29,239 matches
-
că n-o mai înnemerești încă o dată". "O dată dân câte?", mai că s-ar prinde la rămășag șoferul. "O dată dintr-una, dacă ești tare!" "Ete, chilu'! Dacă înnemeream așa, mă angajam la circ, ce dracului!", refuză Virgil. Imediat după aceea râde: "'Aidi, bre, îți pare rău dă sticla aia dă ziseși c-o dai? Negustoru' tot negustor, vrei să te scoți dân pagubă, ai?" "Noo, mă. Mi-a venit și mie, așa, cân' te-am văzut cum te dedeai mare..." Șoferul
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-aș?" Numitul Petrică privește la el cu gura căscată. Uită instantaneu de întrebarea colegului și face uimit: "Băi, nea Vasile, da' ce-ai pățit, dom'ne?" M-a bătut nevastă-mea, bă. Te-ai prins?" Da' grea mână are, bre...", râde celălalt portar, aprinzându-și o țigară. "Păi, nu?", zice sictirit rănitul. Vede sticlele și le bagă în dulap. Închide și-i arată lui Petrică picăturile de sânge de pe jos: "Uite, mă. Dacă ți-aș spune că m-am lovit în
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
în considerație): "Te-am avut îmbrăcat, ciumpalacule! He, he, he, îmbrăcat te-am avut, fraiere!". Portarul nu găsește nicio replică, iar asta îl scoate și mai mult din sărite. Îl înjură, făcând spume la gură, dar fochistul iese pe poartă râzând mai departe și se pierde imediat prin mulțimea de pe bulevard. Înciudat, Petrică intră în odăiță și iese rapid cu sticla de rom. O desface și trage un gât serios. Mă uit un pic la el și îmi dau seama că
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
jumate materialele și tot atât manopera, că era băiat modest. Oricum, toate cele necesare reparației le furase, încercând o satisfacție nebună, chiar de la nemernicul ăla de Marinică, tocmai când le dosise ăla într-un loc pe care-l credea sigur. Râse și acum, amintindu-și isprava și cum venise umflatul la el să-l întrebe dacă știe ceva despre materialele pe care tocmai le primise. Se și văitase, ofticat rău de tot, că le luase cu bon semnat de la magazioner. Sanchi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
el la combinație, vrei, nu vrei. Mi-e silă numa' cân' mă gândesc ce-o să sară dumnealui dă cur în sus că are și el dreptu' lui la găleată. Așa o jigodie dă om apucător n-am mai văzut." Tăsică râse icnit: "Ce să să bage, tată, ce să să bage? Că acu' șade cu perfuziili în venă la spital și-i galben ca lămâia, vorba cântecului." "Ete, na!", se înveseli Petrică. "Bravo, nene, poate o să-i bem și cân' i-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
a și mirat ăia dă la ambulanță. Zicea doctorița: "Bre, da' drumu-i invers. Întâi trece pă la noi și după aia ajunge aci. Matale ce-ți veni de le-ncurcași?". Glumeață gagica, nu?" "Avea ceva caterincă în ea", admise Petrică. Râse și el, ținându-i grozav isonul lui nea Tăsică: "Numa' că mă prinz că lui nu i-a prea plăcut dă vrăjeala pă care o avea doctorița, he, he!", apoi se mai domoli și întrebă curios: "Și cu ce l-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
asistenta. "Bună, Fany!", răspunse cu același elan de simpatie cealaltă. Și imediat se țocăiră pe obraji vorba vine, amândouă pupară aerul de teamă să nu-și strice rujul și fondul de ten. Se întrebară în aceeași secundă: "Ce faci, tu?". Râseră amândouă deodată și se porniră să turuie în același moment. Se opriră și iarăși râseră. Până la urmă, fata de la ORL reuși să explice, ajutându-se binișor de niște gesturi largi: Am venit cu tataie să-i facem poză la nas
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
obraji vorba vine, amândouă pupară aerul de teamă să nu-și strice rujul și fondul de ten. Se întrebară în aceeași secundă: "Ce faci, tu?". Râseră amândouă deodată și se porniră să turuie în același moment. Se opriră și iarăși râseră. Până la urmă, fata de la ORL reuși să explice, ajutându-se binișor de niște gesturi largi: Am venit cu tataie să-i facem poză la nas...". "Bravo, bravo!", se entuziasmă colega. Nea Vasile se încruntă. Își spuse în mintea lui: "Cum
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
la el, că nu se dă maica Tereza. Și e tare de tot. Ca profesionist, nimeni nu poate să-i sufle-n ciorbă. O fi el cinic, după unii mai sensibiloși, da' spune adevăru' adevărat, fără patetisme de doi lei." Râse zeflemitor: "Nu-mi băga mie texte! Să nu-mi zici acuma că tu te-ai apucat de facultatea asta ca să te dedici luptei cu boala întru binele oamenilor. Luptă, luptă, dedicație, dedicație, da' moca?!" "Eee, nu...", recunoscu tipa încurcată. "Și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ascuțiți dăcât ăi bătrâni. E turbați rău dă foame ce-are pă ei. Cân' le-o da drumu' pă meserie, cred că bagă și-o chiuvetă-n tine, dacă nu sari la cap cu banu-n dinți, și p-ormă îți râde-n nas, c-a uitat-o dân greșeală dă malpraxilis. Și judică-te, după aia, cu asigurările, tată. Vai dă capu' nostru! Ăștia o să ne roază beregățile, să mor!" Liniștea fu întreruptă de o întrebare cu caracter introductiv din partea fetei: "Auzi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mai au decât o lună și vin alegerile, o să bage legea cu transplanturile. Așa, ca o măsură de prevedere, știi?" "Îhî. Și? Ce mare chestie? Doar legea asta e de când am intrat în Uniunea Europeană sau chiar de mai-nainte." Bărbatul râse cu un aer superior: "Ce mare chestie!? Păi, mare, tată, mare. Acum are un schepsis nasol care te cam leagă de mâini dacă vrei și tu să faci o combinație. Numai că de cum or s-o voteze, o să bage și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
albaștri. Hai, nu te zgârci la așa o ocazie! Uite, spitalu' are o bogată colecție de toamnă-iarnă. Îți facem și reducere, tată!", se amuză viitorul medic. "Mă, ce-ți mai place și ție să exagerezi și să te dai dur", râse și fata. Urmă cu un aer critic ponderat: "Da', lăsând la o parte caterincile astea, treaba nu-i chiar așa cum îți închipui. Eu știu câte ceva despre listele de așteptare și de toate tărășeniile astea și-ți spun că ăia cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pe Vasile să meargă mai departe: "Atuncea, nu s-ar putea să... ăăă..., da!, să dispuneți dumneavoastră să-mi aducă și mie hainele?" Adăugă, coborând mult vocea: "În haine e și por'moneu', știți... Io-s om dă cuvânt" Medicul râse cu poftă: "Ești o figură, domnule Mirică, zău așa! Ia uite ce griji avea dumnealui." "Păi, dar!", făcu nea Vasile, debordând de atâta cinste și onorabilitate. Doctorul Gherasim îi făcu semn pacientului să se ridice. Acesta o făcu lesne, fără
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fi prins la nevastă și ți-ai luat-o original. Vii să ne aburești pe noi că o ușă, că povestea cu cocoșu' roșu. Na! Acu' taci și suferă, dacă faci pă motanu' în călduri la vârsta ta!". Toate colegele râseră cu multă poftă de gluma șefei, care, nu-i așa, știa ea ce știa. Comentariile și analizele pe această temă animară atmosfera din birou mai bine de un ceas. Nea Vasile nu era omul care să-și facă iluzii în privința
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
subiectul: "Ăștia cu dezinsecția a venit?". "A venit. S-a dus deja să dea la gândaci cu soluție d-aia..." "Și? Probleme, ceva?" "Ce probleme? A zis unu' mai tânăr că parcă-i cam subțire soluția și alilanți s-a râs și-și făcea cu ochiu', da' al'ceva nimic. Acu' cinci minute a coborât unu' dă mi-a dat bani ca să le iau niște bere. Mă cinstește și pă mine c-o sticlușoară. Transportu', de! În rest, liniște și pace." "Aha
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dumnealui!", exclamă Săvuleasca sincer amuzată. "Și ce credea el că ar fi mai principal în viață?" Fata dădu din umeri: Nu ajunsese la o concluzie, dar alternativele lui erau chimismul sau atitudinea". "Chimismu' sau atitudinea!? Hai că m-ați spart!", râse cu buzele suflecate până-n gingii madam Săvulescu. "Măi, fată, da' știu că sunteți tari", adăugă ea când se mai potoli din criza de ilaritate. Milena nu comentă nimic, dar se înroșise binișor în obraji. Profesoara continuă pe același ton insinuant
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
hazul sincer al celor din bulevard. Răcni la ei: "Băă, băăă! Lăsați banii, băăă! Banii-i ai mei, băăă!". Un moș mucalit și oacheș îi strigă vesel: Hai nu mă-nnebuni! Uite, acu' nu mai e, te-ai prins?". Toată lumea râse. Chestie care îl aduse în pragul demenței pe domnul Ciucurel. Arătă cu degetul spre bătrân și urlă, în timp ce încăleca pervazul: "Te pui cu mine, bă, moșule? Bătaie ce-o să-ți iei tu dă la mine n-o să-și mai ia
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cu un surâs larg, spunând: "Mersi, dragă! Ești un scump". "Cum dracu' să nu fiu dacă-ți sar cu cinzeci dă mii dă euroi, jean-cote, la tot momentu'!", își spuse Relu. Zise cu glas tare: "Sunteți dumneavoastră prea drăguță...". Ea râse șăgalnic, dându-și ușor capul pe spate. Revenind în poziția inițială, îi zâmbi subtil: "Zăăău tu? Îmm, ești și cavaler, care va să zică. Mersi de compliment!". "Asta să dă la mine sau ce? Hm! De tras, se trage, asta-i clar. Da
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
banii au plecat curați. Seara i-am luat dă la bancă și i-am băgat direct în seifu' dă la birou. Nu știa nimeni dă ei. Nimeni, nimeni!" "Păi, cin' să știe, bă, în afară dă tine și dă organ?", râse scârbit ministrul. "Ce organ, domnu' Sandu, că io n-am nicio treabă cu vreunu' d-ăștia?" "Te-o fi prins ăia cu vreo învârteală dă doi bani și te-a băgat sub presiune, să s-arunce la alt pește mai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
numai că stăteau strâmb înfipți în gingie, dar aveau o cu totul altă culoare decât cei originali (ca și gingia, în jurul celor doi dinți, de culoarea gălbuie a săpunului de rufe, în rest cu o culoare normală), și care, când râdea, îi dădeau un aer jalnic, de semivampă, ar fi fost nemaipomenit de bine venită și în ton cu gustul meu. Și dacă ar fi fost numai dinții ăia la mijloc, mai ziceam, dar... Mona obișnuia să vină la mine acasă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de muncă patriotică pe câmp la strânsul roadelor și prea puțin pentru cursuri. Vorba bancului: dacă în timpul lui Cuza-vodă se despărțise școala de biserică, iar în anii puterii populare ’48-’50, învățământul de biserică, azi sa despărțit școala de învățământ. Râdem și așa, ne trece necazul. Dar cu durerea cum rămâne? Pâine și circuri cereau strămoșii? Ei, bine, azi cerem circuri și pâine. Cerem cel mult, fotbal și încă ceva. Da, fotbalul maschează nu numai neajunsurile. Mai ține și loc de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu un adevărat cult pentru un anumit zâmbet care-i inunda forțat ochii și întreaga față, nu încetase să-mi transmită totuși, din priviri că, în profunzimea sufletului său, nu mă agrea nici doi la sută. Avea el grijă să râdă de mine și bineînțeles, de cine voia el, dar nu tète-a tète, când se comporta, de ce să mint (?) ca un frate, ci în plen, de față cu lumea. Practic întotdeauna făcea astfel, încât ori să trezesc eu prin replici cugetate
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
opri și privi grupul care hohotea de râs și la început, ușor încurcat, le răspunse și el, zâmbind, gata să participe cu voie bună la veselia lor. Dar surâsul nu dură decât o singură clipă pentru că-și dădu seama că râd de el și râsul lor îl făcu să se regăsească, ieșind din fascinație (...) Era el împotriva celorlalți. Și în clipa aceea îl deosebi, pe tânărul care cânta veselul cântec de 1 Aprilie și pe un domn înalt și posomorât, lângă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
lor îl făcu să se regăsească, ieșind din fascinație (...) Era el împotriva celorlalți. Și în clipa aceea îl deosebi, pe tânărul care cânta veselul cântec de 1 Aprilie și pe un domn înalt și posomorât, lângă el, singurul care nu râdea, și mai ales în centru, cea mai importantă nu pentru că era femeie, o doamnă foarte tânără, călărind altfel decât bărbații, cu hainele altfel strălucitoare decât ale mândrelor slugi în livrele, în tonuri mai palide, mai pure. O frunte înaltă și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ca prin absurd, în primul rând la mine. Și să știi că nu numai în societatea medievală, pe vremea lui Mihai de Giulești, nu se putea trăi fără să asiști la trasul sforilor de către păpușari...-adaugă el după un răstimp râzând sacadat, a satisfacție-Îți place rolul meu, al secretarului valon de Hust? Cum nu? D-ta ești secretarul meu, domnule replic constatând că dormitam cu ochii întredeschiși, în timp ce fâșia asfaltată urca tot mai rebelă printre pâlcuri de arbuști, într un vârf
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]