Papagalii mei adorați, 2004), prozele interzise, întrezărind semnele unei vocații a tragicului, punctul lor de
Schimb de dame by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4139_a_5464]
-
i se citiseră fragmente de proză la „Europa Liberă”). Toate detaliile legate de comunismul românesc, de securitate, de spitalele psihiatrice, de exil, de tensiuni între state și ideologii sunt rezolvate în scurte fișe rezumative, pe un ton oarecum distant, alb. Prozatorul nu le mai acordă prim-planul acum când ar putea s-o facă. Personajul său scrie febril la cartea abandonată, încearcă reconcilieri afective, descoperă în altă parte accentele unei existențe limitate destinal. Cel de altădată poate fi portretizat la rece
Schimb de dame by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4139_a_5464]
-
nu înseamnă că totdeauna e și scutit de erori. Că în timp ce face dreptate unora, nu-i gratulează cu nedreptăți pe alții. Între „victime” se întâlnesc curent poeții A. E. Baconsky, Nichita Stănescu și Marin Sorescu, criticul Eugen Simion, dar și prozatori ca Fănuș Neagu, D.R. Popescu sau Augustin Buzura. De regulă, scriitori dintre cei cu care a avut contacte sau aparțin propriei generații. Demolările nu țin, în ultimă instanță, numai de gust și criterii estetice, ci, cum s-a observat, în spatele
Consecvența cu sine a poetului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3851_a_5176]
-
și - mai important - în registrul acesteia. E și principala cauză a absenței pasajelor autoreflexive și a confesiunilor, a digresiunilor, a fanteziilor proiective, ba chiar a meditației tihnite pe marginea propriului scris. Din unghiul reflecției asupra operei sale, Rebreanu e, dintre prozatorii noștri interbelici, cel mai zgârcit. Probabil că profesia de „realist”, practicată cu rare și nesemnificative sincope, l-a făcut pe scriitor să-și reducă la minim afirmațiile programatic-teoretice: a discuta literatură se confundă aproape total, pentru el, cu a vorbi
Epistolar economic by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3857_a_5182]
-
Adina Dinițoiu Cosmin Perța, Teofil și câinele de lemn (poem), ilustrații de Andrei Gamarț, București, Editura Herg Benet, 2012, 144 p. Tânărul poet și prozator Cosmin Perța a publicat, în 2012, o carte de proză atipică, Teofil și câinele de lemn (Editura Herg Benet), care poartă subtitlul „poem”. E drept, fiecare dintre cele 33 de capitole succinte se încheie cu câte un pasaj distinct, marcat
O proză atipică by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3858_a_5183]