5,478 matches
-
va suferi și Ionică). Timp de 12 ani e slujitor al altarului ădascăl, diacon, la diferite biserici din Iași). La 10 oct. 1872 este exclus definitiv din cler. Îl părăsise nevasta ăun diacon n-avea voie să divorțeze), trăsese cu pușca în ciorile care murdăreau biserica Golia ălocuia ca diacon în casa aflată și azi în curtea Goliei) și se tunsese ca un civil. Abia în 1993, după 122 de ani, s-a luat post-mortem o hotărâre reparatorie: Creangă a fost
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
munții Neamțului e numit în două rânduri povestaș, zeflemea neglijabilă dacă ținem seama de perspectiva echilibrată, favorabilă asigurată scriitorului în fișa ce-i este consacrată. Creangă e văzut aici ca o "fire independentă", îndepărtat din lumea clerului pentru aplecările spre "pușcă și teatru", iar în povești se remarcă prin "noutatea dialogului", "hazul graiului moldovenesc", "un extraordinar humor", "naturaleță a dialogului vioi și mucalit", "un scriitor popular având toate însușirile genului", schimbându-și brusc epica în Moș Nichifor Coțcarul și Amintiri, "în
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
animate, merge în împrejurimi cu vecinii săi. Folosește un limbaj neadecvat, se murdărește fără să-i pese și imită de cele mai multe ori anumite personaje din desene animate. Dintre toate activitățile, preferă 41 jocurile care presupun violență. Adoră jocurile cu “pistolul”, ”pușca”, ”de-a bătaia”, distruge anumite obiecte, imitând exact ceea ce vede la televizor. Este un copil cu mari carențe educaționale și comportamentale, are un stil de lucru dezorganizat, este indiferent atât față de reproșurile din partea adulților, cât și față de pedepse. III. Istoricul
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3058]
-
în numele unei altfel de mântuiri; de fapt, în suferință se ghicește, mai mult decât conștiința lucidă a durerii predestinate, intuiția imposibilității de a trăi altfel și implicit de a o schimba. Cu recuzita și simbolistica specifice (pe de o parte, puști și gloanțe, cuie și bastoane, răni și alte forme de tortură psihică și fizică; pe de altă parte, porumbelul, corbul și tigrul, ca avataruri ale identității sau alterității), textele recompun liric un destin christic ale cărui dureroase "noduri" trebuie citite
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
versurile: Munți goi, câmpuri cu iarba de demult / ce așteptau turme și boi / al vostru rău e-n mine / mă scobește. Cuvintele amintesc de manieră în care Giacomo Leopardi interioriza peisajele conturate în poezie și de: când stânci și vai puștii (...) domnea necunoscută / pace; (...) și nearate / ogoare (Imn patriarhilor, vv. 27-32) și de fragmentul din Cântecul cocosului silvestru: Nu muget de boi pe pajiști.229 Numeroasele opinii exprimate în legătură cu opera de debut a viitorului laureat Nobel au în comun dezvăluirea și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
domnea (Imn Patriarhilor, vv. 31-32). În înșiruirea endecasilabilor albi preferați de romantic pentru cantul mai sus menționat, ce are cadențe de imn, se trasează tabloul lumii originare, anterioare plăsmuirii lui Adam, inca neafectate de prezență omului: Când stânci și vai puștii izbea-n putere / Cu vuietul dintâi alpestra undă / În vale zdrumicata și când peste / Cuprinsul așezărilor de mâine / Cu vâlvă lor, dormea necunoscută / Pacea și mute razele de soare / Și luna aurie nearate / ogoare luminau. O! Fericită / Gură de răi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
MB).324 Anulând dimensiunea spațială prin unirea înaltului cu întinderea apei, ermeticul introduce imaginea sonoră a nostalgiei: vocea ulicioarei. Că o epifanie, glasul drumului deschide în interiorul eului poetic imaginea satului, a strălucirii soarelui pe zidurile caselor, a lămpilor și tavernelor puștii. Alteori succesiunea imaginilor sonore trasează o linie invizibilă ce unește casele unui sat, ca o șoaptă divină purtată pe drumul în formă de cruce: Ulicioara: o cruce de case / ce se cheamă încet (idem, trad. MB). Aceste linii ce țin
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
personale, așa cum a procedat mai târziu și Quasimodo: ce vreme minunată era aceea când, în imaginația omului, toate lucrurile erau însuflețite după chipul lui, adică natură era locuită și populată cu ființe aidoma nouă! Când oamenii credeau că în pădurile puștii locuiau neîndoielnic Amadriadele și faunii și duhurile pădurii și Pan.513 Acea inima a mea de odinioară infantilă, si necunoscătoare de adevăr, atât de dorită de Leopardi, a cărei pierdere devine izvor de tristețe, revine în versurile lui Quasimodo: Suflet
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
o posibilă afinitate cu textele postmoderne. Îmi îngădui să adaug că versurile alese nu certifică absența ritmicității. Comparația cu Ileana Mălăncioiu se justifică (doar) prin prisma poeziei interzise, prin impactul mesajului și prin curajul de-a se poziționa în bătaia puștii. Ca tipar poetic, însă, avem a face cu două moduri diferite de a concepe literatura. Chiar și felul în care cele două scriitoare și-au făcut apariția în peisajul literaturii române este diferit. Ileana Mălăncioiu, la debut, a trecut neobservată
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
deci cu un an înainte ca scriitorul nostru să reia tema "căruței de poștă"), care reia de la acesta descrierea vehiculului și a cailor care i-a entuziasmat pe francezi, "îmboldiți de vocea sau de biciul vizitiului, ei pornesc ca din pușcă... slabi în aparență în momentul plecării, aproape fără suflu, ei se ridică la chemarea vizitiului... și, odată plecați, aleargă fără să-i poată opri ceva, nici viroage, nici munți, nici gropi, nici pâraie" etc. Tot de la Bellanger poate fi rătăcirea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
regionale muntenești ("păstrau cu grije taina..."; "sămânța de muștar râjnită"; op.cit., p. 56, respectiv 224) sau aparținând graiurilor de la curbura Carpaților: "borșul din husci"; cf. și hușci pentru huște (op.cit., p. 81, respectiv 143). La Voiculescu, aiurea, găsim și caleșci, pușci, formele de plural de la caleașcă, pușcă, forme verbale iotacizate, de tipul "să vază", "să arză", "să deschiză" etc.; o aplicație de sinonimie regională riscată o constituie, presupunem, "muntenizarea" unui moldovenism: în dicționar apare o denumire "cismele cucului", glosată prin "ciuboțica
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
sămânța de muștar râjnită"; op.cit., p. 56, respectiv 224) sau aparținând graiurilor de la curbura Carpaților: "borșul din husci"; cf. și hușci pentru huște (op.cit., p. 81, respectiv 143). La Voiculescu, aiurea, găsim și caleșci, pușci, formele de plural de la caleașcă, pușcă, forme verbale iotacizate, de tipul "să vază", "să arză", "să deschiză" etc.; o aplicație de sinonimie regională riscată o constituie, presupunem, "muntenizarea" unui moldovenism: în dicționar apare o denumire "cismele cucului", glosată prin "ciuboțica cucului" (op.cit., p. 103), denumirea curentă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Afacerea e cît se poate de clară.". "Ar trebui să terminăm destul de repede. Am bilete pentru meciul din seara asta.", "Băiatul și-a omorît tatăl, e limpede. Tinerii ăștia au devenit niște sălbatici! A căutat-o, nu?", "E normal, cu puști de genul ăsta!". Președintele juriului propune mai întîi un vot preliminar: "Haidem: votăm și plecăm." Rezultatul votului pare cert. Președintele juriului întreabă: "Cine votează vinovat?". Mîinile se ridică, unele după altele, în afară de una. Surpriză. "E tot timpul cîte cineva care
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
încet pe flancurile unui munte. E divizia comandată de generalul Leone, în repliere după ce a pierdut Monte Fior, un pisc stîncos. Deodată izbucnesc rafale de mitralieră. Cad cîțiva oameni, secerați. "Stai!" strigă din toate puterile un soldat, ridicîndu-și cu energie pușca deasupra capului. Ordinul se întinde: "Stai! Stai! Stai!" Tirurile se opresc. Generalul, cu un aer marțial: "Locotenent!" Locotenentul se apropie de superiorul său: "Domnule comandant?" Generalul, cu severitate: " Cine a strigat 'stai'?" Locotenentul: Pesemne un soldat din avangardă, domnule general
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Domnule general, nu pot lăsa să fie împușcat un nevinovat!" Generalul, cu o voce spartă, aproape urlînd: "Să fie ciuruit de gloanțe i-me-diat!" Fața i se înăsprește din nou. Se aude slab, " Am înțeles, domnule general!" Un soldat tînăr, cu pușca în mînă, urcă panta gîfîind, lac de apă. Domnule locotenent, eu am strigat 'stai'." Ofițerul se apropie și-l privește îndelung, în tăcere. Încurcat? Întoarce capul, face cîțiva pași și se culcă la pămînt, printre copaci, peste covorul gros de
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Locotenentul se precipită către ei, se oprește, se întoarce, revine. "Voi de acolo, trageți în aer!" Un grup de soldați care se odihneau întinși pe jos se întorc, surprinși. "Trageți în aer!", le strigă iar. În genunchi, soldații își îndreaptă puștile către cer și trag. Cei doi brancardieri își continuă drumul, urcă panta muntelui, urmați de locotenent. Ajunși aproape de grosul trupei, micul grup se îndreaptă către general. Locotenentul ia poziție de drepți și salută: "Ordin executat, d-le general!" La fel de rigid
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
cei doi inspectori, Wexler și Saint Louis, prieteni cu Sean, este evident că este vorba de o sinucidere: polițistul a fost găsit mort la volanul mașinii sale de serviciu, închis pe dinăuntru, cu arma alături și urme de praf de pușcă pe degete. Analiza balistică nu lăsa nici o îndoială. Era pesemne copleșit de cazul pe care nu reușea să-l elucideze, un omor oribil (Theresa Lofton fusese găsită tăiată în bucăți), era depresiv, se afla sub tratament și mergea la psiholog
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Winock 130, plini de imaginație, au luat busturile lui Necker și ale ducelui de Orléans de la Muzeul figurilor de ceară de pe bulevardul Temple. Le-au acoperit cu crepuri și le-au plimbat prin Paris, agitînd în mîini securi, săbii sau puști. Chateaubriand, care se intersectează din întîmplare cu convoiul de manifestanți, aude printre "Trăiască Necker" și "Trăiască ducele de Orléans" și cîteva neașteptate sloganuri: "Trăiască Ludovic al XVII-lea". Iată-l visînd ceva mai tîrziu, înhămat la scrierea Memoriilor: și dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
zile, la 2 septembrie, consiliat fiind de "maestrul băieșilor, Peter Ducik", el suplimenta comenzile de materiale necesare în exploatare, cerând între altele: 5 ocale de oțel de Lemberg spre a fi utilizat în "oțelirea uneltelor", 3 ocale de praf de pușcă necesar pentru sfărâmarea stâncilor, 2 ciocane mari (numite muchioaie) și 4 stânjeni lemne de ars pentru facerea cărbunilor necesari la fierărie, material pe care sugera a fi luat din pădurea învecinată Brădicești, aparținând de moșia mănăstirească Bunești 16. Totodată, în
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
vara anului 1857 îl regăsim pe același neobosit inginer, de astă dată în ipostaza de întreprinzător, solicitând caimacamului Vogoride acordarea unui privilegiu, pe termen de 15 ani, pentru înființarea în Moldova a unei fabrici de pulbere explozivă sau praf de pușcă, "după neapărata trebuință ce urmează de asemenea material pentru miliție și pentru facerea drumurilor". Autoritățile, prin același Departament al Lucrărilor Publice, i-au încuviințat cererea, sub următoarele condiții: să fie dator a vinde la un preț prestabilit o anume cantitate
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
și "actul de îmbezmânare", semnat cu Mitropolia Moldovei, la 29 noiembrie 1857, pentru cele două fălci de pământ necesare noii sale afaceri, îi reconfirma calitatea sau funcția recuperată de "montanist al Departamentului Lucrărilor Publice"4. Proiectul fabricii de praf de pușcă avea să fie finalizat de Hodocin ceva mai târziu, fără a beneficia însă de toate facilitățile promise, sau așteptate de întreprinzător, din partea principalului beneficiar, statul, și al beneficiarului direct, Miliția națională. Mai mult decât atât, la scurtă vreme după inaugurarea
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
peste 70 de oameni"6. În sfârșit, semnatarul memoriului către domn arăta că, pe lângă toate cele amintite, "au înființat, iscălitul, în acest an, cu mijloace bănești împrumutate și cu o întrebuințare extraordinară a puterilor sale, o fabrică de prav <de pușcă>, neapărat trebuitoare țării, încât, numai prin estimarea pravului trebuitor Miliției naționale și Departamentului Lucrărilor Publice, cu prețul neobișnuit de ieftin de 10,5, chiar și cu 10 lei/oca, au iconomisit statului mai toată leafa sa". Nu era însă singurul
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
căruia se și resemna. În consecință, invocând "vârsta înaintită, cu o sănătate zdruncinată, cu slăbiciune de ochi și cu o împovărată datorie, în care el (cu cel mai măsurat chip de viețuire) au căzut" după înființarea fabricii de praf de pușcă, ruga pe primul domn ales de țară să i se rânduiască "o pensie potrivită cu însămnătoarele sale serviciuri <aduse Moldovei> în curs de 20 de ani". În rezoluția pusă, neîntârziat, pe acel memoriu, Cuza transmitea documentul către departamentul de resort
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
Mihalic de Hodocin mai solicita autorităților locale ieșene o suprafață de teren necesară pentru construirea unei rafinării de silitră și alte câteva încăperi necesare pentru personalul tehnic, precum și adoptarea unor măsuri administrative vizând securitatea fabricii sale de pulbere (praf de pușcă), serios deteriorată de o recentă explozie ce ar fi avut loc. Mai important este însă faptul că, la 29 februarie 1860, Ministerul Lucrărilor Publice al Moldovei notifica oficial, în răspunsul pretins de Curtea de Confirmări (sau Întărituri), știrea potrivit căreia
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
și fabricile de fier a<le> acestor țeri. Însă nu numai pentru mijloacele de viețuire primește țara însămnătoare sume de bani de la minării, dar încă la aceste trebuie multe alte neapărate lucruri, precum cânipă pentru odgoane, său, piei, praf de pușcă și alte materialuri, care toate să cumpără din țară cu bani gata; pe lângă aceste, alte mii de lăcuitori a politiilor muntenoase au nevoie, pentru îmbrăcăminte, de postav, pânză, piele ș.a. care se cumpără din lăuntrul țărei cu bani gata. Deci
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]