3,125 matches
-
literară", 11 martie 1982) * * * Constantin Popa este o mai veche cunoștință a noastră, actor de prim plan al scenei ieșene, pe cît de talentat, pe atît de simpatic. De-a lungul carierei sale care însumează două decenii a avut suficient răgaz să se inițieze în labirinticele căi ale succesului în teatru. Restul se datorează inteligenței, iscusinței și harului său actoricesc. În Calul verde și-a propus un dificil experiment: să redea chintesența locului comun și a banalității printr-un dialog care
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
urmărit ceva anume: "Studiind filosofia, afli mai precis care-ți sunt limitele și mai afli că trebuie să le corectezi pe cele de care ai luat cunoștință, realizezi că mereu apar alte limite și că tendința de corectare este fără răgaz și fără speranța că se vor împuțina...". Ca dramaturg s-a manifestat constant ca un astfel de luptător. A scris, a publicat, i s-au jucat mai multe piese, cele mai interesante rămînînd din punctul meu de vedere "Calul verde
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nu se gîndise la nemurirea vreunei civilizații. Emblematică pentru era postbelică americană este o fotografie a soților Ceaușescu, În vizită la Nixon În 1970, În care cei doi apar Împreună cu un Mickey Mouse maui Înalt decît ei. Americanii avuseseră tot răgazul din lume să constate moartea unor civilizații care Îi deranjau. De aceea probabil ei, pragmatici, alături de englezi, nu și-au pierdut cumpătul, deși au Înțeles că, printre altele, gîndirea, pentru a se afla În slujba omului, nu trebuie să piardă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nu-mi va supraviețui, și nici nu merit ca ceva din mine să-mi supraviețuiască; voi fi fost un individ mediocru, sub toate aspectele. Voi fi uitat. Voi fi repede uitat.” (sfîrșit) În fine, traducerea românească, comandată după un oarecare răgaz de gîndire - să apară o astfel de carte, „reacționară”, În românește? - Încearcă să dilueze, fără Însă a denatura, vitriolanța și vulgaritatea originalului. PÎnă acum n-am citit reacții la roman. Sau poate, dacă autorul nu e român, pe noi nu
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
franceză modernă, de gîndirea romantică germană, de avangardismul european și de experimentalismul britanic pe care sîntem departe de a o fi epuizat, pe care continuăm s-o interogăm În paralel cu practica post-morală a unei literaturi descătușate, nu ne dăm răgaz pentru a remarca un lucru foarte simplu: dacă literatura va supraviețui ca savoir, nu o va face decît În măsura În care pune probleme, În care invită la reflecție. La o reflecție autentică, nu la una care decurge din deprinderea cu un anumit
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fel se Întîmplă și În Démolir Nisard, 2006). Dualitatea se stabilește Între două entități simbiotice, alternative, pe Întinderea infinită a substanței textuale: “Când treci fără Întrerupere de la o carte la alta, de la un autor la altul, ai nevoie de un răgaz În care ochiul - a cărui pupilă trebuie să se micșoreze ori să se dilate - și mintea să se obișnuiască cu frazele celui de-al doilea. Le citești mai Întâi așa cum le citeai pe cele din prima carte și iluzia că
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Puterii de Sus. Al privirii Ei atotcuprinzătoare. Oricine ar avea de gând să i se sustragă nu ar găsi nici un colțișor unde să se ascundă. Supravegherea divină nu cunoaște nici breșă, nici soluție de continuitate și, neostenită, se exercită fără răgaz: nimeni nu este invizibil, în afară de Dumnezeu care, tocmai din acest motiv, izbutește să fie, ca orice supraveghetor perfect, „pretutindeni și nicăieri”. Pentru ochiul divin nu există nimic opac, nici un secret nu îi rezistă, transparența este desăvârșită. Orice abatere de la normă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
cel care trimite bila de biliard, mesajul care va lovi receptorul. Puterea înseamnă să decizi pentru celălalt, subiect pasiv, plin de reverență și gata să-și dea consimțămîntul. Acesta, se presupune, pleacă urechea la conținutul mesajului și i se lasă răgazul, totuși, să judece realitatea, autenticitatea sau farmecul convingător al mesajului primit. Emițătorului îi revine datoria să se descurce pentru a-l face accesibil. 1. Primele analize: dominația emițătorului Modelul behaviorist al unui stimulus exterior și al unui răspuns este cel
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
proaspătă la călători!" Fântâna, care apare simbolic de-a lungul creației, izvor de viață și moarte, alături de câmpiile mănoase, de podgoriile aplecate de strugurii roșii, stau sub "marile înțelesuri". Un sentiment al plenitudinii, visul reîntoarcerilor, contemplația într-o clipă de răgaz, comuniunea cu sufletul materiei, al liniștii, al sensibilității, pe care nu reușește să ne-o transmită, rămân în afara emoției estetice. Poetul parcă ne-ar citi un tablou deschis ca sens la prima vedere, fără metafizică și fără metafore rare, indiferent
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cu aripi de înger". Florin Mugur scrie versuri ocazionale, cheamă legenda, într-o ipostază declarativ romantică, intelectualizată prin ingrediente livrești, culese din teatrul shakespearean, fără a dimensiona sau a crea deschideri noi simbolurilor întruchipate de personaje. În rare clipe de "Răgaz" scrie și poezie cu adevărat 4. Dim. Rachici 5 ne plimbă de la versul declarativ al poeziei ocazionale la poezia în care cuvintele onomatopeice încearcă să-l reînvie pe Ion Barbu. "Cu aceste încercări de poezie ludică suntem, după Al. Piru
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Műller", Editura Tineretului, 1953; "Romantism", Editura Tineretului, 1956; "Mituri", 1967, "Destinele intermediare",1968, "Cartea Regilor", 1970; "Cartea Prințului", 1973; "Dimineața", E. S. P. L. A., 1961; "De ce vorbeam așa?/ Voiam să-ți placă/ și să mă crezi poet/ și te iubeam" ("Răgaz"). 5 "Între mare și cer", E. S. P. L. A., 1964; "Dinamica secundei", E. S. P. L. A.,1968; "Căldura pământului", Editura Eminescu, 1972; "Întindere solară", Albatros, 1973; Într-un auz de floare"; 1974. 6 Al. Piru, "Poezia românească contemporană", 1950-1975, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în măsura în care mai avem ceva de făcut, în condițiile în care am lucrat cu sârg la acel ceva și înainte de acest moment. * În anumite circumstanțe a nu gândi ține de o formă de igienă a spiritului. Trebuie să lăsăm gândurilor și răgazul de a-și găsi singure locul. Stoarcerea ideilor poate determina o curgere nefirească a lor. * Maestrul mediază aflarea de sine prin despărțirea de altul din noi, de "animalul" ce riscă să fie luat drept elementar. El mediază curățirea de neesențial
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
-ți trăi viața sub semnul urgenței poate să arate atât o teamă de moarte, înțeleasă drept capăt al tuturor proiectelor tale (este și o rigiditate aici, născută din urgența împlinirii idealurilor), cât și o inadecvată înțelegere a temporalității proprii, ratând răgazul contemplării existenței tale și a celor din preajmă, eșuând astfel în fața oricărei apropieri. * Este posibil ca sensul lui a fi român să ne parvină doar după o viață de "românitate". Și atunci poate fi prea târziu. * O emoție pe care
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
vezi ce mic sînt, prizărît și urît! Să fiu mai frumos... Femeile! Același regret. Cît mai multe mijloace pentru a atrage. - Mai fluieră-mi o dată «Doina», să-mi potolesc dorurile... Așa petreceam în Römische Haus. Acolo ne împrietenisem bine. Aveam răgazul să stăm de vorbă. Pe stradă nu era chip. Fugea ca mercurul în toate părțile. Orice fată îl interesa. Alerga după cunoscute și necunoscute. Le vorbea tuturor de iubirea lui nețărmurită. Apărea din nou. Dar nu făceam cîțiva pași și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Memoriile lui Hadrian, Piatra filozofală, Obolul visului, Amintiri pioase, Mishima, chiar și Alexis au fost compuse în acest mod lent, prin sedimentare. A câștigat încredere nu din graba de a tipări, ci mai degrabă din felul în care găsea un răgaz de a se retrage și de a comenta pe marginea procesului de creație. Cărțile ei erau ca fiolele vieții ei; picăturile lor se scurgeau încet de-a lungul timpului care îi era acordat. Desigur, numai un autor favorizat dispune de
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
se mai folosesc în ziua de azi asemenea fusuri. Cel al lui Clarimonde este totuși o bijuterie fină, albă, probabil din fildeș. Și firul pe care-l toarce pare a fi foarte fin. Cît e ziua de lungă lucrează fără răgaz în spatele acelor perdele. Nu se oprește din lucru decît la căderea nopții. Iar noaptea vine repede în acest anotimp cețos și pe stradă aceasta atît de îngustă. La ora cinci Clarimonde pleacă de la fereastră. Nu am văzut niciodată lumină în
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
se rezolvă de la sine; teoria educației, a educației moral-civice, moral-religioase, estetice etc., este mult datoare umanității în acest domeniu. În prezent, eliberate de teama unui război dintre cele "două lagăre" socialist și capitalist toate țările vor putea găsi mijloacele și răgazul pentru a trece de la conștientizarea complexității fenomenului educației la generalizarea acestuia, pentru a-i cuprinde pe toți oamenii, sub toate aspectele și la toate vîrstele, în diverse forme de dezvoltare și formare. NOTE ȘI COMENTARII 1. Primele semne ale unor
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
din care, adesea, răzbate un aer de superioritate. Utilizează frecvent expresii de genul:,, faci așa cum zic eu că eu știu mai bine, taci, nu mai comenta”. De obicei răspunde în locul copilului la întrebări adresate direct acestuia, fără să-i dea răgaz să formuleze el însuși vreun răspuns. Verifică în permanență tot ce a făcut copilul și e veșnic neîncrezător în capacitatea acestuia de a face ceva. Aplică deseori pedepse aspre, îl critică, îl umilește, îl cicălește necontenit și nu are niciodată
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mihaiela Tudosă () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93073]
-
a obosi pe toată lumea prin dezbinări, prin dușmănie, prin ură și chiar prin martiriu și foame, prin inocularea bolilor, pentru ca creștinii să nu vadă altă scăpare decât de a recurge la suveranitatea noastră deplină și întreagă. Dacă vom da poporului răgaz să răsufle, momentul prielnic nu va veni poate niciodată. Sumar: Programul noii Constituții. Câteva amănunte asupra loviturii de stat propusă. Creștinii sunt mici. Francmasoneria secretă și lojile sale de fațadă. Consiliul de Stat va fi acolo spre a sublinia puterea
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
împăratul cugetă că ar putea să-i dea zmeului, în locul fiului său, pe unul din cei doi copii născuți în același timp. Când vine zmeul să-și ia "făgădașul", împăratul îi cere păsuire până când copilul va împlini 10 ani. După răgazul acordat apare zmeul să-și ia zălogul. Împăratul încearcă să-i înșele dându-i copilul făurarului, apoi pe cel al rotarului, până când zmeul se-ntoarce supărat și-i spune: "De două ori m-ai înșelat; dar mai mult nu mă
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
din curtea împăratului cu rochiile neobișnuite. Fiul împăratului îi dăruiește un inel și se căsătoresc. În basmul Împăratul cel fără de lege [Ispirescu], unui împărat, murindu-i împărăteasa, acesta a vrut să ia de soție chiar pe fiica lui. Ea ceru răgaz de trei zile și o piele de urs, apoi un nou răgaz de trei zile; fugi îmbrăcată în pielea de urs. Un fecior de împărat o ia de nevastă. Tatăl fetei află despre norocul fetei și vrea s-o piardă
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
și se căsătoresc. În basmul Împăratul cel fără de lege [Ispirescu], unui împărat, murindu-i împărăteasa, acesta a vrut să ia de soție chiar pe fiica lui. Ea ceru răgaz de trei zile și o piele de urs, apoi un nou răgaz de trei zile; fugi îmbrăcată în pielea de urs. Un fecior de împărat o ia de nevastă. Tatăl fetei află despre norocul fetei și vrea s-o piardă. Fata naște un copil frumos ca soarele, în timp ce împăratul era plecat. În
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
în locul ei toată cânepa. Situația se repetă de trei ori. A treia oară, piticul îi spune fetei că prințul o va lua de nevastă, dar el vrea, în schimbul ajutorului dat, pe primul născut. Tânăra împărăteasă îi cere mai întâi un răgaz de o săptămână, apoi încă una, motivând că este copilul prea mic. "Să-l mai lași să sugă și să să facă mai voinic. Că-i greu în lume fără mamă". Împărăteasa îl urmărește pe pitic cum iese din palat
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
platonic, pentru a-și îngriji sufletul, adică pentru a se cultiva pe sine. Școala, ca instituție dedicată educației (arta de a fi asemănători zeilor pe cât ne stă nouă în putință), a putut să apară doar atunci când umanitatea a obținut un răgaz, când hărțuiala supraviețuirii a putut fi cu puțin depășită. Dar școala se confruntă și ea cu aceeași problemă a substimulării, atunci când copiii nu-și regăsesc nevoile și interesele în curriculum; în absența acestora, lipsesc provocările colorate afectiv, lipsește implicarea ancestrală
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
găsi și a încerca" (Desmond Morris); toate aceste procese sunt strâns legate de acea gratuitate a cunoașterii pe care vechii greci o denumeau epistemé, opunând-o astfel cunoașterii practice, pe care o numeau techné. Dar uimirea și curiozitatea presupun un răgaz, o pauză în procesul esențial al supraviețuirii, un moment de focalizare pe ceea ce ne place, chiar dacă este inutil și poate fi periculos tocmai pentru distragerea atenției de la ceea ce contează pentru viața de zi cu zi. Acest pericol potențial îi determină
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]